Bine aţi venit!
Vă invit să facem împreună paşi spre Lumină.
Cu fiecare zi suntem tot mai aproape de cer.
Cu fiecare rugăciune suntem mai aproape de Lumină, de Domnul şi Mântuitorul nostru iubit, Isus Christos: Lumină din Lumină; Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat.
Tare sucită minte trebuie să aibă cineva ca să recurgă la astfel de tactici, având în vedere că, din câte ştiu eu, nu se poate da mai mult de un feedback pentru un comentariu de la aceeaşi adresă.
Oricum, se pare că în zilele noastre nu trebuie să ne mai mire nimic.
Mulţumesc frumos pentru răspunsul prompt!
Sistemul de rating este foarte simplu de introdus. L-am scos pentru că pe blogurile creştine intra în mod expres oameni pentru a da rating-uri slabe. Se plând mai toţi blogherii de acest sistem. Nu cred că ajută la ceva.
Frate Petrică,
Aţi putea cumva să introduceţi sistemul de „rating” pentru comentarii, la fel ca pe blogul fratelui Vasilică Croitor?
Mie îmi vine să spun „amin” la multe din comentariile pe care le citesc, dar nu vreau ca cineva să mă acuze de folosirea nepotrivită a acestui cuvânt.
Domnul să vă binecuvânteze!
Am trait o mare bucurie descoperind in blogosfera condeiul talentat,indraznet si dedicat al unui scriitor drag mie (caci numai din scris va cunosc,frate Petrica).Felicitari pentru blog si pentru numele lui inspirat. Domnul sa va binecuvanteze! Am sa adaug si o poezie…tematica.
Cuvântul Tău
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”( Ps.119:105)
Din bezna necunoaşterii de Tine
(Un întuneric greu,perfid,vâscos),
În îndurarea-Ţi ce de-a pururi ţine,
Cu dreapta Ta întinsă peste mine
La luminişul zorilor m-ai scos.
Atunci Cuvântul Tău mi-a dat lumină,
O sfântă strălucire din vecii
Cu irizarea ei diamantină,
Iar solzii de pe ochi căzând în tină
Eu am cuprins cărarea cu ochi vii.
Pe-ntortocheate căi,lumea confuză
Străbate-un labirint înşelător,
Însă Cuvântul Tău mi-e călăuză,
Lumină vie,nicidecum difuză,
Şi candelă pentru al meu picior.
Cuvântul Tău,lumină pe cărare,
Mă-nvaţă drumuri drepte să croiesc,
Căci candela având-o la picioare
Eu nu o să mă pierd prin lumea mare
Şi în hăţişul ei nu rătăcesc.
Din bezna necunoaşterii de Tine
(Un întuneric greu,numit păcat),
M-ai scos prin îndurarea Ta,Divine,
Şi pentru-a nu umbla pe căi străine
Cu Sfântul Tău Cuvânt m-ai luminat.
Amin
Simion Felix Martian
MULTUMESC MULT PT. INVITATIE; ma simt onorat sa va urmez nu numai in bis. dar si pe „Blog”. Credeti-ma ca ati facut un lucru BUN, si eu personal ma rog pt. dumneata si te sustin cum pot si mai ales cu rugaciune. Al meu tutore si pastor cu respect Manu Paul
Am aflat de blogul d-voastra de pe „rascumpararea memoriei” chiar astazi 13.10.2010,m-am grabit sa las un comentariu si o urare de bun venit nu in” groapa cu lei „ci in blogosfera crestina,daca exprimarea e corecta,pozitia ferma si verticala in comentariile facute fata de biserica penticostala in perioada comunista au fost benefice intru-cat noi celebri anonimi aveam si inca avem nevoie de opinii transante,in problematica deconspirarii acelora care au facut joc dublu,inainte de „89.Dumnezeu sa va binecuvinteze din cel mai nordic oras al Romaniei.
Draga fratioare,
Ma bucur sincer de blogul tau ” Pasi spre lumina” ,ca atunci , pe vremurile tale de lupta, cind ai scos „Exodus”, o gura de oxigen proaspat si de autenticitate pentru noi toti prietenii tai! Acum am aceeasi satisfactie si placere sa vad, dupa zeci de ani, ca nu am crezut degeaba in steaua ta, chiar de la inceput. Imi amintesc clar ca plecasem cu grupul nostru de tineri la evanghelizare la Buzias, intr-o duminica dimineata si tu ne-ai facut pe toti sa plingem de bucurie in jurul evangheliei, pe atunci in grupul acela eram un fel de lider alaturi de Dio Giuchici, cu superbele sale poezii, ce vremuri, domnule, ce vremuri ! Pe atunci eram tineri si entuziasti si lupta cu fiara rosie nu ne intimida de loc, venea cumva ca parte normala din procesul pasilor nostri spre lumina! Numa’ bine ne creia ” a special bonding”, sentimentul ca apartineam la ceva mare si stralucit, compania mieilor lui Isus, cu eterna vocatie a tragicului imitarii Sale, asumata din cea mai pura dintre toate iubirile, iubirea de Miel, cum ar fi rostit, fara ezitare, Ioan Alexandru! So, old man, let’s do it again, even if it may be for the last time ! Prin… gropile cu lei? Deja vu!
Eu cred ca „Pasi spre Lumina”, numele ales de catre tine pentru blog, inseamna nu doar apropierea de Lumina pe care nu o poti privi deplin din partea aceasta de inviere, ci inseamna in acelasi timp si „pasi in lumina” acum si aici. In timp ce unii prin intunerec inca, zaresc luminita, noi suntem deja fiii luminii si pasim cu incredere inainte!
Ah, era sa uit, am vazut cit de minunata este creatia care sufera durerile palingenesiei, la Monterey, poza fericita at Home, pe care am admirat-o in splendoarea ei naturala
impreuna cu doamnele nostre, ce zi speciala a fost si aceea !
Cu toata dragostea si prietenia,
Valer
Dragă Gabi. Mulţumesc foarte mult pentru cuvintele de încurajare. Cred că pot conta pe sprijinul şi rugăciunile tale. Domnul să binecuvinteze pe toţi cei dragi ai familiei tale!
Frate Petrica,
Ma bucur si va felicit pentru initiativa acestui blog!
Va admir pentru coerenta cu care scrieti si predicati, pentru consecventa in principii si valori precum si pentru perseverenta in viata si slujire! Sunt convins ca aceste calitati vor fi demonstrate din abundenta si in aceasta noua forma de comunicare!
Domnul sa va binecuvanteze mai departe!
Gabi Pal
Felicitari!Asteptam o asemenea comunicare a dumneavoastra cu cititorii si ascultatorii ce va urmaresc.Succes,si mult har!
Ma bucur pentru acest blog.Intr-o lume in care e greu sa gasesti un om model bun (modelul suprem ,stim : e Isus ) ,iata ca se gaseste totusi .Citind ce scrieti ,ascultind ce spuneti ,gasesc in dumneavoastra un om sincer ,sensibil ,cu pasiune pentru Domnul si lucrarea Lui ,un om la care ma uit cu drag si pot zice :da ,un crestin model !
Intr-o lume plina de asa mult intuneric, este o mare binecuvantare sa mai gaseti oameni cari vor sa croiasca carari ce duc spre lumina.
Felicitari pentru blog!
Asteptam piesele cu greutate!
Felicitari!
Cred ca acest blog va imbagatii zona virtuala cu materiale necesare pentru sufletele noastre. Va felicit si pentru emisiunea TV. Folositi mass media cat puteti de mult.
Domnul sa va binecuvinteze, frate Petrica. Inspiratia pe care ati avut-o sa incepeti acest blog este de la Domnul. Cu multi ani in urma, in Romania, abia asteptam sa veniti in orasul nostru impreuna cu tinerii de la Oradea. Evanghelizarile sustinute de dumneavoastra erau evenimente care mi-au marcat adolescenta si mi-au ramas in memorie pana azi. Venind in America, dorinta mea a fost sa fiu membra la biserica pastorita de dumneavoastra, dar, avand un nume „sonor” prin casatorie, a trebuit sa merg la biserica unde era „corect” din punct de vedere „politic”. Prin acest blog veti atinge suflete noastre, a celor care nu pot avea tangenta directa cu dumneavoastra, dar care apreciaza ungerea si chemarea dumneavoastra ca pastor care vorbeste direct SUFLETELOR, nu mintilor. Dumnezeu sa va dea mult succes si inspiratie! Fie ca acest blog sa ne conduca sufletele noastre adeseori tulburate, spre pace si lumina.
Frate Petrică, Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă umple de înţelepciunea Sa. Mi-aţi fost profesor la Betania şi pentru mine a însemnat enorm de mult să aud pentru prima dată un adevărat păstor! Spun asta şi datorită momentelor în care ne spuneaţi de greutăţile pe cale le vom întâmpina în slujire, despre ce înseamnă să fi un slujitor cu viziune! Până atunci, n-am auzit decât extreme: fie cât de greu şi anevoios este să „slujeşti Domnului”, fie cât de bine şi uşor etc. Multumesc şi pentru ceea ce ne va oferi Dumnezeu prin Dvs. în cele ce urmează aici. Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă poarte din biruinţă în biruinţă!
Frate Petrică, Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să vă umple de înţelepciunea Sa