Voi posta în pagina aceasta câteva poezii scrise în anii comunismului. Le-am citit tinerilor din Biserica din Oradea la întâlnirile de marţi seara. Dedic aceste versuri acelei generaţii care s-a apropiat de Dumnezeu într-o vreme când un întreg sistem ateu era împotriva noastră. Credinţa noastră ne-a asigurat o lume alternativă în care eram fericiţi. Pentru că nu eram singuri. Dumnezeu era cu noi.
Emaus
Ne va rămâne-ntotdeauna
un Emaus
spre care vom călători
deposedaţi de tot
ce-am avut şi fost.
Zdrobiţi-ne toiagul pâinii
crucificaţi-ne iubirea!
Ne va rămâne-ntotdeuna
un Emaus
spre care ne-om retrage
însângeraţi şi huliţi
lăsându-vă pradă uşoară
zarului vostru norocos
haina pătată de sângele
prin care v-am iertat păcatul.
O, noi nu putem fi
decât învingători
pururi nişte învinşi învingători,
pentru că ne va rămâne mereu
un Emaus,
oricât de multă noapte
incendiază lumea,
un Emaus
pe drumul căruia
niciodată,
niciodată
nu vom fi singuri.
Carte de vizită
Călătorim la clasa a treia
în vagoanele nopţii noastre
în curs de dezvoltare.
Inima refuzată la export
ne bate-n ritmul
cifrelor de plan.
Preţul petrolului
a mai crescut cu un aiatolah.
Pe cerul nu ştiu cui
s-a făcut o confuzie.
şaizeci de oameni
au murit din greşeală
de parcă noi ceilalţi, murim
din motive-ntemeiate.
Economisim de-atunci
totul pe jumătate
din jumătatea jumătăţii
de anul trecut.
Ne cultivăm în colocvii
şi plenare
în lunga noastră noapte
în curs de dezvoltare.
La vise, ni s-a-nalbăstrit culoarea
de când iar ni s-a schimbat
modificarea.
Polii opuşi
O linişte oarbă se cată-n oglinzi
În lungi coridoare de seri monotone
Doar paşii visării se-aud cum timizi
Se-ntorc obosiţi spre grijuri cazone.
De prea multă seacă şi grea geometrie
Petrecem cerniţi în lungi funeralii
Şi azi ne-a murit o muză târzie
Uitată de mult în sfinte vitralii.
Se caută rimă pentru opinci
În cuferele unei alte gramatici
Rătăcitori printre dileme şi lozinci
Între poli utopici şi pragmatici.
Împotmolită-n preţioase indicaţii
Raţiunea-ncet se-atrofiază
Între urări frenetice şi altercaţii
Pentru nimicul nostru cel cu vază.
Opriţi comedia şi trageţi cortina
Şi puneţi propta cerului-napoi
De mult ce ne-a crescut sălbatic vina
Se dărâmă iarăşi cerul peste noi.
iunie 10 1984
Fobie
Mă tem de cei ce nu se roagă
cu cea mai terifiantă fobie
a veacului nostru mare urgie
mă tem de cei ce nu se roagă.
Tâlhărind în noaptea
ce lumina zilei o neagă
mă tem cu terifiantă fobie
de cei ce nu se roagă.
Mă tem de ei ca de-o lepră,
ca de-o plagă
cu cea mai terifiantă fobie
mă tem că cei ce nu se roagă
vor jefui copiii mei
de rai şi veşnicie.
Vorbiţi-mi!
Vorbiţi-mi cu buze de vânt
Îngânaţi-mi cântecul ierbii
Sau murmuraţi-mi fără cuvânt
Cum cheamă izvoarele cerbii.
Şoptiţi-mi povestea frunzei de nuc
Sau tainele florii ucise
Ori spuneţi de unde se-aduc
Miresme-n poeni de narcise.
Vrăjiţi-mă-n apusuri de soare
Desfătaţi-mă-n cânt de ciocârlie
Nemărginiţi-mă-n albastru de mare
Sau robiţi-mă cu pură bucurie.
De nu puteţi să faceţi toate-aceste
Şi să mă scoateţi din noroi
Terminaţi cu stupida poveste
Nici proştii nu mai cred în voi!
Plângere mare ridic
Niciodată, niciodată
Nu voi ridica plângere
Împotriva patriei
Cum nu reproşez mamei
Că nu e mai frumoasă
Că n-are mai multe bogăţii
C-ar fi putut fi
Mai bună cu ai ei copii.
Nu voi ridica niciodată
Plângere la cer
Împotriva patriei ce mi-a fost dată.
Dar plângere mare ridic
Cu pumnii bătând
La porţile cerului sfânt
Împotriva ibovnicilor ei
Din Apus şi Răsărit.
Cu care m-a vitregit
De frumuseţea,
Înţelepciunea
Şi bunătatea ei.
Împotriva lor
Plângere mare ridic
La poarta cea cerească
Azi când din pricina lor
Părăsesc casa părintească!
Februarie 1985 – Când am luat drumul exilului
Vămuire
Plătesc oricâtă vamă pentru amintiri
Dar nu le scoateţi, rogu-vă frumos
Din pânzele suave şi subţiri
Şi nu le spargeţi, aruncându-le pe jos!
Desfaceţi broaşte, fermoare şi lăcate,
Scormoniţi prin saci şi cântăriţi.
Aveţi aici a inimii carate
Şi puneţi vamă câtă socotiţi.
Le iau cu mine-n ţări îndepărtate
Aceasta mi-e averea şi-o declar.
Vămuiţi-mă după dreptate
Aveţi aici întregul inventar.
Din paradisul vostru de carton
Mă alungaţi, făcându-mi vamă
Vă rămâne-un loc vacant la microfon
Şi o absenţă-n dările de seamă.
Lăsaţi-mă din vreme-n vreme
Pe drumul lung şi cunoscut
Să trec, când ele-or să mă cheme
La poarta paradisului pierdut.
Februarie 1985
Trenul de noapte
Mai fluieră-n noapte un tren
de parcă jalea celor rămaşi
pe largi şi triste peroane
şi fluturarea mâinilor lor
cu albe-nlăcrimate năframe
toate la un loc ar compune
acest ţipăt
ce-mi spintecă nopţile
în nesomn.
Mai fluieră-n noapte un tren
Buimac, mă trezesc
şi-mi pare că iar sunt fără bilet
în triste vagoanele nopţii
ce lin rulează spre ziuă.
Aştept să vină controlul
clănţănind din cleştele lui
ca dinţii noştrii
de când economisim frigul
pe jumătate,
şi pentru că nu vine încă
mai dorm o felie din noapte
până la următoarea staţie
anunţată nostalgic
şi dureros.
Oradea – ianuarie 1984
Noaptea
E dureros de multă noapte
În zâmbetul şi bucuria voastră
Trăiţi într-o jumătate de lume
Pe care singuri v-aţi creat-o
Prin necredinţa
În jumătatea ei cea mai bună.
De aceea gustaţi zilnic
din semifericirea voastră.
Rostiţi semicuvinte
şi e dureros de multă noapte
în voi şi-n jurul vostru.
Visele voastre
cu o singură aripă
se trudesc în zadar
să-şi desprindă zborul
din noroiul în care viermuiţi
în jumătatea voastră de lume
ce se rostogoleşte în abis
ca un măr muşcat pe jumătate
de monstrul necredinţei din voi.
E dureros de multă noapte
pe emisfera voastră
pe care v-aţi exilat
de frica adevărului.
paşi spre lumină 
I-mi plac mult Emaus, Vamuire si Vorbiti-mi ( argument impotriva ateilor, inspirat din dialogul Dumnezeu-Iov?).
Multumim de postari
De Craciun
Din cerul Slavilor divine
Din loc inalt si stralucit
In lumea asta de supine
Tu pentru-n pacatos ca mine
Isuse, Doamne ai venit
Lasat-ai tronul Slavei Tale
Si stralucirea ce-ai avut
Caci Tatal a gasit cu cale
Umilul staul cu-animale
Si-acolo-n iesle Te-ai nascut
Stapan, cu Slava si putere
Acum un prunc cu par balai
In cele mai de jos unghere
Purtand cerestile mistere
Un fiu de om venit din Rai
Nu meritam Slavite Tata
Cadou-acesta glorios
Pe Fiul Tau cel fara pata
Ca-n lumea asta vinovata
Sa ni-L trimiti aicea jos
Tu n-ai dorit pieirea noastra
Ci-ai vrut sa ne croiesti un drum
Spre Paradis, spre zarea-albastra
Caci sus in Cer e casa noastra
Ce doar o ‘ntrezarim acum
El a venit ca sa plateasca
Pentru intreaga omenire
Rabdand batjocura lumeasca
Si-n chin pe-o cruce sa sfarseasca
Pentru a noastra mantuire
Trei zile-apoi, ca si dovada
La ucenici S-a aratat
Si-acum cu toti puteau sa vada
Si cei necredinciosi sa creada
Ca dintre morti ” A Inviat!”
Iar mai apoi dupa ‘naltare
Pornit-a vestea-n lung si-n lat:
-Exista in Isus salvare
Orcine crede nu mai moare
Prin jertfa Lui poti fi salvat
……………………………………………….
E iar Craciun si gandu-mi zboara
La Pruncul Sfant si Minunat
La ingerii ce colindara
Pastorilor ce alergara
Si Pruncului s-au inchinat
Iar vestea ce ne-a fost lasata
I-mi face inima sa salte
In noaptea -aceea minunata
De corul ingeresc cantata:
-„Lui Dumnezeu Slaviri inalte”
-„Iar intre oamenii de jos,
De care Domnului ii place,
Ei sa traiasca-n chip frumos
Cu-adevarat armonios
Si intre ei sa fie pace!”
Si-acum din nou este Craciun,
Din nou se-asterne bucuria
Si-Ti multumim Parinte bun
Pentru cadoul de Craciun
Pentru Isus Hristos Mesia!
Si daca daruri nu gasim
Ca magii cei de altadata
Smeriti la ieslea Ta venim
Si-ngenunchiati i-Ti daruim
Isuse scump, inima toata.
12/22/2012 H.D.
Trezire..!
Azi mai mult ca orişicând
E la culme viclenia;
La stăpân, la om de rând,
Peste tot mereu crescând,
Domină făţărnicia.
Chiar şi printre cei numiţi
„Slujitori ai lui Hristos”,
„Credincioşi” sau „pocăiţi”,
Sunt atât de mulţi robiţi
De plăcerile de jos.
Mulţi iau cina cu mânie,
Plini de ură şi venin
Şi mai vor în veşnicie
Să trăiască-n bucurie,
Însă, n-or scăpa de chin.
Vorbe grele, fără milă,
Ce rănesc ca un cuţit
Se rostesc ades în silă
Cu-o privire rea, ostilă,
Celui slab, nenorocit.
Însă Dumnezeu cel tare
Va sări în ajutor
Celor ce-s în strâmtorare,
Răsplătind prin apăsare
Pe cel batjocoritor.
Câţi se-arată sfinţi afară
Şi-nlăuntru sunt mişei,
Însă vine Domnul iară
Şi-n pedeapsă or să piară –
Vai de lume, vai de ei!
Mulţi vor paiul mic să-l scoată
Însă bârna lor n-o ştiu;
Viaţa dublă şi stricată
O cunoaşte toată, toată
Dumnezeul sfânt şi viu!
Ce durere şi-amăgire
Vor simţi toţi cei vizaţi,
Când la marea întâlnire –
A Bisericii răpire –
Pe pământ vor fi lăsaţi..!
Cea mai tristă constatare
Fi-va « truda » în zadar
Când vor spune “Nu noi oare
Am slujit în adunare?”
Şi vor plânge cu amar..
O, să aibe milă Domnul
De toţi cei ce încă-s treji,
Ca să nu-i cuprindă somnul,
Ci s-adune untdelemnul,
În credinţă stând viteji!
Să ne facă o trezire
Duhul Sfânt al Lui Hristos,
Să ieşim din aţipire
Că-i aproape-a Sa venire,
Şi să nu rămânem jos!
Amin.
07 aprilie 2012
http://pauladita.wordpress.com
http://pauladita.wordpress.com
poi ca sa she stie eu am cautat o poezie shi nu am gasito unde sa o mai caut se numeste hristor a inviat !!!
Emaus, Carte de vizita si Vamuire sunt preferatele mele … Dumnezeu sa va binecuvanteze
Fabula adevarata
Am auzit spunand, pe cineva
-„Sa n-aud de romani cumva!
–Mi-e scarba de romani,
–Mi-e greata,
–Si nu vreau sa-i mai vad in fata!”
Si-a spus mai multe…agitat,
Si foarte revoltat.
………………………
Asa vulgar si de intens
Vazand cum izbucneste,
Morala face sens
–Vorbea pe….romaneste.
1/03/2002 h.d.
HRISTOS A INVIAT !
HRISTOS A INVIAT! Ce vorba Sfanta!
Cuvint stiut chiar din pruncie …
Am ochi uzi de lacrimi dulci
Orbrajul eu mi-l sterg si cint
HRISTOS A INVIAT ! Ce bucurie !
Si-n suflet parca ingeri canta
De cate ori aud salutul sfint …
HRISTOS A INVIAT,
Cu EL am inviat si noi !
A inviat HRISTOS cu Adevart
Si viata da celor ce cred in EL …
Avem in EL promisiuni si pace,
In viata am gasit la EL odihna,
Si vindecare am primit in dar …
CUVINTUL ce ISUS aduce
Mai dulce decit picurul de miere
E pentru inima ce asteapa …
Si mingaiere ce aduce-n viata
Schimba gindirea si umblarea,
Ne da tarie sa traim curati
Si sa iubim pe cei de linga noi …
Ma uit la cei ce zic ca au credinta
La cei ce cred ca sunt in mintuire …
Va rog cuvintul sa mi-l ascultati
Pe voi va-ntreb, luati aminte,
In suflete a INVIAT HRISTOS ?
Cunoasteti si traiti IUBIREA
Care-a adus HRISTOS la cei ce cred?
Te rog mai cantareste tu cu mintea
Cat bine ai facut in jur, traind aicia ?
As vrea sa te intreb si ai aminte,
Te simti macar acum atras de bine ?
Macar acum, de PASTI, te simti mai bun,
Traiesti mai iertator si esti mai bland ?
Sau trece-va cum au trecut alti PASTI …
Ma rog ca DUHUL CERCETARII
Sa duca-n viata ta caldura sfinta
Sa simti in suflet topind vechea ura …
Si sa primesti azi Mina Celui plin de Har.
Puterea LUI sa iti aduca azi schimbare
Si INVIAERA lui ISUS sa fie sarbatoare
In inima EL sa reverse-a LUI IUBIRE …
Cu ingerii din ceruri, tot pamintul,
Si toti acei rascumparati in SINGE
Cintam in cinstea TA, OSANA, TIE REGE !
Si ne plecam cu fruntea la tarina
Cu galusl tot si inima fierbinte,
Te adoram sa fii cu noi mereu ISUS,
TU DUHULE PREA SFINT si DUMNEZEU !
TRECUTA FERICIRE …
Mi-e dor de dragoste, de vise !
De tineretea mea apusa …
Daca-as putea sa fac ceva,
M-as catara pana la soare …
Sa iau o raza de lumina ,
Sa iau chiar din caldura lui …
S-o duc sa lumineze in viata,
Sa am iar viata ce-am pierdut-o
Sa fiu iar tinar … si fericire …
Mi-e dor de visele visate
De visele de mult pierdute …
Sa am putere parca-as vrea
In mare a ma scufunda …
Din Marea Neagra as culege
Tot aurul pierdut in ea …
Speranta si dragostea toata
S-atunci va fi o noua viata,
Cind as gasi comoara mea.
Mi-e dor de nopti de priveghere,
De asteptari ce infioara firea …
Pe cerul plin cu stele m-as urca
Sa iau pe cea mai luminoasa
O stea sa-mi lumineze viata …
Eu singur sunt si parc-as vrea
Iubirea si dragostea mea
Pe veci sa-mi fie numai vie …
Acum cind viata mi-e amara,
Mi-e dor de fericirea dulce …
Sa mai fiu tinar, parc-as vrea,
Din mii de flori din vai si dealuri
As aduna nectarul lor si l-as preface
In elixirul fericirii, a tineretii si iubirii
Si-n mierea cea mai dulce
Sa beam atunci din el noi toti !
Bunici, copii, nepoti …
ISUS TE IUBESTE
I ncoronat cu spini, c-o cruce-n spate
S tropind cu sange drumu-acela greu
U mil rabda Isus pentru pacate
S i a murit in locul tau si-al meu
T u sti c-atunci cand suferea cu-amar
E l se gandea la tine pe Calvar?
I sus acum la inima ta bate
U n loc de gazduire cauta iar
B ataia Lui te iarta de pacate
E sti oare constient ca la Calvar
S-a scurs un sange care mantuieste?
T e bucura de gloriosul Har:
E l inca bate fiindca te iubeste!
5/11/2006 h.d.
Te-am zarit…
Te-am zarit
Undeva pe-o colina
M-ai uimit
Cum veneai prin Lumina
Am dorit
Ca sa vii… Tu esti oare?
Te-am simtit
In mirosul de floare
M-ai atins
Lacrimand parca norul
Inadins
Sa-mi aprinzi mai mult dorul
Si dorind
Sa-mi dai sfaturi pe cale
Sopotind
Asculta-i apa-n vale
Si mi-ai spus
Despre Jertfa cea mare
Ce-a adus
Pentru mine iertare
Mi-ai vorbit
Ca vei fi langa mine
Negresit
Si la rau si la bine
Mi-ai mai spus
Ca-mi cunosti viitorul
Si de sus
Imi vei da ajutorul
Te-am privit
Prin nuante obtuze
Si-am sorbit
Sfatul Tau de pe buze
Si-acum vin
C-o deplina iubire
Ma inchin
Si-Ti aduc multumire
Vreau sa-Ti zic
Dorul meu cel fierbinte
Dar nimic
Nu pot spune-n cuvinte
Stiu ca Esti
Creator si Iubire
Si domnesti
Peste-ntreaga-Ti zidire
Esti bogat
Si puternic si mare
Imparat
Imbracat in splendoare
Tu-ti faci drum
Printre spatii divine
Oare cum
Te cobori pan’ la mine?
Dumnezeu
Vesnic Sfant, vesnic mare
Ce sunt eu
Sa-mi vorbesti printr-o floare?
Sa m-atingi
Cu-ale Tale cuvinte
Si sa stingi
Dorul meu cel fierbinte
Viata mea
Eu o am de la Tine
Ce-as avea
Daca n-ai fi cu mine?
Dar Tu ai
O sublima dorinta
Ca sa-mi dai
Tot mai multa credinta
………………….
Te vad iar
Prin natura oriunde
Si-al Tau har
Tot mai mult ma patrunde…
4/24/04/h.d.
Doi colegi gasind odata
O masina sub un pod
Foarte repede constata
Ca masina era Ford
Dar ce cauta masina
Pe sub podul fara drum ?
Intreba cel cu lumina
Pe cel ce nu stia cum
Sa-o deschida, sa-l gaseasca
Chiar pe domnul Ford in ea
Din motor sa se iveasca ;
Asta-i inventia mea !…
Intristat ca nu-l gaseste
Nici macar in rezervor
A strigat:”Asta-i Poveste!…
Nu-i nici un inventator…”
La care, cu cartea-n mana
Si cu cheile-n contact
Colegu’l chema sa vina
Ca sa-l scoata din impact.
esti bun Daniele parca esti de a lui David Hozan
BUN CHEAR FOARTE BUN
Doar Tu…
Doar Tu esti bun si esti milos
Doar Tu domnesti de-a pururi
Doar Tu m-ai ridicat de jos
Cu bratul Tau Isus Hristos
Si mi-ai scris numele duios
In ale Vietii suluri
Cand sunt trudit, cand sunt murdar
Spre Tine-ndrept privirea
Preasfinte dadator de har
Mai spala-ma Isuse iar
Prin sangele-Ti de pe Calvar
Ce-aduce mantuirea
Cand sunt cazut,cand sunt lovit
Cand inima i-mi plange
Ajuta-ma s-alerg grabit
Spre Tine Tatal meu iubit
Si-apoi la pieptul Tau dorit
De-a pururea ma strange
Cand valea plangerii strabat
Mareste-mi Tu credinta
Cnd sunt pandit si-amenintat
Din drumul Tau sa nu m-abat
Prin Duhul Tau neincetat
Sa-mi cercetezi fiinta
Lumina Ta sa-mi daruiesti
Prin noaptea-ntunecata
Cu-al Tau cuvant sa ma-nsotesti
Sa Te-nteleg mai mult cum esti
Mai mult sa fiu cum Tu doresti
C-o inima predata
Sa spun si altora mereu
Despre a Ta iubire
Doar Tu esti Domn si Dumnezeu
Doar Tu-ai salvat sufletul meu
De iad si chinul lui cel greu
Doar Tu dai mantuirea
4/22/2004 h.d
Unde-as fi? o Doamne Sfinte, unde-as fi?
Ratacind pe cai desarte
Mi-as petrece viitorul
Disperat sfarsind in moarte
De n-ai fi Tu Salvatorul
Si n-ai fi Indrumatorul
Meu in orice zi.
Ce-as avea? o Doamne Sfinte, ce-as avea?
Doar o forma de comoara
As purta prin asta lume
Ea de fapt ar fi povara
De n-as sti de Sfantu-ti Nume
Si n-ai fi last anume
Har si-n viata mea
Cine-as fi? o Doamne Sfinte, cine-as fi?
Un cazut sub o reduta
O istorie uitata
Sau o cauza pierduta
De n-as fi stiut vreodata
Ca esti Domn pe viata toata
Ca-TI sunt fiu, iar Tu-mi esti Tata
Pentru vesnicii.
H.D. 06/30/07
DE CE TRAIM ?
Tuesday, January 25, 2011, 12:02 AM
Traim, de-atitia ani si tot traim
Si ne-am obisnuit asa usor cu viata
Nici nu ne mai bucuram ca vietuim,
Si am uitat demult ce e speranta …
Umblam pe bulevarde cu blocuri mari si late
Sau printre case mici de vremi uitate …
Totu in jur este normal plecam, venim
Mai stam un pic la o cafea, si iar ne intalnim.
Eram copil, mai ieri, ma-ndreptam spre casa
Ghiozdanul plin in spate, ca niciodata greu …
Tragea parca in jos mergand prin ploaia deasa
Earm atit de fericit ca voi ajunge acasa …
Anii-au trecut, S-a dus si ploaia deasa,
Iar timpul iute a trecut si tot ce a ramas
Sunt eu, aici, acum, singur, din nou acasa
La masa scriu incet, al strofei ultim glas …
Am fost copil si am crescut la mama-acasa
Adolescent fiind, am fost uimit de-al lumii mers
Priveam in jur si ma-ntrebam ce rost au toate …
Gindeam cum oare e dincolo de univers ?
Au trecut ani si tot n-am inteles destul
Raspuns nu am la tot ce-a fost mister
Si-acum atitea noi intrebari apar in viata
Gindirea mea ramine-va legata de cer …
As vrea sa stii, cu ce faci tu in viata
De te-ntrebi, de ce te miri, ce crezi
De-i viata ta mai seaca, sau de-i ea mai boata
Prin viata ta, tu scrii un vers in Sulul Cartii …
Traieste deci cum vrei, si fa ce vrei in viata,
Dar sa nu uiti, veni-va in curand o dimineata
In care nu va fi nici soare, luna si nici ceata
Si-atunci, dar cum? Va-ncepe adevarata viata.
J.G. RIVISH
Imi place foarte mult poezia Frate Hozan, fiti binecuvantat!
T otdeauna-mi dai credinta
E sti cu mine-n orice greu
I ar cand trec prin suferinta
U neori pe drumul meu,
B inefacator adie
E vantaiul Tau divin
S imt iubirea Ta cea vie
C oplesindu-ma din plin
I nsa nu gasesc cuvinte
S a-Ti descriu tot ce gandesc
U milit ma-nchin Parinte
S a-Ti spun sincer: Te iubesc
4/11/2006 h.d.
Pentru cei care nu fac deosebire dintre ateism si crestinism dintre lac si put si isi pun intrebari ce poezii vom mai scrie le raspund tot printr-o poezie a unui mot baptist de pe valea Ariesului localitatea Vidra scrisa cam prin anul 1981 California.
Oda comunismului
Iti multumesc ca nu sint om
Ca-s animal fara cuvint
Iti multumesc pentru ce sint
Si tie -ti cint sa fii slavit
Partide drag, partid iubit.
De nu erai tu sa ne scapi
Noi s-acum mai bijbiiam
Si carne de vitel mincam
Dar slava tie ca ai venit
Partide drag, partid iubit.
Tu farul nostru spre abisuri
Taiat-ai drumul spre dreptate
Si te-ai trudit cum nu se poate
Sa faci din orice om iobag
Partide scump, partide drag.
Asa de mult tu ne iubesti
Ne stringi la pieptu-ti ca pe pui
Si nu ne lasi sa fim satui
Si te intristezi de cel fugit
Partide drag, partid iubit
Asa de mult te ostenesti
Dar eu cred c-ar fi mai bine
Sa auzim curind de tine
Ca scumpule te-ai prapadit
Partide drag, partid iubit.
” s-ati nimerit din lac in put ”
Va rugam sa elaborati „concluzia” dvr.
Este relativ, in opinia mea!
In lac, este pericol de infectii.
In put, apa curata…nu infectezi pe nimeni,
chiar si…”inecat” .
Credinta in Domnul Isus ne tine … Asa-i ?
Va dorim Craciun binecuvantat ” in lac ori, in put”.
Oare de-aici unde om mai emigra . . si ce poezii vom mai compune . . ? Oare ne va primi Putin .. ?? Pina mai ieri era „jidovu ratacitor” de-acum e „romanu ratacitor” Ai mila Doamne de noi toti !
s-ati nimerit din lac in put
Aceasta parodie face parte dintr-o scrisoare trimisa securitatii in anul 1982 si urma sa fie trimisa si la postul de radio Europa Libera dar intretimp am primit pasapoartele asa ca a ramas nepublicata, poate se gaseste si prin arhiva securitatii. Ne vom părăsi casa, ţara, rudele şi vom trece oceanul, ca evreii Marea Roşie spre ţara emigranţilor – SUA. Coşbuc avea deptate când a scris poezia “Noi vrem pământ”. Acum, noi vrem să emigrăm.
NOI VREM SĂ EMIGRĂM
Flămând şi gol, făr-adăpost,
Ai spus de mine tot ce-ai vrut,
M-ai denigrat şi m-ai bătut
Şi câine eu ţi-am fost!
Ateu pribeag, ca vremea rea,
Ce-ai tu cu credinţa mea
Că sunt creştin, loveste-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Şi ham de cai, şi jug de boi
Dar vom emigra!
O filă de ceaslov (Psalmii) de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Copii ca atei educi,
Si Biblia ne-o ceri.
Injuri ce-avem mai drag şi sfânt:
N-ai nici mila, nici crezamânt!
Atei copii-n sat ne mor
Şi ne sfrârşim de mila lor
Dar toate le-am trăi uşor
De-am emigra.
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să nu vrem pace pe pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când Duhul ne va cerceta
Atei, să ştiţi, vom emigra
Pe alt pământ. (SUA)
frumoase poezii!
CHRISTOS VIATA NOASTRÄ
„Eu sunt”Cine esti Tu, Doamne?
Eu sunt-toate lucrurile pentru tine;
Indeajuns pentru fiecare nevoie a ta;
Tu esti implinit in MINE.
Eu sunt-Pacea ta,Bucuria ta,
Dreptatea ta,Puterea ta.
Eu sunt-Biruinta ta asupra päcatului,
Päzitorul täu zi si noapte.
Eu sunt-Calea ta,Viata ta;
Eu sunt-al täu Cuvänt de Adevär,
Orice iti lipseste,Eu iti sunt tie
El Shaddai,Indeajuns.
Eu sunt-Viata ta dinläuntru,
Päinea ta Vesnicä;
Mänäncä din Carnea Mea,bea din Sängele Meu,
Eu sunt-De ce ai tu nevoie?
de Adah Richmond
Dumnezeu
Dumnezeu e Dumnezeu in Dumnezeirea Lui
A fost, este si va fi Dumnezeu
Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant
Toti trei una sunt, unul fara altul nu se poate
Noi asa am crezut, si voi asa ati primit
Dar totusi de unde vine acest crez ?
Sau gandul de vesnicie cine la pus in inima ?
Dumnezeu e Unul, chiar si draci cred si se-nfioara
Totusi omul e creatura si Dumnezeu e Creatorul.
Intelepti dezbat problema Dumnezeiri,
Dar, intelepciunea lumi este nebunia lui Dumnezeu.
Deocamdata, cunoastem in parte
Dar cand va reveni El, acest in parte se va sfarsi
Si-L vom cunoaste asa cum este
Caci atunci vom fi ca El.
Dar pana atunci raman aceste trei :
Credinta, nadejdea si dragostea.
Credinta, este credinciosia Lui ca intr-o zi il vom vedea si vom fi ca El
Nadejdea, este ca El a murit dar Tatal la inviat
Dragostea, si-a aratat-o prin faptul ca pe cand eram noi inca pacatosi Isus a murit pentru noi.
Dar dintre toate acestea trei, cea mai mare este dragostea.
Dumnezeu este dragoste.
Asadar, crede, nadajduieste si ramai in dragostea Lui.
Ma doare…
Ma doare atunci cand vreau sa-ti calc pe urme
Vad cum firea nu ma lasa,
Sa biruiesc in totul.
Sa o rastignesc in fiecare zi
Sa o rastignesc odata pentru totdeauna
Ca sa pot in totul, in voia Ta sa fiu
Ma doare…ajuta-mi Duhule Sfant
Ca zi de zi, clipa de clipa,
Sa pasesc ancorat in credinta.
Tintuind firea, si cu ochii tinta spre Cel ce poate totul
Ajuta-ma sa-I seman
Lucreaza chipul Lui, pe chipul meu
Vreau sa traiasca El in mine
Sa mor, sa nu mai traiesc eu
Ma doare…
Dar, prin suferinta El cu usurinta va putea sa sape-n mine chipul Sau,
Sa-i fac voia,
Ca intr-o zi sa fiu desavarsit ca si El
Ma doare…dar stiu ca pe El la durut intai
…Daca-i asta calea, aleg sa o urmez
Voi pasi incet si prin credinta, pe urmele pasilor Lui
Pe cararea ce-a pasit odata Cel venit din cer,
Il durea…dar a ales sa bea paharul pan’ la capat.
Pasea cu crucea-n spate
Era crucea mea, era tare grea
Purta si crucea ta, pacatul lumi intregi
Il durea…dar privea la Tatal si la slava ce-o avea
Pasea spre dealul Capatani
Ajuns in varf, a rastignit firea odata pentru totdeauna.
Da! Prin suferinta a biruit totul
Asta-i calea ce duce-n ceruri sus, suferinta cu Isus
Fiu de Dumnezeu
Cand din tarana mai facut
Si ai ales sa-mi dai un chip
Mai facut asemeni Tie,
Duh de viata ai pus in mine
Mai creat perfect asemeni Tie,
Mai imbracat cu stralucire
Si-n fiecare zi ma bucuram cu Tine.
Dar, pentru o clipa, Tu Creatorul
Mi-ai incercat dragostea care-ti port
Si am ales sa fac rau, nu bine…
Dezbracat de slava am fost,
Si m-am vazut gol, lipsit de Tine
Ascuns de ochi Tai crede-am ca sunt.
Tu mai strigat atunci pe nume:
-Unde esti fiule?
-Aici sunt Creatorul meu Divin:
O, iarta-ma caci am gresit
…O liniste s-a lasat in lume…
Si-atunci am plas cu amar
Caci te-am tradat,
Eram iubita Ta faptura,
Creat in palmile-Ti Divine.
-Salvare am pentru tine!
Glasul Creatorului mi-a spus.
Si ai venit in lume, Cristosul meu iubit
Sa mori, sa fiu creat din nou in palmile-Ti cu sange
Creatorul meu, de azi, am sa-ti zic Tata
Caci un fiu pierdut am fost,
Dar mai primit din nou la Tine.
Harul
Cuvinte n-am de-ajuns sa-ti multumesc
Pentru harul Tau ceresc
Pentru mila si iertarea ce-o primesc
In fiecare clipa ce-o traiesc
Doar prin mila harului ceresc
Traiesc prin har si prin credinta-n El sunt mantuit
E harul pe care nu-l merit
Dar, Tu ai facut totul ca sa fiu primit
Sa fiu iubit si impacat cu Tatal
Sunt iertat spalat in sange
Curatit de-al firii greu pacat
Prin har si prin credinta
Ca Isus, El m-a iertat
Ramana harul Tau in mine
De-apururi prin Tine sa traiesc
E harul Tau, e viata pe care aleg de-acum s-o traiesc
Sant multe Triste si Pontice ,pastrate in inima ,in exil, de sarmanii nostri romani rispiti pe meridianele lumii. Unii ,desi nu cu prea mult talent literar, reusesc farte bine ,foarte raspicat sa le exteriorizeze. In Gherla ,in anii de detentie,l-am avut coleg de celula pe David Vasile ,nascut in comuna Pufesti, judetul Vrancea. Prima data i-am strans mana dreapta in duba de tranzit,venind impreuna din inchisoarea Aiud . Un om cult ,ce a avut harul sa sufere in lanturi grele,in intunecata zarca ,caznele teroarei comuniste alaturi de Radu Gyr.Ducea in memeoria lui zeci de poezii ,compuse de el si de alti detinuti politici,cu dosar C.S.S.,(contra securitatii statului). Am avut privilegiul sa memeorez si eu cateva. Azi, ele sant la indemana oricui ,cu ajutorul magicului Google. Iata una ,de Radu Gyr, pe care o indragesc foarte mult, si pe care am recitat-o colegilor de suferinta ,in camera de „eliberare” ai inchisorii, in noaptea de 22 spre 23 februarie 1977 :
” Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.
Cat inima in piept iti canta
Ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag mai sus ?
Nu esi infrant atunci cand sangeri,
Si nici cand ochii-n lacrimi ti-s
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis”
Am aflat ca tatal meu ,in timpuri de succes si popularitate legionara, s-a invartit o vreme in jurul lui Radu Gyr, nu cu mult inainte sa fie arestat si inchis de regimul Antonescu. Dupa arestarea poetului, tatal meu a fost „ales” in garda personala de protectie a maresalului. . . . .