„Să alegem ce este drept, să vedem între noi ce este bun” (Iov 34:4)
Avem pururi înaintea noastră o alegere. Clipă de clipă trebuie să decidem. Selectăm din ocaziile şi posibilităţile vieţii inconştienţi că orice alegere ne înclină axul existenţei spre rău sau bine. Acumulăm dreptatea şi binele sau nedreptatea şi răul. Cooperăm astfel prin alegere cu destinul nostru veşnic.
Cuvintele lui Elihu sunt un îndemn spre partea pozitivă a universului, probabil îngrozit de consecinţele alegerilor greşite de până atunci făcute de el şi prietenii săi. Aflaţi în faţa unei enorme suferinţe, aleg nedreptatea şi văd mai degrabă răul, cauze primordiale ale ei. Ochiul lor rău, obişnuit cu răul, îl caută zadarnic în viaţa lui Iov. Dacă nu-l găsesc, îl creează prin fantezie, îl bănuiesc, îl cred. Dintre toate posibilele explicaţii ale crudei realităţi ei le prefere pe cele din partea negativă a spectrului. Şi nu e de mirare. Cum poate oare mintea unui om mărginit să-şi imagineze cauze pozitive producănd rezultate negative? Judecăm cauzele după efecte. Faţă în faţă cu efecte negative, Iov este acuzat de nedreptate şi rău, ca şi cum el ar fi singurul în univers, singura fiinţă care-şi determină soarta prin faptele sale.
În evaluarea realităţii, cei patru prieteni ai lui Iov, sunt foarte tereştri. Ecuaţia lor este una de aici, din lumea de zi cu zi, din cele trei dimensiuni ale efemerului. Dumnezeu nu este decât agentul de plată al meritelor umane. Eşti om bun, El te binecuvintează. Eşti rău, El te pedepseşte. Potrivit unei asemenea filozofii, Iov trebuia să fi păcătuit cumva pentru că suferea. Nu putea suferi decât ca o consecinţă a faptelor sale. Dincolo de cauză şi efect, cei patru nu mai aveau loc pentru Dumnezeu şi planurile Sale. Satana este complet ignorat.
În urma îndelungatei confruntări cu Iov cel neprihănit, pricina laudelor lui Dumnezeu, Elihu vrea să evadeze la antipod. Propune o nouă abordare: „Să alegem ce este drept, să vedem ce este bun între noi”. Vrea să vadă şi faţeta cealaltă a realităţii. Partea pozitivă a universului.
Cuvintele lui mi-au străpuns inima în dimineaţa aceasta când am deschis Scripturile. M-am gândit dintr-odată la noi, la români, la mine şi familia mea, la sufletele pe care mă străduiesc să le îndemn la dreptate şi bine. Doamne, ce bine semănăm cu cei patru! Ca ei, compătimim şi judecăm pe cel căzut în nenorocire fără să ne dăm seama că boala de care suferim noi e mult mai gravă. Ceva mai rău ca bubele lui Iov ne cuprinde sufletul, atunci când alegem nedreptatea şi răul, când din complexitatea vieţii alegem doar negativele care devin sursa inspiraţiilor bârfelor noastre. Vedem nenorocirile altora şi n-avem altceva decât condamnare sau, în cel mai bun caz, bănuiala rea.
Ce s-ar întâmpla cu noi dacă am alege să discutăm despre dreptate şi dacă am alege să vedem binele dintre noi, cu aceeaşi fervoare cu care alegem să vedem răul? De ce oare suntem atât de sensibili la negativ? De ce oare trecem pe lângă cele pozitive lăsându-le pradă nepăsării? Nu remarcăm faptul că robinetul ne-a slujit zece ani la rând cu credincioşie. Nu avem nimic de spus la consecvenţa şi utilul cu care ne-a binecuvântat. Ţinem minte doar faptul că s-a stricat şi nu mai funcţionează. Suntem gata să uităm o viaţă întreagă de bune relaţii cu cineva pentru că ne-a supărat într-o zi.
Scriu aceste rânduri ca victimă şi inculpat al acestui mod de alegere. Mă doare nespus când cineva mă judecă aspru pentru că din greşeală nu l-am salutat, ignorând faptul că am făcut-o de mii de ori până atunci. Mă supără cei care din cele scrise de mine nu-şi aduc aminte decât greşelile de gramatică, sau de literele lipsă din lanţul cuvintelor. Mă deranjează nespus cei care-mi vânează greşelile din predicile mele, cei care mă ţin minte doar din momentele mele de slăbiciune. Toate mă deranjează, dar poate mai mult ca orice este faptul că de foarte multe ori am făcut şi eu la fel cu ei. Poate că cele scrise aici sunt cea mai concludentă dovadă că nu sunt cu nimic mai bun ca alţii. „Este devastator să constaţi că cea mai mare parte a lumii este la fel cu noi restul”. Scriind despre acest defect nu am făcut altceva decât să repet istoria. Şi, Doamne, câte lucruri adevărate, şi câte lucruri bune sunt între noi!
O intrebare cu greutate din cartea Iov ma indeamna la meditatie…
Iov 38:2 „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere?
Iov 42:3 „Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile?”
Frumoasa meditatie. Completeaza si consolideaza intelegerea acestei istorisiri din cartea Iov. Mi-a fot greu sa inteleg ce era rau in cuvintarile acelor trei prieteni ai lui Iov. Afirmatiile lor sunt in general ‘adevarate’. Si totusi de cate ori nu ar fi trebuit sa-i multumesc Domnului ca „mi-a inchis gura” sa nu rostesc unele ‘adevaruri?’??
Vorbe lipsite de dragostea si cunosterea Lui Dumnzeu uneori fac mai mult rau decat bine…
Cel din spatele usii ,ce te priveste prin peephole si-ti analizeaza miscarile ,luand notitze, nu doreste ca „subiectul” sa-i zareasca vreodata ochii.Profesia lui nu are nici o legatura cu convingerile tale ,nici chiar cu ele lui . Poate mai tarziu,publicarea unei carti produce spre gratificare ,fisc substantial.El a fost si este platit pentru acest scrutin NEJUST,si a acceptat sa ramana inhamat la caruta satanei ..Iuda la fel. Sume derizorii ,nesatisfacatoare, fixate de INSELATORUL!.Cand este in prezenta ta ,iti va intinde o „mana de pace” !.Nu te mai priveste prin vizorul lui secret ,si-a pus deja fardul si masca pocaintei,caci aceasta este,defapt sursa lui de baza materiala si comfort. Este convins de ignoranta ta .Iar spiritul tau de observatie finisat de DRAGOSTEA LUI, te ajuta sa vezi, sa cresti si sa-ti intaresti CREDINTA ori , SOVAELNIC….cazut neputincios la extrema opusa. Te apasa analitic spre depresie ,spre capitulare si nihilism …. Cat priveste culoarea irisului ,poate fi albastra si „sincera”, verde si „neincrezatoare”, neagra si plina de pasiune ori acoperita treptat de o cataracta in plina expansiune….
@wes
este vorba cumva de fratele Hans-Gerd Hahne?
Ochiul bun@ ESTE OCHIUL NOSTRU BUN???????
Ochiul este lumina trupului tau. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau este plin de lumina; LUCA 11.34
ESTE OCHIUL NOSTRU RAU?
dar daca ochiul tau este rau, trupul tau este plin de intuneric. (Luc.11:34)
CARE ESTE OCHIUL BUN DE MAI JOS?
AI tu ochi lui Adam si Eva;(Fac.3:7) Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi,sau ochi lui Lot,Lot si-a ridicat ochii si a vazut ca toata campia Iordanului era bine udata in intregime.(Fac.13:10) ai tu ochii lui Avraam,Avraam a ridicat ochii si a vazut inapoia lui un berbec incurcat cu coarnele intr-un tufis(Fac.22:13),sau ochi lui Isaac,Isaac imbatranise, si ochii ii slabisera, asa ca nu mai vedea.(Fac.27:1) ai tu ochii lui Iacov,Ochii lui Israel erau ingreuiati de batranete, asa ca nu mai putea sa vada.(Fac.48:10) ai tu ochiul poporului Israel,Ochii nostri nu vad decat mana aceasta.” (Num.11:6),ai tu ochi lui Balaaam,Domnul a deschis ochii lui Balaam, si Balaam a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum,(Num.22:31)fiul lui Beor, omul cu ochii deschisi, (Num.24:3),ai vrea sa ai ochii lui Moise si totusi sa nu treci Iordanul,uita-te spre apus, spre miazanoapte, spre miazazi si spre rasarit, si priveste-o doar cu ochii; caci nu vei trece Iordanul acesta. (Deut.3:27) ai tu ochi lui Iosua,Pe cand Iosua era langa Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om statea in picioare inaintea lui, cu sabia scoasa din teaca in mana.(Ios.5:13)sau ai ochi lui Eli ,, Eli incepea sa aiba ochii tulburi si nu mai putea sa vada. El statea culcat la locul lui, (1Sam.3:2),ai tu ochi viteazului Ionatan,Si Ionatan a zis: „Tatal meu tulbura poporul; vedeti, dar, cum mi s-au luminat ochii, pentru ca am gustat putin din mierea aceasta! (1Sam.14:29),ai tu ochi lui David?????Eu imi intorc necurmat ochii spre Domnul, caci El imi va scoate picioarele din lat. (Ps.25:15) mi se topesc ochii privind spre Dumnezeul meu. (Ps.69:3) Voi avea ochii indreptati asupra credinciosilor din tara, ca sa locuiasca langa mine(Ps.101:6) imi indrept ochii, la Tine caut adapost; nu-mi parasi sufletul! (Ps.141:8) ai tu ochii prorocului Ahia?Ahia nu mai putea sa vada, caci ochii i se intunecasera de batranete. (1Reg.14:4) ai tu ochii lui Iov?ochii mei Il vor vedea, si nu ai altuia. (Iov.19:27)Facusem un legamant cu ochii mei si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare. (Iov.31:1) ,ai tu ochii lui Isaia: si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!” (Isa.6:5) ai tu ochii lui Ieremia :de mi-ar fi ochii un izvor de lacrimi, as plange zi si noapte(Ier.9:1),imi varsa lacrimi ochii, caci S-a departat de la mine Cel ce trebuia sa ma mangaie, Cel ce trebuia sa-mi invioreze viata; fiii mei sunt zdrobiti, caci vrajmasul a biruit. – (Pling.1:16)ai tu ochii lui Daniel,eu mi-am plecat ochii in pamant si am tacut. (Dan.10:15),ai tu ochii lui ISUS :Si-a ridicat ochii spre cer, a binecuvantat,(Mat.14:19),Si Isus a ridicat ochii in sus si a zis: „Tata, Iti multumesc ca M-ai ascultat. (Ioan.11:41)Isus a ridicat ochii spre cer si a zis: „Tata, a sosit ceasul! Proslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul Tau sa Te proslaveasca pe Tine, (Ioan.17:1)ai tu ochii lui Stefan,Dar Stefan, plin de Duhul Sfant, si-a pironit ochii spre cer, a vazut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stand in picioare la dreapta lui Dumnezeu; (Fapt.7:55) ai tu ochi lui Petru?ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui. (2Pet.1:16) sau al lui Ioan,ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii – (1Ioan.1:1)
CUM ESTE OCHIUL TAU?????????
Frate Petrica,
Nu fiti dezamagit de critici. Ei vor fi intotdeauna prezenti. Mai ales on-line. Trebuie sa le multumiti. Asta inseama ca sunteti citit!
Mi-a placut mult acest articol. In aceasta dimineata m-am regasit in el si Domnul mi-a vorbit prin el. Fiti binecuvantat!
E adevarat, avem de ales in fiecare minut, in fiecare secunda ,si cred ca 99% din timp alegerea o facem fara sa ne gindim, din instinct.Gindim, privim, rostim cuvinte, actionam fara sa avem timp sa mai alegem. Shi biblia ne spune ca vom da socoteala ptr. fiecare fapta si cuvint rostit. Scary! Care e solutia?La fiecare secunda sa ne gindim la ce cuvint alegem sa rostim? Mi-as pierde mintile sa traiesc in felul acela.Cred ca raspunsul il gasim tot in biblie ” ci să vă prefaceți, PRIN INOIREA MINTII VOASTRE ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu”. O minte inoita alege todeauna bine, din instinct, fara sa mai gindeasca. O minte inoita plina de Duh si de Christos nu mai alege, ci numai rodeste, o roada straina, care nu vine din om , ci vine din Duh.
Am un parinte spiritual neamt , fr Hant 🙂 si mereu imi aminteste din 1976 incoace : sa-i privesti pe frati prin Domnul Isus ! Are mare dreptate avand in vedere ca la noi iubirea de sine , duhul de judecata si faptul ca memoria raului e mai tare decat a binelui , ne tulbura rau vederea !
Marturisirea pacatelor lipsita de renuntare este palavrageala si tentativa de dribling spiritual.
Realitatea este ca ne vine foarte greu sa recunoastem performantele cuiva atata timp cat el ne este adversar.
Adevarul este ca pana nu vom extirpa barna din ochiul nostru, paiul din ochiul fratelui va fi de fapt umbra barnei noastre.
In concluzie, „ochiul bun” nu este un concept filosofic despre nistre lucruri abstracte, ci o realitate a unei inimi stapanite de Cristos, o lupta zilnica cu firea pamanteasca si o dovada a biruintei asupra raului. Cu drag, Cleopa.