Îşi mai alege Domnul omul după inima Sa?
Când Dumnezeu nu ne mai vorbeşte, vorbim noi. Rugăciunea devine monolog. Cântarea recital.
Când limbile de foc nu se mai coboară de sus, ne înflăcărăm noi limbile unii împotriva altora.
Când profeţii au cornul gol de untdelemn, facem alegerile noi. Vrem să fim ca lumea din jur. Saul este întotdeauna la îndemână şi e mai mare cu un cap ca toţi ceilalţi. În supunem la vot. Îl alegem şi apoi mergem la Dumnezeu cu el cerându-I să lucreze cu omul nostru. Cum s-ar descurca Domnul fără aparatul nostru electoral? Fără statut? Noroc cu noi că le avem pe toate prevăzute cu grijă din timp. Maşina funcţionează bine unsă cu experienţele trecute. Candidatul nostru devine prin alegerea noastră „unsul Domnului”. Cum se facea acest lucru? Mister. Dar este unsul Domnului de care nu e bine să te atingi. Apoi unsul Domnului, face regulamentul următoarei alegeri ca el să poată trece din nou cât mai uşor prin meandrele maşinăriei de vot. Devine din nou candidat, apoi alesul poporului şi aşa peste noapte, din nou unsul Domnului. Simplificat, lucrurile par să fie astfel: noi, poporul, alegem, prin reprezentanţii noştri, pe candidaţii noştri, pe care-i votăm şi mergem apoi cu ei la Domnul şi Îl punem asupra faptului împlinit: „Aceştia sunt oamenii cu care va trebui să lucrezi până la următoarele alegeri. Dacă nu-Ţi sunt pe plac, aşteaptă până la următoarele alegeri, poate vei avea noroc.”
Nu ne mai interesează părerea Domnului. De fapt, nici nu ne mai trece prin minte să-L mai întrebăm. Este ca la însurătoare. „Facă-se voia Ta, dar Mărie să fie a mea”. Iar noi păstorii cooperăm din toată inima cu decizia lui Ion şi Mărie. Îi întrebăm dacă de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni se iau. Ei zic da şi noi mai adăugăm o altă întrebare, dacă până la moarte… Ei iar zic da şi gata. Cerem binecuvântarea Domnului peste alegerea lor. Nu-L întrebăm pe Domnul nici noi nici ei. Se pare că Domnul este condamnat să binecuvinteze alegerile noastre. N-are de ales.
Noi penticostalii nu suntem cesaţionişti în teologie. Numai în practică. Credem că darurile Duhului Sfânt n-au dispărut odată cu moartea apostolilor. În practica bisericiească însă ne purtăm ca şi cum ele au murit odată cu apostolii. Nu-L mai întrebăm pe Domnul. Credem că El vorbeşte şi azi, dar nu nouă. Sau ne temem că nu vorbeşte pe placul nostru. Ce ne facem dacă El ar vrea episcop şi nu preşedinte? Ce am zice dacă El are alt candidat decât noi?
Un misionar care lucra în America de sud a primit vizita unor copii catolici care adunau bani pentru Duhul Sfânt. Contrariat de o astfel de solicitare, a cerut lămuriri. „Cum nu ştiţi? Duhul Sfânt este o pasăre. Padre al nostru a spus că numai biserica noastră n-ar Duhul Sfânt, aşa că adunăm bani să cumpărăm şi noi pasărea aceea”. Mă tem că Duhul Sfânt va deveni un simbol al unei mari absenţe din biserica penticostală. O pasăre pe firma noastră. El nu stă în colivia şi custodia unei biserici care n-are nevoie de El. Când oare am avea mai mare nevoie de sfatul şi lumina Lui, dacă nu la alegeri?
paşi spre lumină 
frate Lascau, ati fost cumva in biserica noastra la alegeri sau de unde stiti asa cu amanunte cum se fac alegerile? :p 😉
ALEGERI IN CULTUL PENTICOSTAL.
.Fratilor mai mult decit de un presedinte in cult ,noi avem nevoie de un pastor in cult ,pastor care sa fie mai mare peste toti ceilalti care pastoresc,carmuiesc si lucreaza ca si niste economi ai lui Dumnezeu-Tit 1.7),pastor care sa aibe acoperire scrisa in biblie peste ceilalti pastori .Desigur ne este foarte greu sa alegem dintre cei trei frati acum.Fiecare dintre ei au calitati si defecte unice,lucru care te pune in si mai mare dificultate de a alege ,dar ar fi buni toti trei odata sa conduca ,dar nu se poate trebuie sa fie unul dupa cum toate in institutile lumi sau organizatile lumi acesteia sunt.Noi biserica copiem sistemele lumiiiiii!!!!!!!!!!!.La inceputurile Biserici nu a fost asa .Sigur daca am fi trait astazi in timpul apostolilor ,l am fi ales pe apostolul Petru ca si mare presedinte peste cult ,sau ca si mare pastor peste toate bisericile .Poate am fi ramas foarte dezamagiti ,la Petru nu i ar fi trebuit o asemenea slujba ,pentru ca el Petru recunoaste si caci doar unul poate fi mare pastor si anume ISUS HRISTOS.1 Petr 5.4).Dar bine bine el Petru nu putea sa pastoreasca ?.Ba da ,el chiar pastorea o turma sau biserica impreuna cu alti presbiteri sau episcopi cum mai sunt ei numiti ,dar pastorea numai o biserica ,o turma ,nu toate bisericile ,nu era mai mare Petru peste toate bisericile atunci ,ISUS HRISTOS a fost atunci ,acum insa noi vrem sa avem oameni sau un om mai mare peste noi,oare nu a orbit deavolul ochi nostri de nu mai vedem?Uitati va cu bagare de seama ce spune Petru :1. Sfatuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei care va fi descoperita:
2. pastoriti turma lui Dumnezeu care este sub paza voastra, nu de sila, ci de bunavoie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine.
3. Nu ca si cum ati stapani peste cei ce v-au cazut la impartire, ci facandu-va pilde turmei.
4. Si cand Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa care nu se poate vesteji, a slavei. 1 Petru 5.1-4.Peste ce este scris aici nu poate trece nimeni ,e un cuvint clar ,nu poti ramane incurcat cind il citesti ,e un cuvint sfant,si cu toate astea noi il calcam.Uitati va astazi Cultul nostru prin mai mari nostri au schimbat Cuvintul Domnului ,dar noi nu vom fi judecati dupa legile cultului nostru ci dupa Cuvint.Ne miram astazi cum am ajuns asa ,fiecare bisericuta are sau nu un pastor care e mai mare peste toti .La inceput nu a fost asa ,fiecare biserica era condusa de o ceata de presbiteri care pastoreau condusi de Duhul Sfant,alesi chiar de Duhul Sfant (28. Luati seama, dar, la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau. Fapte 20 .28)NU putem trece si peste versetul asta fratilor ,pentru ca dupa cum insasi marele apostol Pavel spunea asta a fost planul lui DUMNEZEU2(6. De aceea va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor.
27. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu. .Fapte 20).Mari apostoli Pavel si Petru nu ar fi acceptat niciodata functia de a fi Presedinte de cult,sau Mai mare peste toti .ASTAZI ESTE TIMPUL SA NE INTOARCEM DIN NOU LA RANDUIALA PUSA DE APOSTOLI.NU MAI VREM SISTEMUL LUMIIII IN BISERICA ,SPUNETI LE CELOR CARE DORESC SA FIE MAI MARIPESTE NOI , CACI NOI IL VREM PE MARELE PASTOR ISUS,SI ASEMENI LUI Zorobabel si Iosua :”Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit imparatul”Ezra 4.Si imparatul nostru ne a lasat randuiala in care trebuie sa umblam.”Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit imparatul”ezra 4.Astazi este timpul sa ne intoarcem la CUVINT fratilor .Amin .
Harul Si Pacea D-lui Sa va insoteasca acum si in vecii veciilor Amin
De ce atita taraboi pt nimic , unde e multa vorba nu se vad roade , dca ati citi oleaca Biblia dupa care voi zice-ti ca va ghidati nu ar fii nici o contradictie .
Oare nu ati citit in Fapte C 13 V 1-4 , daca da ! dece nu actionati caatare , deci robii D-lui si cei placuti de El sint alesi de Duhul Sfiint , iar soborul Sfiint nu face altceva decit sa sprijine pe acestia , vreti sa aveti niste lideri alesi de Domnul stati in post si rugaciune si cereti acest lucru , caci conform promisiuniilor lui D-zeu ( D-lui Isus Hristos ) daca va ve-ti uni sa cereti un lucru vi se va da daca veti avea crediinta ( Vezi Iacob C 1V 5-7 : Ioan C 14 V 11-14 ) , asa deci si prin urmare smeriti-va sub miina tare alui D-zeu si la vremea indurarii El v-a va inalta ” AMIN ” ……………… Harul Domnului sa fie cu voi in vecii veciilor AMIN
referitor la ultima fraza.
Cu 2 saptamani in urma am fost in Tg Mures la o conferinta de rugaciune Strajerii.
Sunt uimit,cum noi penticostalii am ramas cu numele,iar manifestarea Duhului Sfant a cuprins baptisti care vorbesc in limbi folosesc darurile in plinatate ,multe prorocii publice erau de la cei din biserica baptistaPastor baptis predica despre botezul cu foc ,vorbind in limbi si chemand sa fie botezati cu D.Sf.Pastor de la baptisti care plin de D.Sf,foloseste exorcizarea,vindecarea,pastor de la baptisti,liderul miscarii de rugaciune a strajerilorIoan Peia) cum vorbeste public in limbi si cheama adunare de sute de frati la rugaciune publica in limbi…ce mai zic ALELUIA!
Scriu fara vreo intentie sa supar pe cineva:cei din urma au ajuns cei dintai
Bine e sa nu ne mearga numai numele ca taraim,ci sa fim plini de El
Cind imaginea duhovniceasca a unui conducator de adunare sau cu alta responsabilitate in conducere este in mod grav avariata de fapte negative adevarate si care aduce prejudicii insemnate lucrarii lui Dumnezeu , pe acela nu il mai alege Domnul . Vezi pilda ispravnicului necredincios .
„grele decizii trebuie sa iei cand nu ai vrea sa fii din nici o echipa mai sus amintita.”
Asta m-a atins mult. Da, grele decizii. Dar cred ca impreuna cu ajutorul acum neglijat al Duhului Sfant se poate, nu?
In definitiv, ne chemam penticostali degeaba? Oare?
Pe cat de trist, pe atat de adevarat.
Indiferent cine ar alege, voturile tot „noi le numaram”! Cu drag, Cleopa.
..Scurt..concis .. la subiect..cu multa INCARCATURA SFINTA ..asa cum II PLACE DOMNULUI si cum este scris”..croiti carari drepte..”(Evr.12;13)
GOD BLESS YOU!
” Îşi mai alege Domnul omul după inima Sa? ”
DA ! Domnul Isi alege omul dupa inima Sa !
nu-l cunoastem noi, care ne uitam la infatisare
si iscusinta.
Preaiubitul Domnului este ales de Duhul Sfant,
prin tragere la sort, dintre cei mai alesi ai alesilor.
Tragerea la sort, sa fie hotararea Duhului Sfint,
iar evenimentul sa fie anticipat cu divina seriozitate,
frica si cutremur.
Chivotul Domnului nu are nevoie de sprijin !
(ie: text msg, fituici cu nume, etc)
(eu, insumi, ma cutremur la aceste ganduri…)
Tata Ceresc, invata-ne Voia Ta !
Domnul ar alege daca ar fi lasat 🙂 Am vazut voturi interesante …dupa cum am mai precizat si in alte locuri.
Pastorul intors cu spatele la turma, spunand ..”Votati-ma, nu vad votul!” dar cei din comitet numarau voturile (mainile ridicate al turmei). Cred ca e statutar..nu?
Sau cand peste 85% voteaza un lucru si restul au castig de cauza, dupa o saptamana intocmesc o contestatie la adunarea generala – aprobata de pastor si altii (pastor care inainte de vot spunea ca sa se faca voia Domnului) ..au castig de cauza.
Biserica de azi functioneaza prin contestatii – doar asa am invatat din => Statut. ( cu siguranta nu din Scriptura, oricum acest Statut e calcat in picioare la nevoie).
Cum poti sa afirmi ca doresti voia Domnului ca mai apoi sa o infirmi? Acest lucru reprezinta culmea regresului spiritual. Sa invoci prezenta divina si apoi sa o lasi spectatoare firii. Prea frumos titlul subiectului, nu am putut sa uit acest exemplu memorabil. Din respect pentru acest blog, nu voi incerca sa postez nume, decat la cerere.
Domnul ar alege daca ar fi lasat 🙂 Am vazut voturi interesante …dupa cum am mai precizat si in alte locuri.
Pastorul intors cu spatele la turma, spunand ..”Votati-ma, nu vad votul!” dar cei din comitet numarau voturile (mainile ridicate al turmei). Cred ca e statutar..nu?
S-au cand peste 85% voteaza un lucru si restul au castig de cauza, dupa o saptamana intocmesc o contestatie la adunarea generala – aprobata de pastor si altii (pastor care inainte de vot spunea ca sa se faca voia Domnului) ..au castig de cauza.
Biserica de azi functioneaza prin contestatii – doar asa am invatat din => Statut. ( cu siguranta nu din Scriptura, oricum acest Statut e calcat in picioare la nevoie).
Cum poti sa afirmi ca doresti voia Domnului ca mai apoi sa o infirmi? Acest lucru reprezinta culmea regresului spiritual. Sa invoci prezenta divina si apoi sa o lasi spectatoare firii. Prea frumos titlul subiectului, nu am putut sa uit acest exemplu memorabil. Din respect pentru acest blog, nu voi incerca sa postez nume, decat la cerere.
Inca nu-mi dau seama cum ar trebui sa arate un statut al slujitorului penticostal care sa includa in mod practic interventia Duhului Sfant in ungerea, alegerea si punerea in slujba a unui frate. Si acest statut sa fie si aplicabil in conditiile prezente.
nu stiu care este exact situatia in bisericile penticostale din State dar banuiesc ca acolo nimeni nu a putut impune aceasta forma similara cu asa zisele alegeri democratice si in ce priveste ordinarea slujitorilor bisericii.
este oare puterea obisnuintei si a ideilor preconcepute chiar de neinvins?
cat despre CPR asediul inca nu s-a ridicat….
Scuzati ,am trimis mesajul de pe telefon si fiind tastele mai mici s-a dus neterminat ,vroiam sa zic ;a-ti promis o atitudine drastica pt,astfel de manifestari si intrucat si mie mi-a fost dat sa vad in cateva biserici un astfel de comportament tare m-a indurerat si bine ar fi eradicat din biserici si dintre frati.Nu este demult decand pe aici prin Franta am trait asa ceva ,si la despartirea bisericii, nu am stiut intre ce sa aleg;intre cei ce huiduiesc sau intre yesmani,grele decizii trebuie sa iei cand nu ai vrea sa fii din nici o echipa mai sus amintita.
Liderii Cultului Penticostal s-au dezis de peste 55 de ani de-a mai practica Crezul Apostolic, desi se mai pastreaza firma initiala, pompoasa: Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania. Crezul apostolic prevede ungerea, alegerea-vocatia, si punerea-locatia desemnata a episcopilor si apostolilor printr-o descoperire explicita si publica a Duhului Sfant, vezi Fapte 20, Fapte 13, Efeseni 4, etc.
Regulamentul Electiv este nebiblic din moment ce nici inainte si nici dupa alegerea prin votul delegatilor -alesi pe sprinceana – atit a presedintelui, vicepresedintelui, secretarului general si al membrilor CEPEX, nu este implicata interventia si controlul Capului Bisericii, ISUS, prin Duhul Sfant.
Un articol potrivit cu tematica. Il gasiti pe http://www.resursecrestine.ro/editoriale/63524/biserici-impinse
Jeepul bătrânului misionar Jackson, un diesel nezgâriat, cu mulţi cai, fără pic de ruginitură şi cu consum modest, urca fără pufăieli îndoielnice orice versant spre verticală şi alerga transpirând sub pneuri câmpurile neregularizate. Însă, oriunde-ar fi poposit, bătrânul era obligat să-şi lase automobilul fie pornit, fie în pantă. Altminteri, oricât de mult ar fi sucit cheile în contact, maşina nu scotea nici un smiorcăit. Nici măcar cu declaraţii solemne. Într-una din zile bătrânul a avut misiune la o şcoală rurală. Şi, fiindcă a uitat să lase bolidul pornit – iar pe deasupra şi trama stradală era cvasiorizontală, la plecare misionarul a rugat copiii să-l împingă. După 3 ani de chin şi jale, la misiune apăru un tânăr să preia ştafeta. Sufocat de lamentările jacksoniene, flăcăul a deschis capota şi în câteva secunde a rezolvat necunoscuta: borna era scoasă de la baterie.
Cu asemeni maşini, e obişnuit cotidianul din România. Hardughiile-s împinse pe bulevarde sau uliţe de mecanici în salopete, de copii cu ghiozdanele în spate, de bătrâne cu plasa de cartofi în mână, de cărăuşi cu biciul la cizmă, de femei pe tocuri de 10 cm. Ba chiar şi bolnavii împing uneori la Salvare. Ne-mpinse, deşi sunt vehicule, mobilitatea lor e să rămână pe loc.
Privind pe uliţa bisericilor, ambulanţele ce salvează sufletele de iad sunt văzute cel mai ades că nu pornesc decât… împinse. Ca să pună umărul la construcţii, fraţii locali trebuie să primească mai întâi fonduri din diaspora, apoi de la stat, de la culte. Calendarele creştine, Bibliile sau broşurile sunt bine primite dacă sunt gratuite. Leviţii moderni cântă fără greşeli, dacă memoria le e upgradată de videoproiectoare. Dărnicia nu e uitată dacă diaconii duc punga direct sub nas la dăruitori. În serile de rugăciune, părinţii trebuie să-şi îmbrâncească odraslele spre biserică. Evanghelizările nu au magnet fără predicatori brănduiţi, veniţi de departe. Ei pot să predice cu vorbe, localnic însă nu mai au fapte. Voluntariatul pentru societate, pentru orfelinate, pentru azilurile cu bătrâni, pentru mediu, nu se pune în mişcare fără străinii ce-şi iau concediu fără plată ca să slujească-n România.
Înţepenite parcă pe trotuarul vremii, bisericile nu mai expansionează. Staţionând sub programe şablonate, ele alunecă spre cer doar din inerţie. Bătrânii împing ascendenţa cu pârghia istoriei, tinerii o frânează cu libertinismul. Pentru unii adulţi dealul e greu de urcat, pentru alţii panta e prea alunecoasă. Predicatorii strigă ca anahoreţii în deşert, dar tot ca acolo le răspunde numai isihia. Poporul nu mai traversează pustiul vieţii decât remorcat de religie. Şi mai mult, de tradiţii.
Dorim să atingem piscurile înalte nu prin căţărare de la bază, ci prin catapultare directă sau aterizare forţată. Speriaţi că nu mai porneşte biserica, ne străduim cu suciturile de chei în contacte, cu eforturile venite din pante omeneşti. Uităm că Hristos Domnul ne-a prevenit că jugul Său e greu de dus fără El, dar şi că Duhul Sfânt nu se-nvârte cu vieţi dezlipite de la borna divină.
Unii pot spune că maşina lui Jackson era românească pentru că la vale mergea foarte bine, chiar fără carburant. Dar la deal era musai s-o împingi. Alţii vor spune că era penticostală pentru că nu pornea decât prin punerea mâinilor. Eu însă cred că era cesaţionistă (nu credea în daruri) pentru că deşi avea baterie, n-o folosea.
Fără duh suntem lipiţi de trupul de moarte, dar cu El în noi, învingem inerţia. Se poate. A făcut-o Hristos. El a intrat în lumea noastră, scria Max Lucado, pentru ca noi să întrăm în lumea Lui.
Frate Lascau ,nu prea i-mi plac comentariile prea lungi dar declanseaza in mine modul d’-voastre asa pragmatic si la zi multe multe asemanari cu deosebirea zisului public ,vreau sa va amintesc totusi ideea cu huiduitori din biserici si chiar din mediul pastoral amintita intr-o postare