Timpul Domnului şi timpul omului

„Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani,
şi o mie de ani sunt ca o zi”
(2 Petru 3:8).

Trebuie să fii veşnic pentru a înţelege veşnicia. Problema timpului nu poate fi pătrunsă din spatele gratiilor prizonieratului nostru în timp. Trăim cu regretele zilei de ieri şi cu teama de mâine într-un prezent pe care nu-l ştim fructifica. Grefaţi pe linia timpului nu ne putem desprinde nici măcar pentru o banală secundă să ne privim viaţa dintr-o altă perspectivă decât cea a acestui tobogan alunecător spre moarte.

Moartea survenită în ziua neascultării protopărinţilor noştri, probabil că a fost tocmai această încătuşare pe linia timpului. Din această scurgere a noastră ne alegem nu numai cu incapacitatea de a percepe veşnicia dar nici pe autorul ei nu-l putem înţelege. Evaluăm totul cu acest biass al liniei timpului. Gândindu-ne la Dumnezeu uităm mereu că El nu este tributar acestei scurgeri a timpului. „Să nu uitaţi un lucru…” spunea apostolul. Nu-l evaluaţi cu mintea voastră prizoneră a anilor şi zilelor. Pentru El contează la fel de mult o zi cât contează o mie de ani.

Foarte mulţi creştini au interpretat aceste cuvinte ale apostolului Petru ca modalitate divină de a socoti timpul. Pentru Dumnezeu, o mie de ani ar fi ca o zi pentru noi. De aceea este deosebită de ispititoare speculaţia că Domnul a spus de fapt lui Irod („vulpii aceleia”), că va lucra „azi, şi mâine, şi a treia zi” va termina, că El va lucra două milenii la edificarea Bisericii Sale, iar în mileniul trei va termina. Unii au mers atât de departe să ne spună că sfârşitul va veni imediat la terminarea mileniului doi. N-a fost aşa, şi cei cuprinşi de febra venirii a doua oră a Domnului după acest calendar au pălit substanţial după trecerea în mileniul trei.

Problema multora cu anul 2000, pe care nu-l socoteau în mileniul trei, ci doar de la începutul lui ianuarie 2001 am fi în al treilea mileniu, venea tocmai dintr-o astfel de „teologie” a sfârşitului. Socoteau mia de ani la valoarea unei zile. Aici se adaugă şi faptul că mileniul trei coincide cu mileniul şapte al calendarului evreesc. Dacă Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi a şaptea S-a odihnit, atunci ne-am aştepta să înceapă Sabatul mileniului, al Împărăţiei de o mie de ani.

Speculaţiile vor continua atât timp cât mintea umană, prizonieră a axei timpului, va uita că Dumnezeu nu este cu nimic tributar timpului, că EU SUNT trăieşte într-un prezent continuu: ACUM. Eternitatea Sa este un perpetuu ACUM în care EL ESTE CEL CE ESTE.

Ce ar fi dacă am trăi fiecare moment al vieţii ca un nou început? Imaginaţi-vă noua zi care începe ca o a doua şansă, ca o nouă promisiune. Ce ar fi dacă am vedea fiecare secundă care vine gestantă cu noi împliniri, cu noi posibilităţi? Auzim şoapta orei care începe: „Am ceva extraordinar pentru tine”? Din păcate nu auzim nimic.
Trecutul nostru devine zi de zi tot mai mare. Ciori negre ne şoptesc: „Le ştii pe toate! Ai văzut tot ceea ce se poate vedea din viaţă! Eşti un om al experienţelor vaste! Viitorul nu este decât o repetarea a trecutului. Încearcă să supravieţuieşti!” Când ascultăm aceste voci negre, anul nostru nou, ziua care începe, orele care vin devin plate, banale, plictisitoare. Ce este de făcut? Să trăim în prezent. Să aşteptăm încrezători aventura zilei.

Nu este uşor să trăieşti în prezent. Trecutul şi viitorul ne bântuie prezentul. Trecutul cu regretele lui. Viitorul cu îngrijorările lui.

Dumnezeu este un Dumnezeu al lui Acum şi Aici. A trăi în prezent înseamnă a trăi în prezenţa Sa. Ascultându-L. Ascultarea sau mai bine zis obedienţa, vine de la ob-audire, latinul care înseamnă a asculta cu toată atenţia. Fără să ascultăm, fără capacitatea de a auzi suntem surzi, sau surdus în latină. A fi complet surd înseamnă a fi absurdus. Da, absurzi. „Când nu ne mai rugăm, nu mai ascultăm la vocea dragostei care ne vorbeşte în prezent, vieţile noastre devin absurde în care suntem aruncaţi încoace şi încolo între trecut şi viitor,” spunea Henri Nouwen, în cartea sa: Here and Now (Aici şi acum).

Dumnezeul nostru, netributar timpului, ne iartă păcatele trecutului, ne dă un viitor şi o nădejde şi merită să trăim înaintea Lui AZI.

10 gânduri despre “Timpul Domnului şi timpul omului

  1. viorel chis

    Subiectul „Timpul Domnului şi timpul omului”expune un ADEVAR,greu de perceput si de inteles pentru omenire!Mereu va ramine o enigma „Timpul Domnului”pentru foarte multi si fiecare in viata sa descrisa de psalmist in psalmul 90 este asa cum o vedem si cum se perpetueza dealungul secolelor ,anilor si ajungem la ce se intimpla si ce se descopera ,dar fara sa putem sa intelegem Timpul Domnului fiinca el este diferit de timpul omului !!!Nu numai timpul este diferit ,dar si dorinta si planul divin este cu totul diferint!!!Si totushi fiinta umana spre ce tinde si ce doreste sa cunoasca si sa traiasca?

  2. Magdalena

    ” Dumnezeul nostru, netributar timpului,
    ne iartă păcatele trecutului,
    ne dă un viitor şi o nădejde şi
    merită să trăim înaintea Lui AZI. ”
    Cer permisiune sa adaug:
    … traim inaintea Lui AZI, prin CREDINTA !

    Antidotul Timpului este Credinta in EL.

    Suntem fugariti, presati, constransi, limitati de Timp.
    Prin Credinta in Domnul Isus, AZI traim clipele de har,
    caci Timpul, ni s-a dat ca Har.
    si, asta este o alegere…

  3. viorel chis

    Poezia scrisa de ” Magdalena”astfel se incheie;” Prin Credinta in Domnul Isus, AZI traim clipele de har,
    caci Timpul, ni s-a dat ca Har.
    si, asta este o alegere…”
    Si totushi in viata de zi cu zi ;ce alegere vedem ca omenirea face?Si cum CREDINTA IN DOMNUL ISUS AJUNGE SA SE EXPUNA?Intelegem noi cu adevarat in ce consta HARUL?

  4. Magdalena

    @ Viorel Chis :
    „Intelegem noi cu adevarat in ce consta HARUL?”

    Din partea celui ce primeste, Harul Lui Dumnezeu
    însemneaza o stare de eliberare, un îndemn de a multumi
    pentru beneficiul primit fara plata.
    Este explicabil de ce printre crestini circula definitia harului ca fiind :
    ” darul fara plata al Lui Dumnezeu”.
    Harul este puterea, prezenta si binecuvantarea Lui Dumnezeu,
    traite de cei care Il primesc pe Hristos Isus;
    dat credinciosilor prin Duhul Sfant si acordandu-le acestora
    indurare, iertare si dorinta de a face voia lui Dumnezeu.
    Timpul este un Har , daca stim sa-l pretuim.
    In pretuirea timpului, traind sub calauza Duhul Sfant ,
    roadele Duhului Sfant se manifesta prin noi.
    Devenim parte din Trupul Domnului Isus,
    Lumini si Sare a pamantului.
    Credinta in Domnul Isus, prin roade se expune omenirii,
    si marturisirea este 100% eficace.
    si asta e o alegere…!
    GBY

    1. viorel chis

      @ Magdalena ,scrie;”Harul este puterea, prezenta si binecuvantarea Lui Dumnezeu,
      traite de cei care Il primesc pe Hristos Isus;..”Foarte adevarat,insa trist este ca multi nu stiu in ce consta primirea DOMNULUI ISUS HRISTOS si pretuirea HARULUI!!!Foarte multi nu cunosc mesajul apostolului Pavel din Romani 6 si chiar nu doresc sa inteleaga mesajul care astfel se expune;”1Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
      2Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?

      3Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?

      4Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

      5În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr’o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr’o înviere asemănătoare cu a Lui.

      6Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;

      7căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.

      8Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,

      9întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.

      10Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.

      11Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

      12Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

      13Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

      14Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.

      15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.

      16Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

      17Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o.

      18Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v’aţi făcut robi ai neprihănirii. -„SE VEDE CA MULTORA LE CONVINE CA TOT ROBI PACATULUI SA FIE SI PRIN PUTEREA FIRII SA TRAIASCA SI PRETENTIE LA HAR SA FIE

      1. viorel chis

        Sa nu uitam ca in urmatoarele versete acest indemn i-l primim ;”15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.

        16Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?

        17Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o.

        18Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v’aţi făcut robi ai neprihănirii. –

        19Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v’aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!

        20Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.

        21Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.

        22Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v’aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.

        23Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.”Daca percepem mesajul simplu ,atunci intelegem ca trebuie sa ajungem la SFINTENIE SI FAPTELE FIRII PAMINTESTI NU MAI POT SA NE INSOTEASCA FIINCA TOT APOSTOLUL PAVEL PRIN CUVINTELE DIN ROMANI 8 CU 12 LA 13 CE SE EXPLICA?Credem noi acest mesaj Scriptural?

  5. viorel chis

    Da,intradevar ne gasim pe o nava cosmica a universului ,numita „PAMINT”,insa ca un personal echipat pentru intretinere ,uitam sa revizuim cartea tehnica de intretinere si astfel ne confruntam cu deficientele pe care nu stim cum sa le remediem si nava cosmica sa o pastram dupa cum Creiatorul Tata ne-a daruit-o!!!!Noi in loc ca sa o pastram si sa o ingrijim cu arme si proiecte nucleare o incarcam ,de falnici brazi si pomi o dezbracam !!!!!Si in exploxii o incadram !!!!Si atunci ce mai asteptam?Nu este trist , dureros si chiar de prea putin folos? ?

  6. tudor

    Aveam in biserica un frate care vara-iarna umbla cu acelasi costum ponosit, aceleasi incaltari „terminate” , cu aceiasi biblie ferfenitata in mainile impreunate a rugaciune.
    Nu prea vorbea nimeni cu el.Ziceau ” e dus saracul”.Am intrat in vorba cu el si m-a uimit pacea si bucuria lui, detasarea de toate lucrurile pretuite de noi.Cu adevarat traia in afara timpului.Eu ,incepator in ale credintei ,am fost dezamagit sa vad ca cei din adunare isi bateau joc de el.
    Acum m-am obisnuit.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s