IROD

Se naște-un fiu de Împărat
În propria ta împărăție
Și ca Irod cu sufletul pătat
De iad și trai îmbelșugat
Nici inima-ți nimic nu știe.

Iar magii Soarelui-Răsare
Cu daruri vin să I se-nchine
Ca el cuprins de tulburare
Îți pui aceeași întrebare
– Cine e El și de ce vine?

Îți va lua împărăția
și tronul de fildeș încrustat?
Să-ți aperi de pieire dinastia
Cu spada dezlănțuie-ți furia
Ucide-n fașă noul Împărat.

Uciși de ura ta regească
Mor pruncii neamului în lume
Dar Pruncul Sfânt a început să crească
Și plin de slava Lui cerească
Porni chemând pierdute oi, pe nume.

Spre ieslea inimii sărace
Sub steaua Lui prevestitoare.
Cu corul lor aducător de pace
Te cheamă îngerii la închinare.