– Ce zici Veto, dacă anul ăsta le spunem la copii că nu există Moș Crăciun?
– Da, ce-ți veni, Ioane? Ai căpiat?
– Știi și tu cum stăm cu banii. De la nunta lui Flori tot plătim pe datorii. Nu ne ajung!
– Mai luăm pe credit, că nu s-o găta lumea!
– Da, Veto, dar dacă luăm iară pe carduri, vom plăti și dobânzile pe lângă marfa cumpărată! Cel mai simplu ar fi să le zicem adevărul și gata. Scăpăm de datorii.
– Și ce o să le spui?
– M-am gândit să le spun că Moș Crăciun e comunist. Se îmbracă în roșu și redistribuie averea de la cei care muncesc la cei care consumă numai.
Veta s-a înroșit ca bunda lui Moș Crăciun și a bombănit că din ianuarie își va găsi de lucru și că n-o să mai fie doar consumatoare a salarului meu. Mi-a mai spus-o așa printre dinți, că dacă mai fac vreo referire la redistribuția cu pricina o să mânc din brișcă clisă cu pită până la Anul Nou.
– Atunci am să le spun că Moș Crăciun nu vine anul ăsta că are Covid.
– Și cum o să-i convingi tu că are Covid?
– În primul rând o să le aduc aminte că Rudolf, renul, avea deja nasul roșu încă de anul trecut și că moșului i se trage de acolo. Deja respectă distanța socială, că nu intră în casă ci aruncă pachetele cu cadouri pe coșurile de fum. Ce să mai spun că majoritatea jucăriilor și cadourilor sunt din China.
– Ei, și tu! Nu toate vin din China. Bundița aceea de blană de vulpe argintie nu e făcută în China!
Mi-am dat seama că e mult mai greu s-o conving pe Veta că nu este Moș Crăciun, decât pe copii. De azi încep să fac calculele. Nu știu cum o să scot cămașa cu bundița lu’ Veta și cu visele celor mici să primească telefoane deștepte.
Doamne, deșteaptă-mă și pe mine, că-s și eu român!
paşi spre lumină 