În sfârşit, conducerea Cultului Penticostal din România, a dat un comunicat oficial cu privire la cartea „Răscumpărarea memoriei”. Îl postez aici pentru a cunoaşte opiniile cititorilor, înainte ca să fac şi eu comentariile mele.
În sfârşit, conducerea Cultului Penticostal din România, a dat un comunicat oficial cu privire la cartea „Răscumpărarea memoriei”. Îl postez aici pentru a cunoaşte opiniile cititorilor, înainte ca să fac şi eu comentariile mele.
paşi spre lumină 
Nu pot şi nu cfed că este corect să răspund pentru toţi pastorii care au ales exilul. Pot spune de ce am ales eu.
În primul rând nu eram pastor când am plecat şi nici nu aveam şansa să fiu dacă rămâneam. Am plecat pentru că nu-mi mai găseam locul într-o societate care m-a persecutat din pricina credinţei mele. Pentru că am refuzat să mă fac membru de partid, am fost retrogradat din funţia de şef de lot pe un şantier de construcţii, la inginer simplu. Apoi am fost retrogradat la poziţia de muncitor cu înaltă calificare. Cred că ultima mea poziţie în cartea de muncă este cea de muncitor. Chiar dacă muncitorimea era clasa conducătoare, n-am fost prea privilegiat.
Pentru proiectarea şi construirea unei biserici fără autorizaţie (Biserica Betel din Oradea), am fost mereu urmărit, ameninţat, anchetat, amendat… Viaţa mi-a fost în pericol şi am decis cu familia mea să plecăm. Comuniştii ne-au dat paşaport iar americanii ne-au primit ca refugiaţi. Suntem aici din februarie 1985, când a avut loc revoluţia pentru mine.
La modul general, emigrarea a fost un mod de protest faţă de regimul comunist.
AR FI BINE DACA MI-ATI DA UN RASPUNS FR. PETRICA. DE CE AU ALES FR. PASTORI EXILUL SI NU AU RAMAS IN ROMANIA. VA MULTUMESC.
AR FI BINE DE CITIT CUVINTELE SCRISE DE FR.NICU WAGNER CA SI ASA NU SE REZOLVA NIMIC DECIT MAI MINCAM PUTINA OTRAVA CARE SE SEAMANA CU ATITA RIVNA. NU SPUN CA NUI ADEVARAT CEAU FACUT UNII.INTREBAREA MEA ESTE ; DE CE FR.PASTORI DIN USA NU AU RAMAS IN ROMANIA SA SUFERE SI AU ALES CALEA EXILULUI? PE UNII IAM VAZUT PE LISTA CIRIPITORILOR.
Dacă nu l-aş cunoaşte personal pe fr. Petrică Lascău care, deşi are un simţ foarte sănătos al umorului ştie să separe foarte bine lucrurile serioase de cele hazlii (şotii), aş fi crezut că acest „COMUNICAT” neautentificat este o parodie scrisă de cineva în numele Consiliului Bisericesc al Cultului Creştin Penticostal din România.
Gabi Pal “stole my thunder” very eloquently. I could not have said it or written it better, except for the diacritical marks. 🙂
https://lascaupetru.wordpress.com/2010/10/17/counicatul-oficial-al-consiliului-bisericesc/#comment-148
In my humble opinion, this “COMUNICAT” is a very ambiguous, anemic and pathetic Public Relations exercise.
We are very fortunate not to have Celibacy as a church doctrine, otherwise, with this hush-hush and cover-up mentality, the recent Catholic Church scandals would have faded into insignificance.
In sfarsit am primit comunicatul oficial al CCPR cu privire la ,, Rascumpararea memoriei” . Am trait cu speranta ca intr-adevar prin acest demers al rascumpararii memoriei se va schimba ceva in atitudinea si mentalitatea celor din CCPR cu privire la trecutul , prezentul si viitorul Cultului Penticostal. Probabil ca am inceput sa visam frumos si brusc prin acest comunicat , venit parca dintr-o alta lume , diferita de a noastra, ne-a frant si farama de speranta ce-o mai aveam ascunsa in ungherul inimii noastre ,ca in sfarsit fratii nostrii ce ne pastoresc vor demonstra cu adevarat ca sunt de partea care trebuie si ca vor face ceea ce se impune pentru revigorarea miscarii penticostale. Stiu ca comentariile mele au fost citite si ca sunt urmarit in continuare de catre cei ce m-au defaimat in comunitatea evanghelica din care fac parte , numindu-ma razvratit si nesupus ,pentru ca am avut curajul sa nu accept minciuna si metodele dictatoriale ( comuniste) ale unora ce au fost invatati ( oare unde ?) ca ei au intotdeauna dreptate , invocand argumentul ca sunt unsii Domnului si eu sunt doar un amarat de enorias si nu prea poti face nimic ,pentru ca bisericile sunt atat de credule si usor de manipulat, dar nu-mi pasa , ce pot sa-mi mai faca ? sa-mi retraga dreptul de membru ? sunt liberi sa o faca .Dreptul de mostenitor al cerului nu mi-l pot lua nici ei si nici un alt om de pe pamantul acesta, atata timp cat sunt si raman in Hristos.
Ceea ce am inteles eu din acest comunicat venit din partea fratilor nostrii :
1. Vasilica Croitor , trebuia sa inceapa acest proiect al RM doar dupa aprobarea celor din CCPR , deci ei considera ca neavenit un astfel de demers si un gest de nesupunere si de ignorare din partea lui V.C. a conducerii CP din Romania.
2. Nu se pot pronunta ,asupra veridicitatii documentelor folosite de V.C. in redactarea cartii , datorita faptului ca ei nu au acces la documentele de la CNSAS si pana la urma judecata ramane la Dumnezeu , nu la noi .
3. Prin acest comunicat se doreste doar linistirea spiritelor inainte de congres si o atentionare impotriva celor ce vor incearca sa i-a pozitie la congres in vederea sprijinirii proiectului RM .
4. Nu se doreste schimbarea nici macar a unui paragraf din vechiul statut si cei ce doresc sa-si pastreze pozitiile se vor lupta pentru aceasta si chestia cu scuzele , a fost doar o exprimare de fatada , pentru cei naivi.
Nu ne ramane decat sa ne rugam si sa primim calauzire de la Dumnezeu ce sa facem ,care sa fie urmatorul pas si sa fim vegheatori ca nu cumva in acest ,, razboi” sa luptam cu armele firii ,facandu-ne astfel vinovati ci sa apelam cu indrazneala la ,, armele” Duhului Sfant ,care nu si-au gresit niciodata tinta. Dumnezeu sa ne binecuvanteze !
Felicitari brother Gabi Pal,
Mesajul dvs a fost cat se poate de clar si articulat. Sper ca si noi australienii sa dam o mana de ajutor fratilor nostrii americani si celor victimalizati din Romania care vor o reala trezire spirituala si dezglodarea/eliberarea bisericilor noastre de sub influenta serviciilor celor care slujesc mai multor domni/domnii.
Observ ca nu se pune inca degetul pe rana si nu se cauta diacnosticul si tratamentul adecvat celor din CB/CEPEX@CCPR. Ei nu se pot elibera singuri. Cei mai influenti sunt activii dar nu in cele spirituale, de aceea noi toti cei care vedem si intelegem adevarul trebuie sa luam act si actiune impotriva celor care robesc bisericile noastre crestine pe care le-au transformat in SRL’uri.
Fratii credinciosi/sinceri trebuie sa se uneasca si sa opreasca odata pentru totdeauna influentele straine din biserici. Coruptii si coruptia trebuie starpita din biserici altfel mergem legati la ochii de fii intunericului care prea/curvesc in vazul lumii in Sfanta Sfintelor.
Doamne deschide-ne ochii sa vedem adevarul!
Petrica R
Frate Petrica,
Desi, comunicatul este scurt, vag, sec, teoretic, convenabil si interpretabil, el reflecta totusi pozitia conducerii actuale a CCPR. Nadajduiesc insa ca in viitor pozitia acestora va fi mai clara si mai coerenta, daca nu in communicate atunci macar in actiunea practica care ar trebui sa urmeze!
Cateva observatii si opinii personale mai jos:
1. Comunicatul prezinta o disociere clara a conducerii CCPR fata de cartea “Rascumpararea memoriei” si autorul ei. Prin urmare, fiind scrisa in “nume personal” ea reflecta o opinie personala a autorului care atrage dupa sine o raspundere tot personala acestuia. Prin aceasta disociere, conducerea CCPR isi declina orice “raspundere” (ciudat cuvant in acest context) fata de continutul cartii respectiv acesta varianta necosmetizata a istorie noastre. Cred insa ca in acest context, conducerea CCPR ar trebui sa-si asume mai degraba toata “raspunderea” -pe care fara indoiala o are, decat sa si-o decline politicos si politicianist, pentru simplu fapt ca nu a fost consultata in privinta editarii cartii.
2. Comunicatul exprima in opinia mea, o mentalitate veche si irelevanta, cu privire la centralitatea cultului penticostal din Romania si pretentia acestuia de a monopoliza atat cuvintul penticostal cat si tot ce se leaga de acesta. Asteptarea de a fi consultata in “privinta editarii acestei carti” imi aminteste de convulsiile anilor ’90, cand conducerea CCPR avea o reactie virulenta fata de formarea unei societati penticostale de misiune crestina in Romania (SPMCR) – din cel putin 2 motive: folosirea cuvantului penticostal in denumirea unei structuri care refuza sa se subordoneze conducerii centrale a CCPR (ceea ce parea la acel moment un sacrilegiu pentru unii), iar pe de alta parte evident lipsa de “consultare” cu conducerea CCPR a grupului de initiativa a acestei organizati de misiune. Asadar, sunt surprins ca aceasta mentalitate centralizata si monopolista se pare ca a supravietuit lungii tranzitii a “democratiei romanesti”, existand inca in mentalitatea unor unor slujitori. Probabil ca acesta demonstreaza din nou cat de negativa si de profunda a fost influienta sistemului comunist asupra structurii si organizarii CCPR, daca si dupa 20 de ani de liberate si democratie, unii se pare ca sunt inca tributary acestei mentalitati!
3. Comunicatul recunoaste existenta unor “anumite fapte condamnabile” – in trecutul miscarii penticostale (cele evidentiate cu documente) insa din nou isi declina responsabilitatea unei actiuni concrete – lasand la latitudinea lui Dumnezeu, care va judeca toate lucrurile.
La acest moment nu cred ca se asteapta o interpretare a acestor fapte condamnabile ci mai degraba o recunoastere a lor: a falimentului moral si spiritual lamentabil a unor lideri ai miscarii penticostale din Romania, a abdicarii in fata unui sistem diabolic si ateu, iar apoi se astepta o condamnare a sistemului comunist care ne-a distorsionat gandirea, teologia si structura de organizare, si nu in ultimul rand se astepta o chemare la pocainta sincera, specifica si publica.
4. Comunicatul exprima totusi o asumare de catre “conducerea actuala”, a trecutului “cu bunele si relele sale”. Ce inseamna oare acesta asumare a trecutului? Asumarea presupune “a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva” (conform DEX). Ce isi propane conducerea CCPR sa faca ca urmare a acestei noi perspective istorice “necosmetizata” a miscarii penticostale din Romania. Era de asteptat sau poate ca nu este inca prea tarziu, insa normal ar fi angajarea conducerii CCPR intr-un proces constient si coerent de rascumparare a memoriei noastre colective!
5. Comunicatul cheama totusi pe toti slujitorii si se angajeaza in acelasi timp la “pocainta sincera”. Insa cum istoria confirma faptul ca deseori liderii se pocaiesc mai greu decat credinciosii de rand, piedica fiind de cele mai multe ori orgoliile personale, aceasta chemare si angajare a slujitorilor la pocainta sincera, risca sa ramana doar o intentie frumoasa si nobila. Cred ca actiunea si chemarea practica a consiliului pastoral al Conventiei din SUA, respectiv actiunea si chemarea comunitatii de Constanta, demonstreaza mult mai mult pragmatism si responsabilitate decat cea a Consiliului Bisericesc din Romania. In ce priveste “scuzele” exprimate de conducerea CCPR, consider ca folosirea acestui cuvant absolut nepotrivit acestui context, reflecta mai degraba o lipsa a asumarii greselilor trecutului, respectiv un preludiu al pocaintei “sincere” care se vrea implementata! Cred ca suferinta victimelor “colaborationistilor” nu poate fi rascumparata cu scuzele de rigoare ci mai degraba doar cu o cerere de iertare, clara, specifica, publica, oficiala si fara echivoc!
6. In ce priveste finalul comunicatului si invocarea ajutorului Duhului Sfant pentru a ne insusi smerenia si “adevarului atitudinii” (?!) prefetului Daniel exprimata in rugaciunea sa, cred se potrivea foarte bine o chemare nationala la post si rugaciune, la pocainta pentru ca “noi am pacatuit, am savarsit nelegiuire, am fost rai si indaradnici, ne-am abatut de la poruncile si oranduirile Tale.” (Daniel 9:5) Daca unii (mai multi sau mai putini) au fost sau inca mai sunt vinovati – prin comitere (colaborare, tradare, etc), cred ca altii (probabil cei mai multi) – noi restul suntem probabil vinovati – prin omitere, prin tacere, prin acoperire, prin inabusirea memorie, istoriei, amintirilor, prin nemarturisirea greselilor noastre celor fata de care am gresit, preferand o cerere de iertare generala Domnului.
Fara indoiala indemnul lui Pavel din Filipeni (4:8) este bine venit si ar fi bine sa ne insufleteasca in prezent si in viitor, insa faptul ca nu ne-a prea insufletit in trecut, lucru demonstrat cu prisosinta in cartea “Rascumpararea Memoriei” desi l-am folosit si predicat si atunci chiar daca se pare ca unii nu l-au prea crezut relevant si aplicabilil in acele vremuri, nadajduiesc totusi ca invatand din istorie nu o vom mai repeta!
In final, as vrea sa reiterez ceea ce am mai exprimat in urma cu 3 luni pe site-ul “Rascumpararea memoriei”, citez:
„La acest ceas tarziu al istorie, cred ca Dumnezeu ne ofera o noua oportunitate, atat noua ca si slujitori cat si ca si miscare penticostala in Romania, o noua oportunitate a pocaintei si a indreptarii nedreptatilor comise de unii fratii de-ai nostrii, oportunitatea unei reconcilieri reale, care sa re-credibilizeze slujirea, slujitorii si biserica Domnului in Romania si in Diaspora.
Cred ca principiul fundamental pe care ar trebuie sa ni-l insusim noi ca slujitori, in urma acestui demers, este imbratisarea cu convingere a unei sluijri necompromise si principiale atat inaintea lui Dumnezeu cat si inaintea oamenilor. Constient de faptul ca daca nu invatam din istorie, riscam sa o repetam, cred ca acest exercitiu de “rascumparare a memoriei” este foarte necesar, insa la feld e necesar sau poate chiar mai mult, este invatarea lectiilor ce decurcg din ea. Nu de alta, dar in vremurile care ne stau inainte s-ar putea sa ne reintalnim cu situatii similare chiar daca contextul ar putea fi diferit, in care doar cei ce vor ramane credinciosi (loiali, necompromisi, dedicati) pana la capat, ei vor ramane in picioare. Doamne ajuta!”
Gabi Pal
Melbourne, Australia
Multa Pace Fr. Petrica!
Citeam de curând un Mesaj scris de A. W. Tozer, din care am să redau doar câteva rânduri ca un răspuns la Comunicatul CPR:
„Problema nu este în cuvintele pe care le folosim, ci în faptul că aceste cuvinte descriu cel mai bine lucrurile care se petrec între noi, că ceea ce trebuia să fie un loc unde slava lui Dumnezeu să se pogoare, Domnul Isus să fie în mijlocul sfinţilor Lui, fiecăruia să i se dea arătarea Duhului spre folosul altuia, a devenit un loc în care unii se programează să îşi joace rolul (piesa) de creştini, iar alţii vin să privească spectacolul prost pregătit. Cei mai mulţi slujitori de astăzi sunt actori. Ei nu trăiesc ceea ce pretind în faţa publicului. Predicatorul se pregăteşte să predice ca Spurgeon şi măcar că încearcă de sute de ori şi vede că nu poate, continuă. Vin la biserică, îşi joacă rolul, dacă au reuşit să-l joace bine şi unii îi felicită, atunci pleacă bucuroşi acasă, dacă nu, nu-i nimic, încearcă duminica viitoare. Doamne ai milă de noi! Avem şi filme „creştine” care ne învaţă cum să ne comportăm ca Ieremia sau ca unul din proroci fără să depunem efort, doar privindu-le… Şi nimeni nu-şi dă seama că noi nu devenim ca unul din acei proroci, ci devenim ca aceia care au jucat rolul acelui proroc, devenim actori!? Încă puţină vreme, foarte puţină vreme şi actorii vor fi descoperiţi! Aceia care au pretins că sunt şi nu sunt vor fi arătaţi ca mincinoşi înaintea oştirilor cereşti şi înaintea tuturor oamenilor.
Nu mai e timpul să ne mai jucăm de-a creştinul; e timpul să fim creştini!
Nu mai e timpul să ne mai jucăm de-a mersul la biserică; e timpul să căutăm părtăşia cu sfinţii!
Nu mai e timpul să mai vorbim despre rugăciune; e timpul să ne rugăm!
Nu mai este timp de pierdut în controverse cu privire la „botezul cu Duhul Sfânt”; trebuie să fim plini de Duh!
Nu mai e timpul să nu mai vorbim despre credinţă; e timpul să credem!
Nu mai e timpul să intrăm în polemici cu privire la cea de-a doua venire a Domnului Isus; e timpul să-L aşteptăm şi să iubim venirea Lui!
„De acum vremea s-a scurtat.”
„Se apropie ziua!”….
Domnul să ne ajute, Amin!
slogan comunist de baza : „fapta recunoscuta, dublu pedepsita !”
cred ca trebuie sa fim atenti: metodele comuniste functioneaza si astazi!
KOMUNIKATUL inca nu a fost publicat in nici o revista a Cultului. Probabil urma sa fie publicat, insa au lasat „scurgerea de informatii” ca sa se vada care e reactia publicului. in plus, nefiind publicat, se poate crede ca e inventia cuiva, deci practic nu le putem reprosa nimic Consiliului Biserices. Inca!!;) ASA ca ATENTIE!!
Frate Petrica,
Reproduc mai jos reactia mea pe RM cu privire la comunicat.
Ultimul articol „Rugaciunea lui Daniel” este magistral. Felicitari!
Si acum, postarea de pe RM:
Este gresit sa vedem in acest demers “un prim pas spre lumina”.
1. NU este doar un prim pas ci si …un ultim pas. Adica, spiritul acestui comunicat spune: cu asta basta! Ce credeti ca urmeaza, un al doilea comunicat care sa-l corecteze/explice mai in detaliu pe primul?
2. NU este un pas spre lumina ci spre intuneric. Un intuneric care consta in lipsa de specific si de claritate. Cateva din frazele comunicatului mi se par adevarate disimetrii (prima parte nu se potriveste cu a doua), ceea ce imi spune ca au fost “emanate” in mod nervos, colectiv si conflictual!
Iar in ce priveste “viitoarea” vs. “actuala” conducere, in acest caz, sunt unul si acelasi lucru.
As dori si eu un centimetru mai aproape de lumina, motiv pt care va rog sa furnizati o informatie pe care o gasesc importanta pentru toti cititorii blogului dvs. Cred ca e normal in comformitate cu vremurile in care traim sa cunoastem numele celor care compun Consiliul Cultului Penticostal. Va multumesc.
Daca cineva a crezut ca acest comunicat v-a suna altfel s-a inselat amarnic.Un cult intreg care nu a scos un cuvint…,cu f f mici exceptii,nu putea sa ne comunice altceva. RM este scrisa”in nume personal”,de continut „raspunde autorul”,dar ma intreb de vinzarea fratilor,incasarea banilor ,excursiile prin strainatate CINE RASPUNDE,tot autorul cartii .
Nu demult ne-au fost raportate!: ” False alegeri si violente fizice si verbale in adunarile Cultului Penticostal”
Citez din Revista Singur! ” Liderii despoti ai asa-zisului si pretinsului Cult Crestin Penticostal din Romania – patroneaza in aceste saptamani farsa ridicola a unor false alegeri ale liderilor si slujitorilor sai: episcopi, pastori, lideri sau membri de comitete centrale, regionale si locale, spiritual-administrative.
Cind afirmam ca aceste alegeri sunt doar pretins si fals penticostale, ne sustinem afirmatia prin faptul, grav, ca in noile prevederi ale Regulamentului de organizare a alegerilor este inlaturata posibilitatea prezentarii de noi propuneri de slujitori venite din Adunarea Generala.
Si mai grav este faptul ca se neaga, in regulamentul scris trimis Adunarilor, dar si in fapt, interventia directa si nemijlocita a Capului Bisericii, Domnul Cristos, prin Duhul Sfant, in alegerea sau confirmarea persoanelor desemnate sau alese, negindu-se astfel originile si specificitatea Miscarii Penticostal- Apostolice, a Bisericii originale a lui Dumnezeu, in Isus Christos.
La fel de grav este faptul ca inca se mentin, in functii de inalta raspundere, vechi cadre ale Securitatii si agenti acoperiti ai Securitatii comuniste, in structurile centrale, regionale si locale ale Cultului si Bisericilor Penticostale din Romania.
Desi exista, de peste 10 ani, cadrul legal al verificarii trecutului rusions si colaborationist al sute de lucratori si lideri penticostali, nici pina acum CEPEX-ul Cultului Penticostale nu vrea sa purceada spre cele legale si morale, si sa solicite oficial C.N.S.A.S verificarea tuturor lucratorilor Cultului si deconspirarea agentilor si informatorilor Securitatii si ai Dep. Comunist al Cultelor. S-ar igieniza astfel Sfinta Sfintelor de indivizi compromisi si urit mirositori; de aceea in multe biserici, si la virful Cultului, miroase a hoit, desi DOMNUL i-a prescris lui Moise ca daca murea vreun preot in Sfinta Sfintelor el sa fie tras si extras afara si sa fie evacuat de acolo cu funii, pentru a nu ramine acolo mortaciuni si a nu fi spurcat locul Prea Sfant.
Desigur ca ni se raporteaza, din teren, nenumarate manipulari si incalcari grave ale instructiunilor biblice specifice, cum ar fi: refuzul multor pastori de a se supune analizei, controlului si confirmarii prin vot a mentinerii lor pe functii pastorale, ei desconsiderind sau punind pumnul in gura celor care demsca coruptia unora, sau contesta dictatura, despotismul sau nepotismul clanurilor familiale.
De exemplu, pastorii colaborationisti ai Securitatii comuniste Aurel Relu Moldovan din Biserica Nr.1 Cluj-Napoca, recent, au manipulat in mod grosolan alegerile din Biserica Nr.1, din Str. Carpati nr.29, si s-au situat deasupra adunarii generale, in stratosfera, prezentindu- se ca persoane intangibile si imuabile.
In alte biserici s-au dat adevarate lupte corp la corp, ca in Biserica Nr.1 din Huedin, unde vechiul pastor, Cornel Miclea, a fost destituit prin forta, a fost extras cu violenta de la amvonul bisericii, dar si prin vot, alti membri ajungind, raniti si batuti, la serviciul de urgenta al Spitalului Huedin.”
Raspunsul meu la acel articol:
http://groups.yahoo.com/group/Timpul_adevarului/message/322
Nu exista ADEVAR total, in jumatati de adevar! De aceea Justitia si Congresul SUA a consacrat jurmantul solemn: „Jur sa spun adevarul, numai adevarul si TOT adevarul.” Daca ascundem ceva, atunci MINTIM!
Apostolul Pavel face urmatoarea dare de seama: „Martor mi-e Dumnezeu ca nu v-am ascuns NIMIC….”
Dezamăgitor și jenant… cam asta îmi vine în minte. Cîteva comentarii pe text:
-„Conducerea… Cultului… Penticostal… își asumă trecutul… angajându-se… la pocăință sinceră”. Atîta vreme cît se vor limita la un comunicat (și e destul de clar că din punctul lor de vedere, chestiunea e tranșată), aceste afirmații pur și simplu sunt minciuni. Un astfel de trecut nu se asumă printr-un comunicat. Există un exemplu bun peste ocean cum trebuie abordate lucrurile.
-„ne cerem scuze dacă…” – acest limbaj este o jignire la adresa celor cărora pretind că își cer „scuze”(nu „iertare”, pentru că iertarea implică existența păcatului) . Cu alte cuvinte, nu se știe sigur dacă a greșit cineva; dacă chiar a făcut-o, n-a fost mare lucru.
Too little, too late.
Sa-ti ceri „scuze daca cineva a avut de suferit din partea unor colaborationisti” … ca si cum ar fi vorba de un ghiont involuntar in tranvai sau intreruperea involuntara a unei conversatii … cred ca nu au fost intelese nici pe departe implicatiile spirituale ale problemei.
Din punctul meu de vedere nu este un pas ci o pirueta la 360 de grade …
Azi vreau să văd partea bună (că şi ei au una – cel puţin până acum):
că nu l-au „exmatriculat” pe Vasilică.
Mă bucur şi de un centimentru care se face spre Lumină. Am prea mers ca racul, sau am stat ca mortul pe loc.
O jumatate de pas spre lumina
Brother Peter Lascau,
Daca cereti parerea celor care dau cu privirea pe blogul dvs, sper sa-mi permiteti sa mi-o exprim si eu.
Procesul de selectie a membrilor Consiliului Pastoral al CCPR s-a facut dupa modelele invatate de la comunistii securisti, ceva similar cu procesele de selectie a partidelor politice din Romania. Intre practicile PSD@KGB si CCPR nu este mare diferenta.
Recent!, un om care stie bine ce spune, „Ioan BASA” declara pe blogul lui Vasilica Croitoru: Citez „In Bisericile Penticostale Romane, TOTI PASTORII care au ocupat posturi de conducere in biserici mari, au fost obligati de Ministerul Cultelor sa colaboreze cu securitatea.”
Deci majoritatea stalpilor de sustinere a CP sunt membrii activi, atat in servicii cat si in fruntea bisericilor. Comunicatul tardiv cu care se prezinta CP este oglinda duplicitatii lor.
Alegerile locale actuale au fost fraudate la toate nivelele. Cei care au organizat alegerile sunt defapt stilpii de sustinere a serviciilor secrete in CCPR.
S-ar putea ca sa nu fiti de acord cu mine, desi eu va pot demonstra practic ceea ce spun. Semnalele mele repetate de alarma din ultimii 8/10 ani, acest lucru il scotea in evidenta. Fratii secu m-au ignorat si descreditat la maxim si multi va cam feriti de contributia mea.
Desteapta-te crestine,
Petrica R