15 gânduri despre „Definiţii”

1. ie cit se poate optimism

2. foarte frumos Domnul sa te Binecuvinteze AMIN.

3. @”John Tipei”sint bucuros sa gasesc scris un asemenea comentariu din partea ta.Si indraznesc sa scriu ;ca ,ar fi bine sa intilnim chit mai des asemenea persoane si sa ii cunoastem foarte bine,fiinca mesajele si faptele le sint demne de cugetul si trairea de crestin.A fost o mare binecuvintare si pentru mine sa vad momente unice si cu un impact chiar greu de descris si care a facut conventia a 43 -a din Chicago sa ajunga sa formeze o fila a istoriei scrise pentru romanii ajunshi in acest oras.Si aceasta persoana este cunoscutul frate de credinta „GEORGE GALIS”si alaturi de el merita sa fie adaugati si ceilalti stilpi ai adevaratului crestinism ;fratele „GARNEATA”,fratele LUCA TEODOR,fratele AUREL BALICI,fratele Sima si multi altii care sint in viata si ne ajuta sa ne exprimam sentimentele si ghindurile ,la impactele vietii!Fiinca viata pentru persoanele umane are un destin aparte si prin impacturi ce dezvaluie puterea CREDINTEI in HARUL SI JERTFA DOMNULUI ISUS HRISTOS REDA SI NOUA NEAMURILOR DREPTUL LA IMPARATIA TATALUI CERESC;Efeseni 2 ;”11. De aceea, voi, care altadata erati Neamuri din nastere, numiti netaiati imprejur de catre aceia care se cheama taiati imprejur, si care sunt taiati imprejur in trup de mana omului:
   12. aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume.
   13. Dar acum, in Hristos Isus, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin sangele lui Hristos.
   14. Caci El este pacea noastra care din doi a facut unul si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea,
   15. si, in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace;
   16. si a impacat pe cei doi cu Dumnezeu intr-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrajmasia.
   17. El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua, celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape.
   18. Caci, prin El, si unii si altii avem intrare la Tatal, intr-un Duh.
   19. Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu,
   20. fiind ziditi pe temelia apostolilor si prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
   21. In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul.
   22. Si prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al lui Dumnezeu, prin Duhul. ”
   Deci sa nu uitam mesajul si sa avem parte si noi de astfel de binecuvintari si fapte pina la revenirea DOMNULUI ISUS HRISTOS;1 Timotei 6 cu 11 la 16.

4. What a great post! This is for sure a topic that must have been discussed since the beginning of time, before this terminology was even coined.

   I’m sorry I’m writing in English here, but I feel compelled to share my own thoughts on this and perhaps represent the poor pessimists out there! I am a person who is naturally inclined towards pessimism. I know first-hand how terrible pessimism can be, not only for the pessimists themselves, but also for their spouses, children, extended family, ministry partners, co-workers, etc. It is easy for the optimist to look at the pessimist and say that they are unhealthy, ungrateful to God, or perhaps even unsaved. But as with everything in life, it is not simple or black-and-white.

   Over the last few years, I have focused on entrusting my „pessimism” to the Lord. In His graciousness, He has been revealing what my identity is in Him. What He has clearly shown me, through the Holy Spirit, is not that I just need to start thinking more positively (though that helps), but that there is a part of my God-given character that–if left unchecked–can negatively flourish into pessimism. This part of my character is–at its root and in its intended nature by God–NOT a bad thing. It is the part of me that is „critical” that can be a very useful tool. If left unchecked, it can become pessimism and not glorifying to God. However, it is also the part of me that, when used prudently, helps me to do things like analyze and quickly find problems within a system. This allows me to find kinks or errors in things like administrative or accounting processes in a business. It also helps me to be a great editor. I find mistakes, errors, discrepancies…all with the help of this innate quality of being drawn to things that are out of place.

   Just like with any quality that the Lord blesses us with, it can be used wisely or left unchecked and be less-than-glorifying to God. On the other end of the spectrum, there is the laissez-faire quality that some folks naturally have. Though they may have no trouble showing optimism…they may not be the right person to edit a book you’re authoring, or to do your taxes, or to analyze your business systems for efficiency. Haha!

   If I leave my critical nature unchecked, it can cause me to be too severely critical of myself and of others. It causes me to see the glass as always half-empty instead of half-full. It’s a vicious cycle of being negative, feeling negative, then feeling guilty for being negative! My walk with God is what keeps me balanced in all areas, particularly this one. This is necessary for EVERYONE, no matter what interesting array of characteristics the Lord puts in each and every one of us, to always seek the Lord for help in developing His mind within us (Philippians 2:5). It is so important for us to spend time in prayer and to reflect on who we are in Him. Our sweet Father LONGS for us to come to Him and ask Him for wisdom in all things, even to understand the giftings and qualities He’s placed in us (James 1:5; Proverbs 28:26).

   So…for all of you who are optimists, or at least not very pessimistic, those of us with critical natures would certainly appreciate your patience and prayers as we find our way to God’s destiny for our lives. Thank God that His grace is sufficient! :o)

   God Bless You!
   Betty (Popa) Price

5. Always borrow money from a pessimist, he’ll never expect to get it back.

6. Ateismul este Nonprofet Organization.

7. O definitie care pentru mine a fost ca o revelatie si mi-a schimbat viata: Definitia FANATICULUI: persoana care, cand pierde directia isi dubleaza viteza.

   Nu stiu daca se incadreaza la intentia pe care o aveti la aceasta categorie, daca nu, nu ma deranjeaza daca nu o publicati.

8. cind am plecat de acasa mi-am luat chiloti noi sa nu ma fac de ris la autopsie……….

9. pesimistul spune: mai rau de asa nu se poate…
   optimistul raspunde: ba , se poate…

10. o adeväratä bogätie!!
    slavä Domnului!
    dacä ar lua cäti mai multi aminte s-ar umple pämäntul de slava Domnului!

11. Am uitat sa spun ca George in anul 2007 a lucrat la GM si cind a fost lay off a ramas tot optimist spunind unui pesimist:
    – La anul viitor toti vom cersi! la care pesimistul a raspuns:
    -Daca vom avea de la cine.

    Culese de Petru Laze

12. Un pesimist va gasi intodeauna o solutie imposibila din circumstante favorabile iar un optimist va gasi intotdeauna o solutie posibila din circumstante nefavorabile !

13. Am cunoscut şi eu un George în anii ’80 în Chicago. Era singur de câţiva ani în America, aşteptând să-i vină familia din ţară. Îl întrebam uneori: „Ce mai faceţi frate George?” Îmi raspundea: „Ce să fac? Dacă n-om pieri, greu ne-om descurca!” La prima vedere, soluţia era … „să pierim” dar, cu un pronunţat simţ al umorului, el îşi exprima, de altfel, optimismul şi determinarea de a-şi duce greul până la capăt.

14. Mulţumesc tare multe Petre pentru că ştii şi azi să culegi lucruri bune şi interesante şi vrei să le împărtăşeşti cu alţii.
    George nu avea numai o atitudine pozitivă şi făcea alegeri corecte, dar avea şi simţul umorului. Îmi aduce aminte de preşedintele Ronald Reagan. Dus la spital când a fost împuşcat, a răspuns la întrebarea cu alergia, în mod similar. „Da. Sunt alergic la gloanţe.”
    God bess you Petre!

15. UN AUTOR NECUNOSCUT

    Mesaj optimist

    George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.
    Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:
    „Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”
    E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.
    Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:
    „Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”
    George îmi răspunse:
    „În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”
    „Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor” i-am spus.
    „Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.
    Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.
    Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.
    M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.
    „Vrei să vezi cicatricile mele?”
    „Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?
    „În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”
    „Dar nu ţi-a fost frică?”
    „Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”
    George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.
    La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.
    Acum ai doua opţiuni: să uiti acest document sau să-l citesti celor pe care îi iubeşti.

    Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie … adevarata !

    Cules dintr-un e-mail de Petru Laze