Pocăit sau păcalit? Sau o combinatie intre cei doi termeni … Mult zgomot pentru nimic … O forma de mandrie asemeni acelor negustorii care fac reclama asurzitoare la acele nimicuri care le vand la taraba … Promovarea in imparatia lui Dumnezeu se face pe alte criterii, cei „straluciti” pot merge de capul lor si oamenii sa ramana la fel de „cercetati” la fel de nepocaiti …
Isus nu a predat lectii doar cu cuvinte … viata Lui ne arata un exemplu de urmat.
🙂 Frate Marcel, discutia cu baiatul dumneavostra pune degetul pe rana.
Astfel de comentarii aduc mesajul Evangheliei mult mai aproape de noi
Pocainta ii un mod de viata! Ca genul de POCAINTA acompaniata si cu LACRIMI DE CROCODIL, tocmai am vazut si ne-am lamurit. Doamne-ajuta!
La cinci biserici din Apoc 2 si 3 Domnul Isus cere pocaitilor sa se pocaiasca ! Vorba unui pastor ,, de cand te-ai pocait , te-ai m-ai pocait ? ” .
Efes – pocaieste-te ca :ti-ai pierdut dragostea dintai c 2.5
Pergam – :iubesti ce urasc EU c 2 v15-16
Tiatira – :faptele nu confirma nasterea din nou c 2 20-22
Sardes – :pocainta ta s-a poticnit si esti pe moarte c 3 2-3
Laodicea – :ai o impresie prea buna despre tine si pe Mine ma tii la usa c.3 17-20
Prin pocainta dam otrava firii vechi si viata omului duhovnicesc ! Domnul sa ne ajute !
Pocăinţa este într-adevăr grea. Doare. Sfâşie. Urlă. Am face orice, doar să putem trece peste numirea păcatului. Probabil că ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii spre pocăinţă, precum îi ajutăm pe copiii în procesul educaţiei lor.
Îmi amintesc de „pocăinţa” unuia dintre băieţii noştri care pe la vreo 4-5 ani, fiind cu mine într-un magazin (stătea cocoţat în căruciorul de cumpărături) a „agăţat” din mers nişte fâşii mici cu litere şi cifre autoadezive, pe care le-a ascuns şi le-am văzut doar acasă.
OK, a recunoscut, i-a fost teamă că acum va veni poliţia şi-l va duce la închisoare, dar când veni rândul la rugăciunea de mărturisire şi iertare, nu avea inspiraţie deloc.
Dorind să-l ajut, l-am rugat să repete după mine. Zis şi făcut:
– „Doamne Isuse,”
– „Doamne Isuse,”
– „te rog să mă ierţi
– „te rog să mă ierţi
– „că am făcut prostii
– „că am făcut prostii
– „şi am furat
– „şi am, … am… Nu pot!
– „ce nu poţi?
– „nu pot spune
– „nu poţi spune că ai furat?
– „da
– „de ce?
– „că-i URÂÂÂÂT?
Nu este foarte clar dar … nu cumva acest predicator privea intr-o oglinda?
Intr-o alta varianta, se spune ca prezbiterii unei parohii si-au luat inima in dinti si s-au dus la noul lor pastor – un doctor in teologie in care isi pusesera mari sperante – si l-au intrebat, cu sfiala, de ce le predica de sapte saptamani, la rind, aceeasi predica despre lepadarea de betie, mincuna si furturi?
„Pentru ca nu v-ati schimbat deloc!” le-a raspuns pastorul doct.
paşi spre lumină
Pocăit sau păcalit? Sau o combinatie intre cei doi termeni … Mult zgomot pentru nimic … O forma de mandrie asemeni acelor negustorii care fac reclama asurzitoare la acele nimicuri care le vand la taraba … Promovarea in imparatia lui Dumnezeu se face pe alte criterii, cei „straluciti” pot merge de capul lor si oamenii sa ramana la fel de „cercetati” la fel de nepocaiti …
Isus nu a predat lectii doar cu cuvinte … viata Lui ne arata un exemplu de urmat.
🙂 Frate Marcel, discutia cu baiatul dumneavostra pune degetul pe rana.
Astfel de comentarii aduc mesajul Evangheliei mult mai aproape de noi
Pocainta ii un mod de viata! Ca genul de POCAINTA acompaniata si cu LACRIMI DE CROCODIL, tocmai am vazut si ne-am lamurit. Doamne-ajuta!
La cinci biserici din Apoc 2 si 3 Domnul Isus cere pocaitilor sa se pocaiasca ! Vorba unui pastor ,, de cand te-ai pocait , te-ai m-ai pocait ? ” .
Efes – pocaieste-te ca :ti-ai pierdut dragostea dintai c 2.5
Pergam – :iubesti ce urasc EU c 2 v15-16
Tiatira – :faptele nu confirma nasterea din nou c 2 20-22
Sardes – :pocainta ta s-a poticnit si esti pe moarte c 3 2-3
Laodicea – :ai o impresie prea buna despre tine si pe Mine ma tii la usa c.3 17-20
Prin pocainta dam otrava firii vechi si viata omului duhovnicesc ! Domnul sa ne ajute !
Pocăinţa este într-adevăr grea. Doare. Sfâşie. Urlă. Am face orice, doar să putem trece peste numirea păcatului. Probabil că ar trebui să ne ajutăm unii pe alţii spre pocăinţă, precum îi ajutăm pe copiii în procesul educaţiei lor.
Îmi amintesc de „pocăinţa” unuia dintre băieţii noştri care pe la vreo 4-5 ani, fiind cu mine într-un magazin (stătea cocoţat în căruciorul de cumpărături) a „agăţat” din mers nişte fâşii mici cu litere şi cifre autoadezive, pe care le-a ascuns şi le-am văzut doar acasă.
OK, a recunoscut, i-a fost teamă că acum va veni poliţia şi-l va duce la închisoare, dar când veni rândul la rugăciunea de mărturisire şi iertare, nu avea inspiraţie deloc.
Dorind să-l ajut, l-am rugat să repete după mine. Zis şi făcut:
– „Doamne Isuse,”
– „Doamne Isuse,”
– „te rog să mă ierţi
– „te rog să mă ierţi
– „că am făcut prostii
– „că am făcut prostii
– „şi am furat
– „şi am, … am… Nu pot!
– „ce nu poţi?
– „nu pot spune
– „nu poţi spune că ai furat?
– „da
– „de ce?
– „că-i URÂÂÂÂT?
Nu este foarte clar dar … nu cumva acest predicator privea intr-o oglinda?
Intr-o alta varianta, se spune ca prezbiterii unei parohii si-au luat inima in dinti si s-au dus la noul lor pastor – un doctor in teologie in care isi pusesera mari sperante – si l-au intrebat, cu sfiala, de ce le predica de sapte saptamani, la rind, aceeasi predica despre lepadarea de betie, mincuna si furturi?
„Pentru ca nu v-ati schimbat deloc!” le-a raspuns pastorul doct.