În revista Cuvântul Adevărului din ianuarie 1931, Gheorghe Bradin, a publicat un articol, întitulat: „În pragul Anului Nou”, în care face o trecere în revistă a celor mai importante evenimente ale anului care tocmai a trecut (1930).
„În anul trecut prima mare lucrare pe care Domnul a făcut-o pentru Biserica Sa, a fost aceea că a ridicat ocara pe cari adversarii s-au străduit ca s-o pună la activul nostru. Să ştie că în anul 1929 s-a tipărit în contra noastră o broşură întitulată: „Rătăcirea Penticostalilor”. Încă la începutul anului 1930 bunul Dumnezeu a voit să nimicească această lucrare care n-a fost după voia Lui. Şi în acest scop El care este A-tot-înţelept, nu ne-a ales pe noi, decât a ales tocmai pe unul din autorii acelei broşuri. Fr. V. Gaspar este acela pe care l-a ales Dumnezeu şi prin el a nimicit lucrarea, pe care acest frate a făcut-o în tovărăşia altor oameni şi fără Dumnezeu”.
Gheorghe Bradin consemnează apoi că Dumnezeu a lucrat „în unire cu noi, ajutându-ne la lăţirea măreţei Sale Evanghelii. Aliluia! Mărturia noastră a fost întărită de Dumnezeu cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite nouă după voia Sa.”
Duşmanii bisericiilor penticostale,
„…văzând că şi atacul cu broşura: „Răt. Pent”, a eşuat… au făcut uz de cea mai josnică armă de luptă, care se numeşte „Pâra la Autorităţile Statului”. Această metodă şi această armă a fost întrebuinţată şi contra Domnului şi a primilor creştini. Să ştie însă toţi aceia care fac uz de astfel de arme, ei nu mai au sprijin Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărul. Şi dacă pe acestea nu le au la temelia credinţei, apoi să fie siguri că nu-i va putea scăpa de catastrofa ce-i aşteaptă nici o baionetă din lume, decât numai singur Dumnezeu dacă se vor întoarce să-L caute din toată inima.”
În finalul articolului, Gh. Bradin sfătuieşte şi încurajează pe credincioşii penticostali, care va trebui să treacă prin suferinţe şi persecuţii şi mai mari.
„În anul 1931 ne aşteaptă o luptă şi mai înverşunată ca până aci… Pentru aceasta se cere dela noi mai mult ca ori când, să ne strângem rândurile, să păzim unitatea Duhului prin legătura păcii. Efes. 4:3… „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” Nem. 4:14. Domnul să ne ajute! Amin!”
Azi când ştim adevărul despre anii comunismului, ne punem întrebarea legitimă: Cum se poate ca aceşti oameni care au suferit, care au ştiut ce armă teribilă este vânzarea fraţilor autorităţilor statului, şi care au cunoscut cum să-i încurajeze pe cei care treceau prin persecuţii, să devină ceea ce au devenit?
paşi spre lumină 
Ma bucur cand vad frati si surori care inseteaza dupa Adevar .De douazeci si ceva de ani de cand m-a gasit Domnul aud aceleasi lucruri de la frati pe la colturi de strada , inainte, acum pe bloguri .In adunari degeaba spui , eventual esti tratat ca o masea stricata.Pastorii tineri sau mai varstnici au spus ca ” nu sunt biblic”….
Am vrut sa trimit un e-mail sefului cultului penticostal, apoi celui baptist …
Cu papa sau cu ei e la fel de imposibil de comunicat.
Traditia vine peste noi si ingroapa totul.
ce frumoasä märturie!
sä luäm aminte si sä ne bucuräm de aceste vremuri de har!
…si sä invätäm de la inaintatii nostrii pocäinta cea simplä si adeväratä,sä nu cädem in capcana „avänd doar o formä de elavie…”
ati auzit de „crestinism pägän”dar de „crestinism modern”
SÄ TRÄIM CÄT CUNOASTEM!!!!!!!!!!!
Domnul IESHUA HAMASHIA sä ne desävärseascä!!!!!!!!
nota zece,Cleopa!!!!!!!!!!!!!!!!
dacä noi vom täcea pietrele vor vorbi………………si Cuväntul Vietii nu minte.
………………………..
mult curaj pe mai departe!!!!!!!!!!!!!!!!!
Cumplita dilema pentru noi!
Mimetism si ateism travestit in crestinism!.Bunica mea , Marinca Maria (Furdui Maria ,dupa casatorie)s-a nascut in 2 februarie 1902 ,in comuna Avram Iancu ,judetul Alba .Invatatorul ei a fost preotul Iosif Trifa. La varsta de 17 ani l-a primit pe Domnul nostru Isus, ca mantuitor personal , si-a predat inima in mana Lui si a fost apoi botezata in apa cristalina a Ariesului. La scurt timp, la a o rugaciune cu fratii ,intr-o faneata ,in mijlocul padurii,a fost unsa cu puterea Duhului Sfant . Dupa ce Iosif Trifa a intampinat ura si persecutiile jandarmeriei si ortodoxismului din aceea vreme,datorita dorintei lui de reformare a crestinilor ,de trezire ,de simtire,de apropiere ,de intelegere , de implinire reala si pura a Cuvantului Evangheliei, multi penticostali au fost arestati ,batuti, dusi legati pe jos, prin ploaie ,noroaie si frig, din post in post , loviti in spate cu patul armei . Bunica mea a suferit si ea arestari si umilinti , pe care in copilarie mi le-a povestit in detalii. La 19 ani fost arestata de jandarmeria din Campeni in timpul noptii ,impreuna cu inca sase penticostali din Tarsa si din catunele invecinate.Credinta ei neclintita ,bucuria Mantuirii primita si purtata in inima ,a ajutat-o sa treaca triumfator prin toate caznele, sa mearga cantand si rostind rugaciuni cu voce tare, in timp ce din spate, jandarmii o loveau, ii puneau piedica si se amuzau sadic , cand o vedau cazuta in noroiul drumului. O saptamana in sir ,mergand pe jos, in spate era fortata sa duca o scandura pe care era scris cu un fier inrosit : „Eu sant pocaita lui Hristos, nu merg sus ,cobor in jos”. A fost dusa din post in post pana in Abrud ,unde ,in fata unui magistrat al vremii, i s-a cerut sa semneze o declaratrie ca renunta sa mai practice credinta penticostala. Cu tarie in voce ,intarita de puterea Duhului Sfant , a refuzat sa semneze aceea declaratie. In cea de-a treia noapte, doi jandarmi au intrat in celula ei de arest ,cu gandul sa o violeze. Bunica a inceput in acel moment sa se roage lui Isus cu voce foarte tare, sa ceara ajutor ,din profundul si adancul sufletului ei. Cand a deschis ochii ,in fata ei era un singur jandarm in pielea goala,cu uniforma calcata in picioare ,ce tremura ca varga, acoperindu-si cu rusine zona pubica ,precum Adam dupa ce a pacatuit,la auzul vocii Creatorului. S-a intors si cu amandoi pumnii lovind usa , rusinat, striga in disperare :
„-descuie ma odata ! ; descuie maaa, repede usaaaa !.
Bunica mea s-a rugat mult pentru mine ,in anii de inchisoare. In 1977 ,la eliberarea mea din Gherla ,in 23 februarie, intors acasa, am gasit pe masa acoperita cu o musama in carouri,Biblia bunicii deschisa la Marcu 16, un bilet adresat mie , scris de mana ei tremuranda. Purta data de 30 ianuarie,1977 . Langa Biblie , ochelarii ei vechi cu rama de srma argintie ,cu una din balamale rupta si legata cu ata de cusut ,de culoare alba .Pastrez cu drag acest bilet si Biblia ei, ce au ajuns apoi la mine in States, dupa zece ani. Redau textul biletului:
„Azi Ianuarie 30 1977. Dragul bunicii, daca nu am banda de magnetofon,iti scriu acum inca odata sfaturile mele pe care ti-le-am dat din copilarie ,cand ma ascultai cu drag si pana ai fost marisor.Si acum tot asa ,te indemn sa cercetezi Cuvantul Mantuitorului Isus si te va indrepta pe calea cea buna daca Il vei asculta. Dragul bunicii,eu sant aproape de plecare de pe pamant si ultima mea dorinta este sa ne intalnim in Vesnicii. Prda-ti viata in mana Domnului, rugand-ul sa te ierte de toate pacatele tale, sa fi si tu copilul Lui. Te saruta cu mult dor si drag, bunicuta ta care te iubeste .”
Foarte usor frate. Cu aceeasi seninatate cu care si azi ni se vinde „paine si circ” de la amvonul bisericii. Cu aceeasi usurinta cu care simulam puterea Duhului in timp ce avem mainile manjite de sange. Cu aceeasi dibaciei cu care incercam sa ne strecuram printre apostoli imbracand haina ipocriziei primita ca zestre de la Anania si Safira. Cu dulcele amar sarut ce suna a tradare invatat de la Iuda.
Si frate, nu uita, in doua mii de ani am devenit experti in artificii, jonglerii si camuflaj.
Ceea ce ne ramane este sa speram naiv ca maine va fi mult mai bine.
Cu drag, Cleopa