Aurel Popescu
Cu fiecare om mare care moare sărăcim în valori şi-n candoare. Suntem mai puţini în perpetua noastră luptă cu întunericul.
Sunt mai sărac acum fără zâmbetul lui încurajator. Fără rugăciunile şi cuvintele frumoase pe care le spunea.
Nu l-am văzut niciodată altfel decât zâmbind.
Ori de câte ori vizitam oraşul Portland venea să ne întâlnim. Mă asculta cu drag şi în prezenţa lui mă simţeam bine. Nu te intimida, ci îţi transmitea acea căldură pe care numai prietenii adevăraţi ţi-o pot da. Era în sală printre suporterii mei, gata să mă aplaude. Nu era printre critici sau indiferenţi. Nu venea niciodată pentru a face act de prezenţă, ci pentru a-mi spune că mă iubeşte aşa cum eram, că venise să ne vedem.
Îmi vor lipsi convorbirile telefonice lungi, articolele pe care le scria pentru revista Exodus, sfaturile părinteşti ale unui om care iubea cu adevărat pe Dumnezeu şi copiii Lui.
Aurel Popescu a fost o prezenţă binecuvântată în viaţa mea. De la ordinarea mea ca păstor la care a participat şi s-a rugat, până la ultima strângere de mână, m-a însoţit mereu, până ce azi a ales o lume mai bună.
Plecarea lui ne lasă mai săraci de dragostea sa de libertate şi dreptate, dar mai bogaţi în dragoste de Împăratul cerului la care s-a dus.
Printre miile celor plecaţi, la marea întâlnire, voi vedea din nou faţa aceea mereu zâmbitoare.
La revedere frate Aurel!
Naufragiu
Se lasă-n valuri peste mine
Oceanul Tău cu undele-i senine
Şi-n dulce, paşnic naufragiu
M-afund mereu în Tine
Cu cât mă pierd mai mult pe mine
Oceanele-mi pătrund carena spartă
Sunt mai bogat în apele-Ţi divine
Cu cât e luntrea vieţii mai sfărmată.
Oceanul meu de pace şi iubire
M-afund în Tine, paşnic naufragiu.
paşi spre lumină 
„Dar când bunii prieteni se duc, nu prea vezi mângâiere în prietenii care ai putea să ţi-ii mai faci.”
Cat de mare adevar!
Magdalena, in dimineata Invierii, era sfasiata de pierderea Prietenului ei : ” .. spune-mi unde L-ai pus,
si ma voi duce sa-L iau. ”
Comparatie stricta, dar la subiect: un prieten bun este mana, piciorul… inima Domnului Isus.
Da, frate Petrica. Sunt mai tanar. 🙂
Este importanta pentru mine si logica cifrelor ce o folosim, dar mai mult de atat ma intereseaza mesajul transmis si receptionat. Aveti un cuvant important de spus si imi doresc sa se auda clar si complet. Doamne ajuta.
Frate Petrica. In biserica unde am slujit inainte de a reveni pe meleagurile natale, am sugerat slujitorilor ca ar fi ziditor pentru biserica ca o data pe luna sa existe un timp special alocat in programele noastre ca cei care au primit raspuns la rugaciunele inaltate la timpul de rugaciune al bisericii (si nu numai) sa aiba posibilitatea sa marturiseasca public acest lucru. Sunt convins ca in acest fel, biserica nu este doar purtatoarea de poveri, ci si participanta activa la bucurie, la confirmarea publica a raspunsului divin, iar aceasta atitudine nu poate aduce decat unitate, prosperitata si crestere spirituala bisericii. Cred ca pilda celor zece leprosi are suficiente argumente pentru a-mi sustine pledoaria. Dupa cum si dvs. ati mentionat cred ca prea rapid uitam de BINEFACATORUL nostru. Cred ca uneori avem impresia ca EL este doar un pompier menit sa stinga focul ce tot noi l-am aprins sau in cel mai rau caz sa solutioneze problemele noastre dupa ce eforturile noastre s-au socotit zadarnice. Din fericire realitatea e cu totul alta. EL este singurul raspuns la TOATE problemele noastre si singura cale de iesire din ORICE situatie dificila ne-am afla pentru ca EL este ADEVARATA PUTERE si SINGURA AUTORITATE din univers. Cu drag, Cleopa.
Frate Petruburac, aveţi perfectă dreptate. Armata Domnului nu se împuţinează, ci din contră, creşte. Dar fiecare din noi slujim Domnului în generaţia noastră. Ne legăm unii de alţii la fel cum se leagă camarazii de arme pe câmpul de luptă. Când moare unul, vine un înlocuitor mai tânăr. Sentimental însă rămâne, cel rămas este mai singur şi grupul celor apropiaţi s-a micşorat. Probabil că sunteţi mai tânăr şi la tinereţe logica cifrelor este mai importantă decât sentimentalismele veteranilor de război. Este normal şi corect. Dar când bunii prieteni se duc, nu prea vezi mângâiere în prietenii care ai putea să ţi-ii mai faci.
Frate Cleopa. Dumnezeu este bun şi ascultă rugăciunile copiiilor Săi. Fiecare din noi avem asemenea experienţe de care, nu ştiu de ce uităm atât de uşor, atunci când dăm de alte necazuri. Poate de aceea găsim în Scripturi predicile unora sau psalmi care amintesc mereu şi mereu istoria biruinţelor lui Israel cu Domnul. Ca să nu uităm că El este acelaşi, ieri şi azi şi în vecii vecilor.
Ma bucur de aceasta prezentare si apreciere a dumneavoastra fata de Aurel Popescu. Este bine sa ne amintim de exemplele bune ale inaintasilor nostrii. De aceea avem de exemplu Evrei capitolul 11. Ar influenta in bine serialul care v-ati gandit sa-l incepeti.
Pe langa aceasta as vrea sa remarc ceva referitor la primele 2 propozitii: „Cu fiecare om mare care moare sărăcim în valori şi-n candoare. Suntem mai puţini în perpetua noastră luptă cu întunericul.”
Cred ca in momentul cand un mare om moare Dumnezeu are inlocuitor. Pentru Ilie l-a avut pe Elisei, care a lucrat mai mult si mai puternic. Ideea e ca Dumnezeu nu lasa locuri vacante.
Desigur, personalitatea lui Aurel Popescu nu o veti mai revedea, dar pentru slujba lui Dumnezeu are pregatit pe cineva. In mod normal ar fi unul din ucenicii fratelui Aurel.
Stiind acest fapt, ca Dumnezeu nu duce lipsa de slujitori, cred ca nu corect calculul „suntem mai putini”. Ar trebui sa fim mai motivati sa slujim si sa cautam sau sa crestem oameni noi. Cred ca Dumnezeu este mai optimist…:) Sa fim si noi.
Mi-ar place să trăiesc în aşa fel, încât şi la plecarea mea să se găsească cineva să scrie despre mine astfel de lucruri!
Frate Petrica, sa stiti ca subscriu sugestiei lansate de Dan. Cred ca a sosist momentul ca sa cunoastem o parte din multimea corului ce canta intruna „SFANT SFANT SFANT ESTE MIELUL CARE A FOST JUNGHIAT”. Cred ca multimea experientelor frumoase acumulate de-a randul anilor nu aveti dreptul sa le tineti numai pentru dvs. Cred ca acest blog poate capata cea mai frumoasa directie daca aici lumea isi va depana cele mai frumoase amintiri de pe „campul de batalie”sau cele mai frumoase experiente din viata de familie sau personala. Stiti si dvs. parabola cu mustele si albinele. Cred ca menirea noastra este sa aducem in mijlocul gunoiului din aceasta lume „polenul” frumos al lui Dumnezeu, dar asta nu se poate realiza doar daca alegem sa fim albine. Si ca sa nu fiu doar un palavragiu vreau sa impartasesc cu voi faptul ca Dumnezeu ramane credincios in cele mai mici detalii, chiar daca in unele situatii ai impresia ca EL nu e nicaieri sau ca EL intarzie. In noaptea de revelion dintre anii 2008-2009, Dumnezeu a ascultat rugaciunea tinerilor din biserica si s-a atins de sotia mea si a vindecat-o. Problema noatra era ca nu puteam avea copii. Dumnezeu ne-a promis ca se va atinge de sotia mea si o va vindeca, iar cuvantul LUI a ramas si ramane in picioare. Anul trecut in octombrie 24 sotia mea a nascut o fetita frumoasa si sanatoasa. Cu toate ca in unele momente am avut si unele temeri vizavi de nastere, mai ales ca auzi si vezi atatea, stiu ca in nenumarate randuri i-am spus sotiei ca Dumnezeu nu iti da o binecuvantare ca pe o povara, iar aceasta a fost o realitate traita si experimentata de casa mea. Sarah (numele fetitei noastre) este binecuvantarea LUI pentru noi si raspunsul unei rugaciuni ascultate. Peste doua zile face un anisor. De la noua luni jumatate umbla singura prin casa si este o fire foarte vesela, iar atitudinea ei aduce multa bucurie in casa. Multumim Doamne pentru credinciosia TA si te rugam ajuta-ne sa raspundem cu credinciosie credinciosiei TALE. AMIN. Cu drag, Cleopa.
Mulţumesc tare mult Dan, pentru urarea şi pentru ideea ta. Ar trebui să scriem mai mult despre oamenii deosebiţi pe care i-am cunoscut. Avem eroi şi avem nevoie să ne inspirăm din vieţile lor. Mă gândesc acum să încep un serial cu titlul: „Oameni pe care i-am cunoscut”.
Sfinte salutări pentru Delia şi Rut!
Petrica, un articol foarte frumos despre un om al lui Dumnezeu. Cred, si eu personal doresc, ca este timpul sa se spuna lucruri frumoase despre oameni ai lui Dumnezeu, despre viata lor, despre umblarea lor cu Dumnezeu. Auzim tot mereu lucruri nu prea frumoase despre oameni pe care noi ii stiam ” ai lui Dumnezeu”si prea putine lucruri despre adevarati oameni ai lui Dumnezeu. Stiu ca ai avut contact si ai cunoscut asemenea oameni despre care stim prea putin, sau deloc, si prin acest blog ai putea sa impartasesti cu noi experiente pe care le-ai trait.
Mult succes in noua lucrare pe care ai inceput-o si Domnul sa te binecuvinteze in tot ce faci
Dan Blidar