Nu toată lumea se bucură de pocăința ta

de Petru Lascău

Nu toată lumea se bucură de pocăința ta

“Și-n lumea ce-apasă, când toți te-au lăsat
Și prietenii vieții te lasă.
Să știi că pe lume eu nu te-am uitat
Ci aștept să te-ntorci către casă”

                   Pierdut și salvat – Costache Ioanaid

Toate bucuriile sunt amendate. Există o umbră a tuturor lucrurilor, o parte nevăzută și întunecoasă a fiecărui eveniment al vieții. Nu poate exista probabil, în această lume imperfectă, nimic pur, nimic absolut. Sărbătoarea întoarcerii acasă a fiului risipitor, are parte de amărăciunea refuzului fratelui mai mare de a participa la ea.

Cu siguranță, că vorbele fratelui său supărat, rostite la poarta casei, au ajuns la urechile sărbătoritului. Printre primele întrebări puse tatălui au fost și cele cu privire la fratele lui. Unde era? Ce mai făcea? De ce nu este și el la masă? Ce a răspuns oare tatăl lui? Nu ni se spune. Știm doar schimbul de vorbe de la poartă, cu supăratul care nu voia să intre la sărbătoare. Poți avea frați care nu se bucură de pocăința ta? Pot exista oameni care nu se veselesc de recuperarea ta din păcat și moarte? Din nerefericire, există.

Nu toată lumea se bucură de pocăința ta, de întoarcerea ta acasă; la bine și la adevăr. Sunt oameni care nu vor vedea de bine repararea vieții tale, care nu se bucură că devii om între oameni. Câtă vreme ești departe de casă – cu viața ruinată – totul este bine cu ei.

Întoarcerea acasă a mezinului nu era decât confirmarea eșecului visului nepus în practică a fratelui său. Falimentul moral al curajosului rebel spulberă orice speranță a lașului visător. Povestea consecințelor dezastruoasei plecări de acasă a mezinului demolează – piatră după piatră – castelul aspirațiilor fratelui mai mare.  Reușita mezinului ar fi fost o confirmare că stilul de viață visat de el – era viabil și succesul lui era și el posibil.

Cu sosirea acasă în zdremțe și lacrimi de pocăință a fratelui mai mic – fratele mai mare își vede cu ochii viitorul la care aspira de fapt. Cum ar putea să se bucure de întoarcerea lui? Înceta să fie eroul admirat în ascuns – modelul pe care dorea să-l imite. Revolta sa tăcută împotriva tatălui și a lașității sale personale, nu-și mai avea sprijinul unui exemplu de reușită. Falimentul mezinului confirmă filozofia bătrânului tată – teorie pe care o ura din tot sufletul. Ar fi vrut atât de mult ca feciorul să reușească și să dovedească babacului, că nu-i tocmai așa cum spune el. Crezuse pana acum că se poate trăi fără el și sistemul lui de valori. Se poate să ai succes și departe de el și de casa lui. Dar acum totul era ruinat. Va trebui să stea sub același acoperiș cu bătrânul și cu pocăitul de fratele său. Pierdea deodată admirația satului pentru cumințenia sa. Fiecare părinte folosise exemplul său pentru a inspira ascultare fiilor lui. Toți îl vobeau de bine, pe când fapta fratelui mai mic, slujise de exemplu negativ locuitorilor satului. Acum însă, întors acasă pocăit, a devenit deodată centrul atenției tuturora. Părinții risipitorilor prinseră o nouă speranță în pocăința rebelilor lor. Oamenii de bine, admirau curajul și demnitatea pocăinței risipitorului. Inimile sensibile, care au plâns alături de bietul tată, se bucurau acum de bucuria lui. Vagabondul ocupa din nou prima pagină a ziarului. Era din nou o știre fierbinte a jurnalului de seară.

Toată cumințenia, seriozitatea, munca din greu a fratelui mai mare – nu mai preocupă pe nimeni. Pocăința risipitorului mișcă toate inimile. Mai ales inima tatălui.

Graficul bucuriei iertării și restaurării iese din pagina existenței celui întors acasă. Nădăjduise puțină amabilitate și găsise dragoste totală. Plutea înr-un Everest, pe care numai dragostea poate să ți-l ofere. În cele mai profunde aspirații ale sufletului său nu putuse concepe ceea ce i se oferea. Își știa păcatul și era gata ca să suporte consecințele lui. Venea acasă înfrânt de viață, cu visul ruinat definitiv. Aspira la supraviețuirea unui rob în casa unui om bun. Aștepta reproșuri și vorbe aspre din partea tatălui. Îi risipise averea; i-a pătat reputația. I-a ruinat sănătatea și i-a tulburat liniștea sufletului. Dar in schim era acum cu totul copleșit de iertarea și dragostea lui. Găsise la el ceea ce nu și-a imaginat niciodată. Iubire necondiționată. Totală. Dar ce i-a făcut el oare fratelui său, de nu voia să-l vadă? În definitiv, a spulberat în vânt banii bătrânului tată și pe nu pe ai fratelui său. I-a ruinat reputația? Da și nu prea. Comparându-se el, cu rebelul și vagabondul fugit de acasă; fratele lui a arătat bine. Ba chiar foarte bine. De ce nu voia să-l vadă? De ce nu intra în casă? De ce nu venea și el la sărbătoarea întoarcerii sale?

De ce se supără unii oameni pe pocăința ta? De ce sunt unii deranjați de faptul că vrei să-ți repari viața? De ce nu se pot bucura că vrei să faci binele de acum încolo? Cu greu poți găsi răspuns la astfel de întrebări. Ele scapă raționalului. Ele vizează o lume a sufletului, nevăzutul tărâm al spiritului. Ele pun în lumină fundamentala contradicție dintre lege și har; dintre neprihănirea câștigată prin efort; și cea atribuită prin credință. Nu poate exista reconciliere între aceste două căi spre neprihănire. Și vai ce umbră rece; lasă pe sufletul celui iertat; spatele întors cu mânie a fratelui mai mare și mai bun în ochii lui.

Nu toți se vor bucura de pocăința ta. Bucuria iertării și reabilitării tale; va fi mereu contestată de “cei buni”, de “sfinții de treabă” – care vor vedea viața ta câștigată prin har, o nedreptate față de ei, care au suferit “zăduful zilei”. Se vor supăra pe atenția care ți se dă. Se vor mânia pe bucuria cu care ai fost reprimit în sânul familiei. Vor bombăni pe la ușile de afară, cuvinte grele la adresa istoriei tale.

Pentru Dumnezeu istoria murdară și iertată de El, nu mai există. A aruncat-o în “marea uitării” în care, vor pescui de zor frații mai mari ,enervați pe ușurința cu care ai fost iertat și reabilitat.

Probabil și rănile acestui refuz dureros – fac parte din acele consecințe ale faptelor noastre nesăbuite.

Nu lăsa niciodată să-ți întunece bucuria reprimirii tale, câteva clipe negre ale unor refuzuri, lipsite de maniere și politețe. Nu lăsa ca muzica sărbătorii să fie alterată de câteva bombăneli urâcioase – ale unor urâcioși de pe la ușile de-afară. Ei vor rămânea afară. Pentru că sunt de-acolo. Din afara Împărăției lui Dumnezeu.

Din „RISIPITORII” – de Petru Lascău

24 de gânduri despre „Nu toată lumea se bucură de pocăința ta”

  1. E trist in pilda aceasta ca fratele cel mare, mostenitorul, se considera un rob care nu calca porunca stapanului. Desi la inceput aflam ca tatal le-a impartit averea, el continua sa se considere rob, in loc sa isi dezvolte -daca voia- propria afacere cu banii primiti. Era intr-adevar un las cu banii la ciorap. Isi manifesta -in sfarsit- indignarea refuzand sa intre in casa. Oare a reusit tatal sa-l convinga sau a ramas afara?
    Fiul cel tanar vrea sa fie primit ca rob, dar este repus in cinste,
    Fiul cel mare se considera un rob cu un stapan aspru… ce diferenta!
    -oare noi stim trai ca fii ?

  2. Cit adevar e in ceea ce spuneti . Am studiat si eu aceasta problema si am ajuns la aceiasi concluzie .
    Domnul sa va binecuvanteze !

  4. Un subiect sensibil si cu multe intrebari ,la care nu prea multi doresc sa raspunda intr-un mod sincer.De ce?Fiinca traim intr-o lume plina de pacat,intr-un sistem greu de inteles prin care nu multi ajung la puterea intelegerii planului divin si perceperea mesajului!!Care ,de fapt ce ne dezvaluie?Ca si noi sintem ca fiul risipitor si chind ajungem intre asa numitii frati de credinta astfel de actiuni preintimpinam!!!De ce ? Fiinca multi asa pretinshi frati de credinta nu doresc sa ishi imparteasca binecuvintarea si averea Tatalui !!!m-ai mult unii nu doresc sa ishi piarda pozitiile si atentia!!Asa a fost si intre ucenicii domnului Isus Hristos chind erau inca firesti !Dorinta de a fi unul mai sus ca celalat ,dispute ,divizari si certuri ,dar chind DUHUL SFINT s-a pogaorit peste ei ;ce sa intimplat? si la ce s-a ajuns?Ap .pavel explica ca pentru cei firesti lucrurile tot in puterea ghindirii firesti ramin !!Si copii firesti numai ghindire fireasca pot sa detina si astfel sa actioneze!!!Dar despre adevaratii copii ai Tatalui ceresc ;ce descoperim ?Si ce fel de comportamnet trebuie sa detina?Si cum sa devina?Sa citim cu o mare atentie 1 Ioan capitolul 3 cu 1 la 24.prin acest capitol o sa realizam ca putem sa devenim adevarati copii ai Tatalui ceresc si putem sa ne intoarcem cu mare incredere din lumea pacatului si din hranirea cu roscovele putem sa ajungem sa ne hranim cu minunatele bucate ale Tatalui ceresc care ne da si apa vietii fara plata !!!O interesanta invitatie primim si totusi din cauza asa pretinshilor frati de credinta ,cu greu ajungem sa o primim!!!Dar va veni si timpul chind o sa cunoastem adevaratii frati ,care nu numai ca vor fi foarte fericiti ,insa ne vor indrepta spre pomul vietii ;Apocalipsa 22 cu 1 la 5 si ce o sa constatam ca se va intimpla in viata noastra si la tot ce se gaseste in jurul nostru?Lucruri tainice si greu de perceput pentru multi,dar daca o sa gasim placere in LEGEA DIVINA SI O SA CUGETAM ASUPRA EI ZI SI NOAPTE o sa gasim calea de intoarcere la Tatal si o sa gasim adevarata primire !!

  5. Pingback: 10 postări în Top 50 WP (25.05.2011) « România Evanghelică

  6. In cartea intitulata „Nemuritorii „, descriu in detalii experienta vietii mele cat si acest paradox dovedit in fata martorilor vazuti si nevazuti, EXISTENTA PURITATII SUFLETESTI ,in aceasta lume infestata de pacat si imperfectie !.Momente si clipe de inaltatre sufleteasca desprinse din eternitate , ce inlocuesc si vindeca miraculos si IN INTREGIME, durerea , bolile, suferinta ,tristetea, dezamagirea, sentimentele de neputinta, infrangerile, disperarea !.In cugetul omului sincer , ce si-a predat in intregime viata in mana Mantuitorului Isus, BUCURIA MANTUIRII este catalizatorul perfect si absolut al oricarui rau !. Deavolul a pierdut ,este un neputincios in fata celui victorios in Hristos !.
    OMUL MANTUIT duce si poarta in permanenta in cugetul si comportarea lui ,samanta fertila a BINELUI !.El ramane in neobosita ,neinfricata si vecinica cautare a unui ogor fertil ,in care sa o semene ,sa o aseze cu bucurie !.Si chiar loviturile ce le intampina si le primeste pe calea vietii lui ,el le accepta cu rabdare sfanta, cu bucurie sufleteasca, considerandu-le lectii si examene pretioase si ziditoare !. Sub umbrela DRAGOSTEI ,nimic nu-i este ingaduit omului mantuit sa intampine peste puterile lui !. Cand ai aceasta incredintare ,aceasta valoroasa polita de asigurare ,oferita de Stapanul Universului si de Tatal Nemuririi , dezamagirea si capitularea sunt inexistente in simtirea ta !.Si poti TOTUL in HRISTOS ,CARE TE INTARESTE IN PERMANENTA !. Si cu cat incercarile divin mai profunde si mai accentuate ,cu atat viata ta are sens , si-ti arata ca tu ai devenit autentic urmas al lui Isus Hristos !. Viata ta a capatat reala si autentica insemnatate !. Suferinta este cea care slefueste la infinit pleada de diamante stralucitoare ce impodobesc coroanele martirilor !. Si cu cat incercarile vietii devin mai profunde si mai accentuate, cu atat cel ce trece prin ele poate realiza si patrunde calitativ valoarea si pretul MANTUIRII ,reflectat in ochii CELUI ce a biruit MOARTEA !.

  7. Cred ca titlul putea sa fie , tot asa de bine”pilda tatalui iubitor” . In cartea dumneavoastra, pe mine ma impresionat mai mult caracterul tatalui. Recomand aceasta carte in special tatilor care au copii in pragul adolescentei. Sint citeva capitole pe care o sa le citesc anual. GBY

  8. „NU,crestinismul nu e o simpla morala…nu e asa nici in NT.E destul sa’ti amintesti de fiul risipitor si fratele lui cel moral,ca sa accepti ce e crestinismul:DRAGOSTE!”

  10. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (24.05.2011) « România Evanghelică

  12. „Cand cugetul tau incepe sa”pretinda…” adica Tit 1:15-16, nu ?

  13. Bineinteles, ca numai fiul cel mare este in stare de asemenea „inovatie…”(Iacov 4:1-4a). In Matei 6:2,5,16, de trei ori Domnul Isus ii remarca pe fii cei mari ca pe unii care si-au luat ei insisi rasplata. Adica, „NU LE-AM DAT-O EU ! Si_AU LUAT-O EI, CREZAND C-O MERITA CU PRISOSINTA !”
    Nu este acelasi lucru cu ceea ce intrebasera UCENICII: „Doamne, noi am lasat totul si Te-am urmat; ce rasplata vom avea ?”

  14. ERATA: In loc de „incat te…”, corectez: „inca te…” Imi cer scuze !

  15. „Nu lăsa niciodată să-ți întunece bucuria reprimirii tale, câteva clipe negre ale unor refuzuri, lipsite de maniere și politețe. Nu lăsa ca muzica sărbătorii să fie alterată de câteva bombăneli urâcioase – ale unor urâcioși de pe la ușile de-afară. Ei vor rămânea afară. Pentru că sunt de-acolo. Din afara Împărăției lui Dumnezeu.”

    CORECT !

    Dar tot corect este, ca, pocait autentic fiind, incerci (si reusesti) sa-i iubesti pe fiii cei mari care incat te trimit la porci ! Ei iti sunt frati; sa-i privesti „ca pe un frate” ! Sa tragi nadejde sa-ti fie tot printr-o pocainta si intoarcere sincera ca si-a ta !

  16. „Nu toată lumea se bucură de pocăința ta, de întoarcerea ta acasă…”
    Adica „toata lumea” reprezentata exponential prin…fiul cel mare, fiul cel pierdut in Casa Tatalui; pierdut in pofte si dor dupa un ied al pacatului, impartasit si consumat cu prietenii, nicidecum cu Tatal…
    „Toata lumea” ii include aici pe neprihanitii publici care-si etaleaza veleitatile de sfantoci si care de-abia asteapta intoarcerea si pocainta, smerirea, fiului ratacitor, pentru a-l pune iarasi „in carantina” pe banca din spate…adica uneori…INAPOI LA PORCI !
    Caci „pe scaunele dintai in sinagoga (si nu numai) stau doar…fiii cei mari…

  18. Cand cugetul tau incepe sa”pretinda” apreciere si recompensa pentru slujire, cel umil si smerit este superiorul tau, pe calea pocaintei !. Ravna egoist-competitiva este mama discordiei „crestine” !.

  23. Slava Domnului pentru credinciosia Lui care lasa drum de intoarcere celui ce pleaca de langa El!

  24. Foarte frumoooos!!!De unde as putea cumpara si eu cartea asta?A ajuns si prin Franta?Sau in Ro?Merci ptr informatii.

Lasă un răspuns către mirela