Pocăinţa cea de toate zilele

Din gura satului…

– Nană, nu vă supăraţi! Sunt pocăiţi în satul ăsta?
– De care mamă? De sâmbăta sau de duminica?
– De toate zilele.
– Apoi din ăia nu sunt maică.

4 gânduri despre „Pocăinţa cea de toate zilele

  1. Cred ca umorul e o metoda de cunoastere alaturi de contemplatie, uimire, meditatie…
    Va felicit si pentru ,,predicile prin umor” de pe acest blog.

  2. frumoasä postare!
    cine citeste sä inteleagä!
    durerea cea mai mare e cä acum in toiul luptei „crestinii” au pus armele jos…………..
    Duhul Domnului sä-i trezeascä!
    DOAMNE IESUSE ,TE RUGÄM FRUMOS,TREZESTE DUHUL LOR!!!!!!!!!!!!!!!!

Lasă un comentariu