Chemare

Să dregem iarăşi sfintele altare
Lăsate pradă nepăsării
Curăţind ale Templului odoare
Cu lacrima şi jertfa renunţării

În fumul jertfelor reînoite
Să se ridice rugile-n tărie
Iar albul sacrelor veşminte
Să-mbrace sfânta preoţie.

Iar pâinea caldă, rumenă şi vinul
Să prisosească-n punerea-nainte
Cum cerul tot îşi dăruie seninul
Oglinzii mării liniştite.

La rugăciunea-ncrederii fierbinte
Să coboare Duh în limbile de foc
Şi-n temelii de veşnice Cuvinte
Să repunem scara cerului la loc.

Un gând despre „Chemare

  1. Citesc de multi ani ceea ce scrieti si mi-a oferit inspiratie pentru a trai, pentru a sluji mai departe, ” chiar daca…”, predicile m-au intarit si m-au entuziasmat. Este o reala placere sa citesc aceasta poezie care poarta un mesaj profund si plin de afectiune.

Lasă un comentariu