Până şi copiii tuturor timpurilor au auzit murdara faptă a lui Iuda. Veacurile au trecut sub pecetea banului murdar cu preţ de sânge. Apoi, sărutul acela de o universală îngreţoşare, ne-a contaminat istoria.
Nici craca spânzurătorii nu l-a mai susţinut, după ce în zadar a încercat să întoarcă ceasul istoriei înapoi, aruncând arginţii.
Ştim istoria lui. Cutremurătoare istorie! Şi totuşi, fiii şi nepoţii lui de azi, vând sfinţii pe nimic. Dar ceea ce este şi mai grav, ei nu se spânzură după aceea.
Evoluăm pervers.
paşi spre lumină 
Nu cred ca mai au sansa pocaintei.Pocainta ca si credinta este data si primita.Daca pocainta ii este retrasa, omul nu se mai poate pocai.S-a terminat cu Harul.Vezi din Evrei:”Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate”.
Cu stima,
Frate Petrica,
Felicitari pentru primii… „PASI” in blogosfera.
Sunt sigur ca for fi „SPRE LUMINA”!
Incurajez pe toti cei care vor „survola” spatiul si traiectoria acestei pagini de lumina, sa tina cont de faptul ca fratele Petrica Lascau a fost intotdeauna un vizionar.
Pe un vizionar nu il intelegi intotdeauna, dar trebuie intotdeauna sa-l respecti, pentru ca el defrisaza cararile viitorului.
Acest blog va deveni in scurt timp o „pajiste” binecuvantata pentru zumzetul neobosit al „albinelor” cautatoare de comori din sufletul sensibil al unui cautator de comori!
Cat despre „muste”, au alternative.
Curaj si Har!
Cu apreciere si prietenie,
Cristian Ionescu
Un bun venit in blogosfera ! 🙂
Tocmai intram şi eu în tinereţe pe vremea aceea şi pot să spun că erau seri extraordinare! Mai am şi azi unul din caietele de notiţe de la acele studii!
Sincer să fiu, atunci îmi era mult mai uşor să subscriu în totalitate inclusiv (sau mai ales) la finalul acestui clişeu, astăzi însă, mă bucur pe undeva că n-au făcut-o şi mă rog ca Domnul să le dea o inimă a pocăinţei!
Iuda nu a avut şansa lor.
Ca nu se spanzura nu-i chiar asa de grav. Pacat ca nici nu se pocaiesc, desi Dumnezeu le mai da sansa pocaintei.
Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze frate Petrica, pentru curajul cu care rostiti aceste cuvinte in orice imprejurare. Multumesc Domnului caci mai sunt frati care sustin adevarul in aceste zile tulburi. Cu mult respect din Atlanta, Mircea Croitor.
Dragă Vasilică, mulţumesc tare mult pentru încurajare. Mă simt destul de stingher la acest început.
Am postat textul acesta, pentru că mi-am amintit de el, mai ales de momentul când l-am citit în biserica din Oradea. Aveam uneori momente atât de dramatice, că ne întrebam daca n-o să fim arestaţi la terminarea acelor seri de marţi, când ne adunam în jur de 800 de tineri la studii biblice şi rugăciune.
Bun venit în blogosferă, frate Petrică!
Fie ca acest blog să însemne un mare pas spre lumină. Fii și nepoții generației de astăzi au nevoie să vadă adevărata lumină care adesea este acoperită de obroacele inventate de oameni.