Vremea adevărului

Vremea adevărului

Tainele se dezleagă. Adevărurile refuzate până ieri şi îngropate în kilometri de dosare secrete, strigă de pe acoperişul caselor. Este vremea adevărului.

În satul copilăriei mele, era un obicei ciudat. Odată pe an, tinerii satului urcau un deal, şi în noaptea aceea, în jurul unui foc, strigau „bosorcile” peste sat. În versuri şi strigături inventate de ei, dădeau pe faţă tainele satului. Era un fel de noapte a adevărului, care se striga în auzul tuturor de pe dealul de la marginea satului. În noaptea aceea se reglau conturile dintre bărbaţii infideli şi nevestele lor. Sau invers. Oricum, era o noapte a asanării morale a satului. Urmau supărări şi discuţii, dar adevărul îi făcea în final pe oameni slobozi.

Larma este mare. Sunt ţipete din toate părţile. Din partea celor vânduţi, dar şi din partea vânzătorilor. La mijloc este o masă oscilatorie între mila faţă de hoţii prinşi, şi compasiunea pentru păgubaşi. Se rostogolesc, ca după revoluţie, statuile în buruieni. Unii se grăbesc să pună altele în loc, alţii regretă peisajul schimbat. Am vrea să-i mai putem iubi ca înainte pe eroi. Am vrea să iertăm. Este atât de dureroasă iertarea! Slujbaşii lui faraon au auzit într-o zi, un ţipăt uriaş, spintecând bolţile palatelor. Era suferinţa unui om care îşi ierta fraţii, care l-au vândut. Nu e de mirare că ţipăm unii la alţii, din aceeaşi nevoie uriaşă de a ierta şi a fi iertaţi. Şi iertarea nu se face fără durere. Trebuie să strângi şurubul până şoapta abia auzită a conştiinţei devine ţipăt. Până când fraţii care au vândut simt mâna lui Dumnezeu apăsându-le creştetul. Când irumpe mărturisirea, ca o flacără interioară, Iosif poate ierta. Nu poate fi iertare fără mărturisire. Nu poate fi reconciliere fără pocăinţă.

Ingrată şi chinuitoare slujbă este confruntarea fraţilor. Am prefera orice: uitarea sau ingnorarea sau tăcerea. Mai ales că unii ne dau mereu exemple de oameni plini de iubire care n-au condamnat. Richard Wurmbrand, Niculiţă Moldoveanu, Traian Dorz. Oare aşa să stea lucrurile?

Am luat din raftul meu cu comori, Istoria Oastei Domnului, scrisă de Traian Dorz, pe care am scos-o din ţară în anul 1984 cu ajutorul senatorului Eugene Huff. Ea n-a fost publicată până acum, pentru părerile prea personale ale lui Traian Dorz faţă de alţi lideri spirituali ai neamului nostru. Am să redau un pasaj din volumul I, „Istoria unui cântări nemuritoare”, în care Traian Dorz, face referire la liderii bisericii sale, care l-au trădat, atunci când ar fi avut cea mai mare nevoie de ei.

„Mai marii Bisericii ne-au socotit cei mai înrăiţi schismatici pe noi care eram cei mai smeriţi şi mai devotaţi apărători şi sprijinitori ai ei, nu numai cu cuvântul nostru, ci şi cu umărul şi cu bănuţul nostru sfânt.

Mai marii poporului nostru  ne-au socotit duşmani ai patriei noastre, pe noi care ne lăsasem pe fronturile ei cei mai frumoşi ani din viaţă, sănătatea, ori sângele, ori fraţii, ori părinţii noştri…

Cred că vina cea mai mare în tot acest rău – o are nu Statul ci Biserica. Asta se va vedea la Judecata cea Mare şi Dreaptă a lui Hristos. Sfântul Sinod şi Patriarhia au ştiut bine de nedreptatea cea strigătoare la cer care se făcuse împotriva Oastei Domnului pentru că văzuseră astaşamentul nostru faţă de credinţa noastră străbună, – şi văzuseră eforturile noastre sincere pentru încadrarea noastră în legalitate, – şi totuşi nu numai că n-au făcut nimic pentru a ne ajuta şi a ne apăra,  ci au făcut totul spre a ne arunca în ilegalitate, pentru a asmuţa apoi cu cruzime şi cu premeditare împotriva noastră pe Autoritatea de Stat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Nu cârtim împotriva nimănui pentru aceasta. Am spus-o de atâtea ori până aici – şi o s-o mai spunem. Noi am considerat şi considerăm că tot ce s-a întâmplat era necesar să se întâmple, fiindcă aceste lucruri aveau o raţiune duhovnicească şi un scop divin, ca să se întâmple aşa. Dar – încă odată – aceasta totuşi nu va scuza niciodată şi întru nimic reaua credinţă a conducătorilor confesiunii noastre faţă de noi. Erau fiii acestei Biserici. O sprijinisem, o apărasem, o slujeam şi împotriva ei nu păcătuisem cu nimic. Avea datoria să ne apere, să pună un cuvânt bun în sprijinul cauzei noastre. Dar nu numai că n-a făcut nici un gest creştinesc pentru noi, – ci a făcut unul ucigaş. Să nu le ţină în seamă Domnul, acest lucru, în Ziua Judecăţii Sale Drepte şi necruţătoare.” (Hristos, mărturia mea – Volumul I, Istoria unei cântări nemuritoare, pag. 350, 351 – manuscris de Traian Dorz).

Am citit cărţile fratelui Wurmbrand, pe care l-am cunoscut personal. Am fost în bune relaţii cu Niculiţă Moldoveanu, cu care am colaborat la apariţia unor cărţi scrise de dânsul. L-am cunoscut pe Traian Dorz, care m-a tratat ca pe copilul lui. Citiţi vă rog scrierile lor şi nu trageţi concluzii din unele poezii sau cântări de ale lor. Oamenii aceştia au iubit Adevărul. Au suferit pentru el. N-au trădat şi n-au vândut pe nimeni. Au iertat pe călăii lor ca Domnul, dar n-au tăcut îngropând adevărul în tăcere şi uitare.

Nu facem nimic deosebit nici noi, decât au făcut aceşti minunaţi oameni ai lui Dumnezeu. Au iertat aşa cum vrem să iertăm şi noi. Mărturisesc că nu am resentimente pentru Pavel Bochian şi Petru Ardeu care ne-au interzis studiul biblic al tineretului şi clasele de şcoală duminicală la biserica Arad Bujac în anul 1976. Că mi s-a interzis să mai predic aproape un an în acea biserică. Nu am resentimente împotriva lui Trandafir Şandru pentru efortul său de a stopa evanghelizările de la Biserica Nr. 1 din Oradea. Nici împotriva lui Ioan Berar, care s-a străduit din răsputeri să mă excludă din Cultul Penticostal pentru că am făcut proiectul şi am construit o biserică de 1200 de locuri, fără autorizaţie adecvată. „Ai călcat legile sfinte al ţării!” spunea cel care ar fi trebuit să mă apere, într-o şedinţă cu membrii comitetului Filialei de Bihor care a durat 8 ore. Anchetele Securităţii, Miliţiei, Miliţiei economice, au fost picnic, faţă de ancheta fraţilor mei. N-a făcut nimic în apărarea noastră atunci când am plătit 93.000 de lei amendă pentru construcţia acestei biserici.

Nu cer pedeapsa nimănui, pentru că Dumnezeu este Cel care judecă lumea nu eu. Nu pot şi nici nu trebuie să condamn pe nimeni. Fiecare aparţine unei biserici locale, singura instituţie care are autoritatea să-şi spună cuvântul în dreptul membrilor ei. Am obligaţia şi dorinţa profundă să iert. Dar nu pot să tac privind nepăsător la condamnarea veşnică a celor care ar fi putut să se pocăiască dacă eu i-aş fi confruntat cu faptele lor.
Adevărul trebuie spus pentru ca oamenii care l-au călcat în picioare, să se pocăiască. Adevărul trebuie spus ca oamenii care au suferit din pricina lui, să poată ierta.

10 gânduri despre „Vremea adevărului

  1. „Autosugestia crestina” este proliferata in cele mai multe biserici din America .Ea este activa si functioneaza foarte bine in grup .Carismaticii intra in transa foarte repede datorita atmosferei create .Sonor, lumini, tumult evlavios.Vrei ,nu vrei ,te gasesti in picoare, in mijlocul multimii,electrizat, ovationand si batand din palme. Sub ochii tai, cel bolnav va primi „o injectie” in care antibioticul a fost inlocuit cu…ser fiziologic. Pentruca simte intepatura ,pentruca cel ce-i administreaza injectia poarta peste hainele lui un halat alb, el „crede” cu fervoare in acel „cadru medical”,crede in „ajutorul acordat” si…..in medicatia primita. Se lasa pe spate ,in bratele celor ce-l prind din cadere. Intins pe dusumea, coplesit de mediul tumultuos si vibrant ,traeste intens si viu momentul. Tremura si plange. Apoi se ridica si pelaca acasa ,cu speranta ca a fost vindecat, ca „antibioticul „primit isi va face efectul.Sarmanul de el , pacalit si inselat, usurat de bani ,nu stie ca deavolul rade infundat, iar puterea reala si vindecatoare a Duhului Sfant nu a fost prezenta acolo .El este o victima, un pacalit !; nu stie ca intregul program a fost bine regizat in prealabil ,compus din trucaje , efecte ce impresioneaza ,in scenarizare, in montaj ,in costumatie ,text ,lumini, sonor ,etc.Dupa show, in spate,in culise, catei slugarnici, golesc cosurile si numara colecta. Apoi ,in limuzine luxoase, „halatele albe” pleaca la un diner copios, rezervat ,in prealabil. Deavolul este un actor profesionist si psiholog versat ,plin de talent ,ce cunoaste arta mimetismului . Discipolii lui cei mai loaiali si mai vicleni , dupa ce au trecut si au luat examene de inalta calificare, dupa ce au trecut prin mii si mii de ipostaze si teste cu brio ,fara sa fie desconspirati ,dobandesc carisma ce-i va proteja in orisice circumsatanta. Vor avea zambet, prestanta si autoritate deplina ,putere convingatoare de dominare si control . Vor primi asistenta si suport direct de la satan ,sa se transforme in ……ingeri de lumina !.Succesul lor a fost si este facilitat de multi creduli, de lipsa de veghiere a celor sinceri si curati cu inima. Sa ne rugam ca Puterea Duhului Sfant sa-i mustre si sa-i scuture pe toti acesti demonizati ,ce s-au cuibarit in Biserica Mantuitorului nostru!

  2. nota zece „Dyo”
    mult curaj pe mai departe!
    multä binecuväntare si spor in lucrul Domnului!

  3. La fel spun si catolicii: calitatea unui sacrament nu are de-a face in nici un fel cu caracterul slujitorului bisericesc. Mergi pe o cale prapastioasa: transmiterea Evangheliei nu este doar predicare ci si modelare si ucenicizare. Ce fel de ucenicizare putea sa faca un colaborationist?

  4. Si ce-mi garanteaza ca invatand de la ei, nu voi face si eu ca si ei? De ce pe Pavel l-a deranjat mesajul slujnicei cu duh necurat ca doar mesajul era bun?
    De ce Mesajul lor nu i-a oprit sa vanda fratii? Ba chiar i-a incurajat.Si atunci care era adevaratul mesaj, cel de la amvon sau cel de la securitate ? De ce nu a functionat frica de Domnul si dragostea de frati? Nu ar trebui sa functioneze la orice crestin si in orice imprejurare?

  5. Ştiu volumul apărut. El este o condensare a celor trei volume, care conţin în jur de 1600 de pagini. Din acest material Traian Dorz a scos acele pasaje care ar fi stârnit controverse şi discuţii. Volumul II este întitulat de Dorz „Pentru Istoria unei jertfe – CERNEREA”, iar volumul III are titlul „RUGUL”.

  6. @”Ea n-a fost publicată până acum, pentru părerile prea personale ale lui Traian Dorz faţă de alţi lideri spirituali ai neamului nostru. Am să redau un pasaj din volumul I, “Istoria unui cântări nemuritoare”

    Cartea a fost publicata in 1993 de editura Traian Dorz.

  7. Raspuns pentru zxcv
    Ideea e ca „Mesajul ramane acelasi indiferent de mesager”. Tot ceea ce ai auzit din gura acestor oameni, citirea Evangheliei si prezentarea Cuvantului lui Dumnezeu este la fel de activa, chiar daca trairea si actiunile lor nu erau compatibile cu modul de predicare si modul de rugaciune.

    Esti responsabil in viata de fiecare adevar rostit din Biserica, sau din gura unui predicator- chiar daca viata acelui om nu este placuta inaintea lui Dumnezeu.

  8. „Pavel Bochian şi Petru Ardeu care ne-au interzis studiul biblic al tineretului şi clasele de şcoală duminicală la biserica Arad Bujac în anul 1976. Că mi s-a interzis să mai predic aproape un an în acea biserică. Nu am resentimente împotriva lui Trandafir Şandru pentru efortul său de a stopa evanghelizările de la Biserica Nr. 1 din Oradea. Nici împotriva lui Ioan Berar, care s-a străduit din răsputeri să mă excludă din Cultul Penticostal pentru că am făcut proiectul şi am construit o biserică de 1200 de locuri, fără autorizaţie adecvată. “Ai călcat legile sfinte al ţării!” spunea cel care ar fi trebuit să mă apere, întro şedinţă cu membrii comitetului Filialei de Bihor care a durat 8 ore. Anchetele Securităţii, Miliţiei, Miliţiei economice, au fost picnic, faţă de ancheta fraţilor mei. N-a făcut nimic în apărarea noastră atunci când am plătit 93.000 de lei amendă pentru construcţia acestei biserici.”
    Ma ingrijoreaza foarte mult ca de la astfel de oameni am invatat ce este pocainta si cum se ajunge in Imparatia lui Dumnezeu.Se pune intrebarea : Daca ei nu cunosteau pe Hristos, oare eu am invatat corect despre Hristos de la ei? Oare sunt eu acum pe Cale cea Buna a mantuirii?
    Incep sa am indoieli serioase si cred ca trebuie sa reevaluez tot ce stiu si tot ce cunosc despre Domnul Dumnezeu de la zero.

  9. http://nazireat4him.blogspot.com/2010/04/ati-facut-din-evanghelia-mea-o-meserie.html

    „Azi marea majoritate a predicatorilor se dau rotunzi cu experientele lor cu Niculita Moldoveanu, cu vizitele facute la dansul, cu valorile si principiile primite din partea slujitorului lui Dumnezeu, dar putini dintre ei mai si doresc sa plateasca pretul de a le aplica la inima lor”. Tantar Ioan Alexandru

    E important sa platim si pretul pe care acesti oameni amintiti de d-voastra [Richard Wurmbrand, Niculiţă Moldoveanu, Traian Dorz.] l-au platit.

    Domnul sa va binecuvanteze in umblarea si in proclamarea Adevarului.
    3 Ioan 4. Eu n-am bucurie mai mare decat sa aud despre copiii mei ca umbla in adevar.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s