Søren Aabye Kierkegaard, filozoful, teologul şi scriitorul danez, relatează o istorioară care ne provoacă să medităm asupra eficacităţii mesajului Evangheliei pe care o predicăm în mijlocul societăţii de azi. Oamenii ştiu cine suntem şi mesajul vieţii noastre vorbeşte aşa de tare că oamenii nu aud nimic din ceea ce vrem să spunem prin cuvinte.
Am acum experienţa din postarea mea cu raţele, când foarte mulţi s-au concentrat să dea toată vina pe răţoiul ordinat pentru incapacitatea raţelor de a zbura. Mesajul acestei povestiri a lui Kirkegaard poate avea acelaşi efect, cu toate că insist din nou să ne includem şi pe noi înşine în morala povestirii. În definitiv fiecare dintre noi purtăm un mesaj, care ori este confirmat or negat de viaţa pe care o ducem înaintea oamenilor.
A fost odată o trupă de circ care umbla cu spectacolele ei pe la ţară. Într-o zi cortul principal a luat foc. Incendiul s-a răspândit în lanurile de grâu din jur şi valul de foc se îndrepta spre satul din vale. Patronul circului a strigat: „Cineva trebuie să-i alerteze pe oamenii din sat să-şi scape viaţa! Cineva trebuie să meargă în sat şi să-i anunţe pe oameni că vine focul şi vor arde cu toţii dacă nu face cineva ceva să oprească incendiul!”
Clownul circului, îmbrăcat în costumul său de spectacol, a decis să avertizeze el satul din vale. A sărit pe o bicicletă şi a năvălit pe uliţele satului pedalând de zor. „Faceţi ceva! Fugiţi să scăpaţi cu viaţă! Vine un foc uriaş peste satul vostru! Satul o să ardă din temelii, dacă nu faceţi ceva imediat! Fugiţi!”
Din păcate, oamenii stăteau la uliţă pe trotuare şi aplaudau. Cu cât ţipa şi se agita mai tare, oamenii se distrau mai copios. Nu-l puteau lua în serios. Era doar un clown!
paşi spre lumină 
Frate păstor,
Am preluat acest material şi l-am postat pe blogul meu. Am precizat, pentru că aşa este corect şi etic, autorul, cât şi sursa materialului.
Vă doresc mult har în slujire !
asa cum s-a amintit, ca fiecare dintre noi avem ceva sa spunem, poate conteaza cum o spunem, cand o spunem, cui o spunem. nu cred ca clownul e de vina, sau ratoiu sef, sau chiar Lot, despre mesajul pe care-l transmit. si Isus a venit cu un mesaj si unii n-au vazut decat pe fiul tamplarului. altii au vazut mult mai mult decat un simplu mesaj, poate ar trebui sa ne confundam cu mesajul in sine. n-ar trebui sa ne detasam de mesaj, poate si de aici confuzia printre cei ce asculta si ne privesc. noi ce facem cu mesajul pe care-l primim? meditam la el sau ne uitam la cine il spune? am incercat sa vad daca ratoiul sef are dreptate, pot sa zbor sau nu? cred ca oricum am lua-o tot la noi e problema, uni care si-au dat seama de acest lucru n-au putut sa exclame decat atat ” fratilor ce sa facem” raspunsul il stim, nu ne ramane decat sa-l traim si sa-l implinim din plin in viata noastra. Doamne Isuse ajuta-ne.
@ marius.t.
„E trist ca trebuie sa cititi atatea ‘sfaturi’ de la toti ciovargaii de pe net care n-au altceva de lucru dacat sa se bage in seama. Da, suntem niste clovni, vrem sa creem spectacol…”
Mi-ar placea sa va stiu de frate intru Hristos si nicidecum de…”ciovargau sef !” Cu o vorbire cu har si dreasa cu sare si nicidecum a unuiia care se da-n spectacol. Si inca unul gratuit !
Frate Petrica, fie-mi ingaduita inca o poezie despre dexteritatea romanilor (si nu numai) in a se exprima cat se poate de plastic, atunci cand vor sa cucereasca. Despre Apolo, din Faptele Apostolilor, ni se spune ca „era tare in Scripturi…” dar a trebuit sa gazduiasca in familia Aquilei si Priscilei, „oameni necarturari si de rand..” („agramatos kai idiotai…”) si acolo…”sa invete Calea Domnului !” (vezi Fapte 18:24-26).
Transformarea din „clowni” in „trimisi imputerniciti” sau „apostolos” se face numai dupa ce inveti Calea Domnului si nicidecum dupa ce ai invatat sa fii „tare in Scripturi…
HERNIE DE…PLISC !
ECLESIASTUL 5:1-6; FAPTE 19:32;
I CORINTENI 14:18-19.
EXODUL 23:1-2.
Cei mai tari în lumea mare,
Nu sunt cei mai înţelepţi;
Care tac ! N-au căutare
Chibzuiţii, cei deştepţi !
Ci, cu trecere-n popor
Sunt acei ce dau din coate;
Să ocupe în Sobor
Scaunele tapiţate…
Cei ce au debit verbal
Şi uimesc o lume-ntreagă;
Cu al vorbei arsenal,
Trădand mintea lor beteagă…
Cuvântarea li-e maree
Ce inundă ca un flux;
Sunt bolnavi de logoree, *
Boala cea la modă, un lux…
Când se urcă la tribună
Să-şi înceapă cuvântarea,
Imediat i-auzi cum…tună
Şi întunecată-i zarea…
Răspândită-n pandemie,
De la mic până la mare,
Prinde grai tăcuta glie
Tare-n clanţă şi-n sfidare !
* logoree – ( logos- cuvânt, în limba greacă; + rhea – care curge ), vorbire excesivă, nestăpânită, întâlnită în unele
stări de excitaţie psihică ( beţie, manie, etc.); ( familiar ) Limbuţie.
A pătruns şi-n Adunare
Printre sfinţii-ascultători;
Şi-are mare căutare,
Născând falşi învăţători…
Ca să îţi faci loc în frunte,
Trebuie să baţi din gură;
Şi nevrute şi mărunte,
Mai puţine din Scriptură !
S-a uitat porunca dată
De al nostru Bun Păstor;
Cum că-n Adunarea toată
Să fii bun învăţător !
Scurt, concis şi-aerisit
Când argumentezi Scriptură;
Să fii bun la tâlmăcit
Plin de dragoste nu ură !
Să ai în tine sânge rece
Cumpătat şi chibzuit;
Şi să faci câţi alţii zece
Goi şi sparţi în…clănţănit !
Să nu te ridici în grabă
La amvon, să ai balanţă;
Cumpăna gândirii roabă
Lui Hristos ! Nu tare-n “clanţă” !
În Biserică să spui
Cinci cuvinte înţelepte;
Nu o mie vorbe şui,
Goale, pseudo-deştepte…
Să fii un bun pedagog,
Să comunici cu-adunarea;
Nu vorbi la solilog
Diagnosticându-ţi starea
De-nvăţător cu probleme
La “mansarda” ta, pe sus;
Ce te faci de-o să te cheme
La răspundere, Isus ?
Nu presta un monolog,
Cocoţat pe la amvon;
Fii deschis la dialog,
Nu fii insipid, aton…
Nu vorbi doar plin de ură
Ignorând sfatul Scripturii;
Căci trairea ta-i dublură
Colo-n zbuciumul făpturii…
Dacă somnul raţiunii
Naste monştrii cei hidoşi,
Făr’ cuvântu-nţelepciunii
Oratorii cei băţoşi
Scapără scântei în jur,
Împroşcând audienţa;
Prinde repede contur
Tulburarea şi demenţa !
Consecinţă-a limbii tale
Ne-nfrânate şi nebune;
Care pângăreşte-n cale
Cele sfinte, cele bune…
…Când hernie ai, de disc,
Te tratezi, faci terapie;
Dar când suferi doar de…plisc,
Asta-i altfel de hernie…
N-are leac, nu e tratată,
Mergi cu ea singur pe drum;
Doar din ceruri Sfântul Tată
Te poate trata de-acum,
Cu-nfrânare, pe vecie,
Stăpânit de a Sa Mână !
Vei scăpa de-a ta…hernie,
Plisc, tăcut să îţi rămână !
Când te-aduni cu cei mai mulţi
Stai retras şi meditează;
Apropie-te să asculţi,
Mintea să-ţi rămână trează !
Să iei seama la poveţe,
Cum să fii şi să trăieşti;
Duhul Sfânt să te înveţe
Astăzi, să te pocăieşti !
ACIDUZZU, 15.10.2010
Indiferent daca traim in Diaspora sau intre granitele mioritice ale Romaniei dintotdeauna, romanii se manifesta la fel ! Pacat, mare pacat ca si in Biserica Domnului, avand pretentia ca sunt…spirituali, iar vorbirea-i „cu Har si dreasa cu sare !”
România
pitorească !
EFESENI 4:29-30; COLOSENI 3:15-17;
COLOSENI 4:6; IACOV 3:2-12.
Nu-i tablou de Grigorescu
Imortalizat pe pânză;
Ci, cum se exprimă…Escu
Româneşte: “mânză, brânză,
Varză,viezure, plăcintă,
Iepure şi huhurez”;
Şi vorbirea ne incântă
Căci din el ne facem…crez !
Din mulţimea de cuvinte
Ce cuprind fondul activ;
Şi reprezentânt sorginte,
Popor comunicativ
Şi în gesturi şi-n vorbire,
România pitorească !
Ne cuprinde-aşa uimire
Când începe să grăiască
Naţiunea românească,
În metafore-epitete;
Continuând să ne uimească
Înjurând pe îndelete…
Nu e naţie pe lume
Cu-aşa-njurături buluc;
Cum rostesc românii-n spume
Vrednici doar de…Guiness Book…
Dublu sens are cuvântul
Şi-nţelesu-i este-ascuns;
Plin de tâlc ne este-avântul,
Scopul, noi ni-l vrem ajuns…
Conotaţii de tot felul
Lasă loc de-interpretare;
Ne-am atins îndată ţelul
Când rostim o cuvântare…
Picătura chinezească
S-a născut…între Carpaţi !
Tâlcuit ne limpezească:
Cu chinezii…suntem fraţi !…
Plasăm ironia fină
În declaraţii de iubire;
Pitoreşte se îmbină
Cu o crasă nesimţire !
Când “bălăcărim” vreun frate,
Cu aplomb îl lăudăm;
Să-nţeleagă nu mai poate
Bietul, când il lepădăm…
Când dăm sfaturi inţelepte,
Cu aere de…rabini,
Beştelim pe îndelete,
Metaforici, blânzi, senini…
Folosim “Kerougma”-n pârg,
Necioplită şi vulgară;
Când ne etalăm cu sârg
Periferici, foc şi pară…
Suntem plini de aforisme
Când e vorba sa-ndreptăm
Fratii,cu…mahalagisme
Şi-n argou ne exprimăm…
Unde-i sarea, unde-i Harul
În vorbirea noastră-aleasă ?
Cum de ne…”sare mustarul”
Când cu bălării e…”dreasă”?
Tufe de urzici, scaieţi,
Ne tot cresc pe lânga…gură;
Şi-i băgăm în sperieţi
Când vorbim trufaşi, cu ură…
Ne-erijăm apoi, pe loc,
În grup de laudă şi-nchinare;
Cântam ca umpluţi cu foc,
Nonşalanţi, în Adunare !
Vrem să amăgim poporul
Cu cântarea noastr-aleasă;
Când slujim cuprinsi de dorul
De-afirmare-n Sfânta Casă !
Domnul, niciodată n-are
Trupe-n fire, interpreţi
De laudă şi-nchinare,
Falşi şi văruiţi pereţi…
Cum ? Când gura ta adună
Doar expresii “pitoreşti”;
Crezi că se aud cum sună
Sus, în slăvile cereşti ?
Când trăieşti printre stihii
Şi vânturi de-nvătătură;
La gură când bălării
Îţi tot cresc, pline de ură,
Crezi că amăgeşti pe Domnul?
Că nu îţi cunoaste firea ?
Crezi ca îl confunzi cu omul
Cel naiv, privind slujirea
Falsă şi-artificială,
De român duplicitar ?
Ce trăieşte-n mare fală
Cu un substitut de Har ?
Nu te amăgi-n vorbire
Mioritic, precum eşti !
Pitoresc şi plin de fire;
Plastic, când tu ne vorbesti !
Simţim falsul din cântare
Şi-n străina ta slujire;
Fără Har şi fără Sare,
Fără psalmi, fără iubire !
Luciferic, te înalţi
Până-n zările senine;
Nu cu râvnă te încalţi,
Ci-n mândria ce te ţine
Sus, pe-a ta ‘naltă estradă
Cu mult talent când “prestezi”;
Ca…profanii să te vadă
Cum ştii să te-mpăunezi…
Dacă Domnul este Duh,
Cu închinatori la fel;
Pentru ce-negreşti văzduh
Cu un duh de menestrel
Car are-un singur scop,
Să-şi adune…aplaudaci ?
Vrei să fii primul in top,
Sau în iadul plin de draci ?
Domnul n-are-alese grupe
De laudă şi-nchinare;
Nici reprogramate trupe
De…”hip-hop”, în Adunare !
Are doar ÎNCHINĂTORI
SFINŢI, ÎN DUH ŞI-N ADEVĂR !
În trăire roditori,
Pocăiţi din…fir-a-păr !
Vorba lor este aleasă,
Dreasă-n Har, plină de sare;
Nu-i o limbă…”pitorească”
Şi-n doi peri in…Adunare !
Este-atât de-adevărat
Cum că suntem…”mioritici”;
Dar de nu ne-a transformat
Duhul Sfânt, suntem…rahitici
Şi-n credintă şi-n putere,
Şi “în vorbă şi în port…”;
Pitoreşti în Adunare,
Interzişi în Sfântu-I Cort
Ce pogoără-se de sus
De la Domnul Savaot;
Mireasă pentru Isus,
Sfântă în trăire-n port !
Lauda şi inchinare,
Nu e doar vorbă scrântită;
Prefacută-n Adunare,
Fără viaţă mântuită !
Domnul vrea închinători
Sfinţi şi sinceri în trăire;
Nu doar cabotini actori
Interpretând fără iubire
Partituri de simfonie
Care nu sunt potrivite;
Nici o viaţă-n letargie,
Cuvinte “pitoresc” rostite !
ACIDUZZU, 05-07.06.2010
@ viorel chis:
„Azi foarte multi in postura ;”Clownului”devin cei mai apreciati si cautati!”…”Daca dorim ca firea sa o veselim ,atunci sa incercam pe “Clown”sa-l gasim …”
Subscriu si eu la afirmatiile de mai sus ! Ceea ce cautam aceea gasim !
Fratele Daniel Branzai are chiar o postare cat se poate de potrivita cu tema aceasta. Chiar cu riscul ca o sa se supere pe mine, voi da copy-past pe un paragraf adecvat acestei teme despre clowni si alte mascareli :
„Conflict de interese:
– predicatorii vor să faca predici bune
– Dumnezeu vrea să facă predicatori buni
Conflict de priorități:
– predicatori vor să facă faptele lor bune
– Dumnezeu vrea ca ei să împlinească faptele Lui bune
Cine este stăpânul și cine este slujitorul?”
Decat sa gravitam si uneori sa…levitam in jurul etimologiei substantivului”clown” plasandu-l de-o parte sau de alta a baricadei, am putea sa-l clasificam scurt dupa originea-i…francofona (de care toti suferim ca de un sindrom sadea…).
In limba franceza, „le cabotain” inseamna: „circar”, „artist mediocru”…”clown”, adicatelea…
Daca noi, in exprimarea noastra coerenta si…comprehensiva (adica, se intelege usor), i-am spune direct si de la obraz unui astfel de clown ce cutreiera bisericile evanghelice: „Cabotinule !”, am fi catalogati ca fiind drept lipsiti de maniere si ni s-ar spune verde-n fata ca…”dragostea nu se poarta necuviincios!” Si totusi asa este ! Rate sau clowni, tot mascarici se numesc si iata de ce nu exista putere nici in marturia personala si nici in cea colectiva, adica a Bisericii…
Veste bună pentru orbi = IOAN 9 V 39.
marius e ardelean sigur.ciovargáu e o persoaná care umblá de colo colo ,care nu stii niciodatá pe unde sá-l gásesti,dar nici nu face ceva in concret.
Sarmanul orb din coltul strazii,cu mana’ntinsa in arsita soarelui ,cersind mila spre cei avutzi si „bine vazatori ” , auzi si el somatia disperata ” fugiti ! ,fugiti ca arde !” . Pipaind ,si-a regasit bastonul alb si cu pasi marunti si nesiguri ,s-a indepartat la timp din calea focului !
@ Marius t
La întrebarea ==….mai e vreo șansă pentru …….==,n-am un răspuns, nici despre ==ciovargăii== de pe net nu stiu prea multe,dar am încercat să aflu însemnătatea cuvântului==ciovargăi==și nu l-am găsit în dicționarul L. Române,poate ne puteți explica ce inseamnă. Când ieși la piață să-ți vinzi marfa și iei la biciuit pe toți de la celelalte tarabe din piață,crezând că așa îți vei vinde marfa,o dai în bară,marfa rămâne nevândută. Ate uita la alții de sus în jos,e josnic.Ce e greșit în a sfătui pe cineva ,când Domnul Isus a SFATUIT,apostolii de asemenea au sfătuit? Sunt convins că mulți citesc pe bloguri dar nu scriu ,însă orice sfat bun îl prețuiesc,tot ce poate ajuta pentru a putea călători spre patria cerească. Domnul să te ajute să poți face la fel,că îți potrivește extraordinar de bine tot ce ai scris.
În încheierea acestei postări ,vă dăruiesc un salut din Cuvântul Domnului==
===Filipeni 4 v 8===
Fratii mei, i ‘ adevarat –
Nu ratoiu ii vinovat si, nici clown’ imbracat!
Vina este tot la noi, ca suntem cu Duhul- goi!
Rugaciunea nu-i destula, sa ne tina in Lumina.
Partasia nu-i frateasca, cu stare duhovniceasca.
Ne lipseste mult vegherea, rugaciunea si puterea,
Spre-a descerne ce-i firesc de ce e dumnezeiesc.
Vor veni zile in care, rugaciunea la altare
V-a fi darul cel mai scump, pentru-a trai dupa Cuvant.
Cu veghere’n rugaciune, nu v-a fi nevoie’n lume
Nici de clown , nici de ratoi – caci Duhul v-a fi in noi !
Duhul Sfant ne va’nvata : voia Tatalui- UNA
Dragostea de tot ce-i Sfant, cat vom fi pe-acest pamant.
Duhule Sfinte pune in fiecare iubit al tau,
duh de rugaciune sfanta!
E trist ca trebuie sa cititi atatea ‘sfaturi’ de la toti ciovargaii de pe net care n-au altceva de lucru dacat sa se bage in seama. Da, suntem niste clovni, vrem sa creem spectacol, sarim afara din sabloane sa parem mai ‘sinceri’ decat altii, sau pozam in sfinti si dedicati, modesti si ‘consacrati’, luam si bani pentru asta daca se poate, amagindu-ne ca il vom fenta pe Stapanul cu tipul asta de viata. Doamne, unde-am ajuns! Mai e vreo sansa pentru noi?
Când încercăm să arătăm pe unul din sală clown,ori pe unul de la amvon,suntem înclinati spre a greși,măcar că ilustratia este adevărată, dar să ne gândim putin la situatia din zilele lui LOT. Lot le spunea adevărul ginerilor lui,dar ei au crezut că glumește ( Gen. 19 v 14 ). Rezultatul a fost că NU l-au ascultat.Domnul ISUS a spus că,…=Ce s-a întâmplat în zilele lui LOT, se va întâmpla aidoma……….=( Luca 17 v 28 )
Vremurile acestea sânt foarte confuze ,dar in Romani 14 v 12 spune ==…fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu===
Cred că cel mai bun lucru in vremuri ca acestea este să aplicăm ce a spus Domnul Isus în MARCU 13 v 37.
Ex:Dar ginerii lui credeau ca glumeste. Genesa 19:14
proverbul spune:Or te poarta cum tie vorba
Or vorbeste cum tie portul.
Povestea (pilda) clovnului se deruleaza in contextul imaturitatii crestine. Apostolul Pavel se plange ca multi credinciosi care ar trebui sa invete pe altii, au nevoie inca de lapte. Kierkegaard pune problema altfel: foarte multi crestini au ramas la stagiul de copil, adica, stagiul estetic. Cu alte cuvinte, sensul binelui si raului, pacatului sau neprihanirii este legat de sensul estetic: lucrurile care-i plac lui Dumnezeu sunt lucruri care trebuie sa le facem. Lucruri care nu sunt placute lui Dumnezeu nu trebuie sa ne placa nici noua, si trebuie sa le evitam. Si astfel viata crestinului devine o cautare (in sensul cercetarilor) a lucrurilor care-i plac lui Dumnezeu. Problema este ca de multe ori confundam preferintele noastre estetice cu preferintele lui Dumnezeu. Tricoul care-l poarta cutare la biserica nu-i place lui Dumnezeu (pentru ca mie nu-mi place). Cantarea care au cantat-o tinerii a fost prea zgomotoasa. Mie nu mi-a placut, cee ce inseamna ca nici lui Dumnezeu nu i-a placut. Acesta este omul estetic. Deci binele si raul nu sunt legate de compasul moral, ci de preferintele noastre. Si de aici pornesc o sumedenie de probleme.
In liberalism, majoritatea pacatelor sunt acoperite, pentru ca, dupa cum mentioneaza Keirkegaard, „… ei cauta sa-si faca datoria ca niste mercenari, si ca si evreii, mai iau cu pila din moneda, crezand ca vor reusi sa-l triseze pe Dumnezeu … doar putin .” Cealalta extrema evolueaza altfel. Realitatea lumii in care traim ne face sa ne scarbim de mizeria si pacatele din jurul nostru, incepem sa vedem si sa ne scarbim de slabiciunile si pacatele noastre si celor din jur. Atunci, nu mai traim viata in sensul multicolor al realitatii spirituale, ci vedem totul in alb si negru. Existenta a devenit monocromatica, alb-negru, da-nu. Respingem mesajul clovnului pentru ca noi respingem infatisarea lui. El nu este alb-negru. El este multicolor. Acum omul estetic a devenit robul estetic. Si este foarte greu (aproape imposibil) sa ne eliberam singuri din robia estetica.
Vreau sa spun ca stagiul estetic este esential in formarea Crestinului, pentru ca aici invatam sa gustam „… ce bun este Domnul…” Aici experimentam bucuria mantuirii, dragostea dintai, etc, etc. Dar ca in orice lucrare omeneasca (casatoria, de ex) daca ne limitam aici, ramanem dezamagiti.
Kierkegaard dezvolta in detaliu si celelalte stagii ale cresterii spirituale (amintesc aici doar in trecere stagiul etic si cel religios). Dar tot el observa ca schimbarea treptelor este de obicei zbuciumata, urmand crize personale, punctate de disper.
Azi foarte multi in postura ;”Clownului”devin cei mai apreciati si cautati !Sint multe motive si cei sinceri le cunosc!Dar, sfatul si indemnul ap.Pave ne ajuta sa intelegem ceva,daca dorim sa ne infatisam „înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n’are de ce să -i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvîntul adevărului.”Sa citim;
„1Tu dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus.
2Şi ce-ai auzit dela mine, în faţa multor marturi, încredinţează la oameni de încredere, cari să fie în stare să înveţe şi pe alţii.
3Sufere împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos.
4Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l -a scris la oaste.
5Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s’a luptat după rînduieli.
6Plugarul trebue să muncească înainte ca să strîngă rodurile.
7Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile.”
Daca dorim ca firea sa o veselim ,atunci sa incercam pe „Clown”sa-l gasim …
Foarte adevárat,numai cá avem o problemá cu clownul.E pliná biserica de ei si de aia nu sánt luati in serios.Cineva spunea cá dacá la bordul unui avion in loc de pilotul bine echipat ar fi unul cu tricou in dungi si cu (buricul la aer)nu s-ar urca in acel avion.Problema e cá s-a scos evanghelia vestimentatiei afará ,cá doar predicá ce-i inláuntru inimii.De aceia Isus spunea sá curátim atáta inláuntrul ,páná se vede in afará.Nici odatá nu am fost deacord sá predice pástorul in toatá firea cu cámasa peste pantaloni páná la genunchi si cu (gulerele )lui elvis párand mai degrabá pistoler decát evanghelist.Cred cá cel putin institutiile de stat ne pot fi incá model in aceastá privintá.
Vrem sá fim luati in serios?? haideti sá fim seriosi.Doanme ajutá.
Ma tem ca si noi suntem ca si acest clovn.Nu putem sa le predicam oamenilor din „lume”despre Domnul Isus, daca viata noastra este la fel cu a lor.
„Lumea”nu te ia in seama daca nu vede la tine schimbare,ca tu nu esti ca ei, ca tu esti deosebit.Deabia atunci incep sa se intrebe ce ai tu … si unii chiar te doresc …
100% adevarat.
Asa e Frate Petrica.Dar eu va intreb pe dumneavoastra urmatorul lucru:De ce crestem rate domestice respectiv clovni?Pai frate Lascau.In primul rand totul porneste de la taberele biblice.De ce copiii rai din biserica merg impreuna cu copiii buni in astfel de tabere respectiv excursii?Daca-i trimiti pe amandoi in astfel de tabere le creezi iluzia ca toata lumea merge-n rai(copiii de multe ori compara recompensele cu raiul,de fapt raiul este chiar o recompensa pentru cei care-l urmeaza cu adevarat pe Domnul) ori asta nu-i bine.Dupa aceea,de ce copiii,adolescentii respectiv tinerii certati cu bunul simt si cu Domnul sunt lasati sa cante in fanfara,cor,orchestra?
Sa nu ne insele nimeni frate Petrica.Ceea ce semanam aia vom culege.Vrei oameni seriosi?Atunci instruieste oameni serios.
Prin urmare cei care zic ca ratoiul sef si comitetul de ratoi au partea lor de vina,stiu ei ce spun.
Frate Lascau, de fapt asta este meseria dumneavoastra, de a striga foc, dar dupa cum bine stiti, putini va asculta, poate unii va aplauda, multi nu va baga in seama, altii va dispretuiesc, putini sint cei care va cred.Pavel a experimentat acelasi lucru
Corinteni : Noi sîntem nebuni pentru Hristos: voi, înțelepți în Hristos! Noi, slabi: voi, tari! Voi, puși în cinste: noi, disprețuiți!
Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: