@ „Apoi ma gandesc ,ma refer la caricatura ,ca necazul nu putea veni brusc pe capul bietului frate.De ce n-o fi stiut nimic pastorasul pana in acel moment cel putin despre criza din casnicie.”
De cele mai multe ori „păstoraşul” nu primeşte revelaţii directe de la Domnul cu privire la oile sale. Ele ar trebui să comunice necazurile prin care trec. Din păcate ele sunt interesate de problemele escatologice mai mult deecât de rezolvarea situaţiei lor prezente. Dacă sunt şi de origine română, atunci se vor adresa cu problemele (mai ales cele de familie) altor păstoraşi, care trec prin oraş. Cu cât sunt mai de departe, sunt mai valoroşi. Când în final, pastorul aude de la alţii, sau casa ia foc, oiţa va pleca la alt păstoraş care n-o cunoaşte. Sună familiar?
Dumnezeu are rabdare …aflam despre El pacatosi fiind .Pentru asta a venit.
Problemele noastre vin dupa aceea.Fierarul si cainele..
Apoi ma gandesc ,ma refer la caricatura ,ca necazul nu putea veni brusc pe capul bietului frate.De ce n-o fi stiut nimic pastorasul pana in acel moment cel putin despre criza din casnicie.
Pai sa zicem ca operatia ta e mileniul ! 🙂 Daca iti raspund la intrebare inaintea operatiei asta se cheama premilenism daca iti raspund dupa , se cheama postmilenism iar daca operatia ta eu o interpretez ca fiind un simbol nu un lucru real atunci se cheama amilenism ! Dupa cate vad eu frate tu ai nevoie de pocainta ,de o operatie duhovniceasca mai intai ca sa nu-ti mai manipulezi sentimental pastorul !
Frate Lascau, asta ii una dintre cele mai dure si reale concluzii asupra postmodernismului.
Sunt atat de multe probleme marunte, dar extrem de nocive, care raman cu anii nerezolvate.
Insasi esenta notiunii de pocainta devine pe zi ce trece tot mai stearsa, uitam ca suntem chemati la o imparatie vesnica si ne pierdem timpul cu Nimic.
O pierdere importanta a Bisericii dupa revolutie a fost lucrarea Duhului Sfant, ne place sau nu, nu ne mai incredem in Dumnezeu si nu ne mai lasam calauziti de El.
Se pare ca Scriptura ii scrisa doar ca sa fie comentata si adnotata.
Doamne, fi Tu pastorul nostru si condune la odihna Ta!
Da, se poate privi si asa.
Pana la urma discutiile despre Dumnezeu nu sfintesc fara fapte, fara indreptare. Fereasca ca Biserica sa devina un club de discutii pe teme religioase.
Sau?
Caricatura este trista in ea insasi, dar ilustreaza ceva ce este de-a dreptul grotesc.
Sa presupunem ca in imagine nu este un enorias ci un pastor/presbiter/diacon, etc., care gandeste si pune problemele la fel.
Pe el il intereseaza „diferentele” ca apoi sa aiba un „adversar” cu care sa poata lupta ca sa in ultima instanta sa devina erou. Nu a fost erou in ochii familiei, a copiilor, a celor care l-au cunoscut indeaproape ci erou in fata maselor de necunoscuti pentru care a ramas un necunoscut cunoscut.
Cu alte cuvinte unora le place sa-si mute bataliile personale in care este falimentar in spatiul public ca sa isi faca un nume sau „renume”. Sa se redefineasca ca personalitate pentru ca asa este la moda.
„Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, Si ziua mortii de cît ziua nasterii.” (Ecl 7:1) Si cat de multi sunt cei ce uita lucrul acesta…
Caricatura este o ilustraţie a „diversiunii teologice” de tipul la care a apelat femeia din Samaria. Trăia în concubinaj cu al cincilea bărbat din viaţa ei şi voia să ştie care este adevărata închinare. Fără să ne rezolvăm problemele curente putem călători spre iad foarte bine documentaţi teologic.
Macar il pune sa aiba o privire de ansamblu a problemelor in adevarata lor proportie.
paşi spre lumină
@ „Apoi ma gandesc ,ma refer la caricatura ,ca necazul nu putea veni brusc pe capul bietului frate.De ce n-o fi stiut nimic pastorasul pana in acel moment cel putin despre criza din casnicie.”
De cele mai multe ori „păstoraşul” nu primeşte revelaţii directe de la Domnul cu privire la oile sale. Ele ar trebui să comunice necazurile prin care trec. Din păcate ele sunt interesate de problemele escatologice mai mult deecât de rezolvarea situaţiei lor prezente. Dacă sunt şi de origine română, atunci se vor adresa cu problemele (mai ales cele de familie) altor păstoraşi, care trec prin oraş. Cu cât sunt mai de departe, sunt mai valoroşi. Când în final, pastorul aude de la alţii, sau casa ia foc, oiţa va pleca la alt păstoraş care n-o cunoaşte. Sună familiar?
Dumnezeu are rabdare …aflam despre El pacatosi fiind .Pentru asta a venit.
Problemele noastre vin dupa aceea.Fierarul si cainele..
Apoi ma gandesc ,ma refer la caricatura ,ca necazul nu putea veni brusc pe capul bietului frate.De ce n-o fi stiut nimic pastorasul pana in acel moment cel putin despre criza din casnicie.
Pai sa zicem ca operatia ta e mileniul ! 🙂 Daca iti raspund la intrebare inaintea operatiei asta se cheama premilenism daca iti raspund dupa , se cheama postmilenism iar daca operatia ta eu o interpretez ca fiind un simbol nu un lucru real atunci se cheama amilenism ! Dupa cate vad eu frate tu ai nevoie de pocainta ,de o operatie duhovniceasca mai intai ca sa nu-ti mai manipulezi sentimental pastorul !
Frate Lascau, asta ii una dintre cele mai dure si reale concluzii asupra postmodernismului.
Sunt atat de multe probleme marunte, dar extrem de nocive, care raman cu anii nerezolvate.
Insasi esenta notiunii de pocainta devine pe zi ce trece tot mai stearsa, uitam ca suntem chemati la o imparatie vesnica si ne pierdem timpul cu Nimic.
O pierdere importanta a Bisericii dupa revolutie a fost lucrarea Duhului Sfant, ne place sau nu, nu ne mai incredem in Dumnezeu si nu ne mai lasam calauziti de El.
Se pare ca Scriptura ii scrisa doar ca sa fie comentata si adnotata.
Doamne, fi Tu pastorul nostru si condune la odihna Ta!
Da, se poate privi si asa.
Pana la urma discutiile despre Dumnezeu nu sfintesc fara fapte, fara indreptare. Fereasca ca Biserica sa devina un club de discutii pe teme religioase.
Sau?
Caricatura este trista in ea insasi, dar ilustreaza ceva ce este de-a dreptul grotesc.
Sa presupunem ca in imagine nu este un enorias ci un pastor/presbiter/diacon, etc., care gandeste si pune problemele la fel.
Pe el il intereseaza „diferentele” ca apoi sa aiba un „adversar” cu care sa poata lupta ca sa in ultima instanta sa devina erou. Nu a fost erou in ochii familiei, a copiilor, a celor care l-au cunoscut indeaproape ci erou in fata maselor de necunoscuti pentru care a ramas un necunoscut cunoscut.
Cu alte cuvinte unora le place sa-si mute bataliile personale in care este falimentar in spatiul public ca sa isi faca un nume sau „renume”. Sa se redefineasca ca personalitate pentru ca asa este la moda.
„Mai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, Si ziua mortii de cît ziua nasterii.” (Ecl 7:1) Si cat de multi sunt cei ce uita lucrul acesta…
Caricatura este o ilustraţie a „diversiunii teologice” de tipul la care a apelat femeia din Samaria. Trăia în concubinaj cu al cincilea bărbat din viaţa ei şi voia să ştie care este adevărata închinare. Fără să ne rezolvăm problemele curente putem călători spre iad foarte bine documentaţi teologic.
Macar il pune sa aiba o privire de ansamblu a problemelor in adevarata lor proportie.