Articolul a fost publicat cu acordul autorului. Îl puteţi citi şi pe: Iosif Ţon – Mesaje şi predici
Marginalizarea lui Isus din Nazaret şi a învăţăturilor Lui
Fenomenul neglijării învățăturii Domnului Isus nu a început la Reformă, ci prin secolul al 2-lea. La începutul acelui secol găsim cărți ca ”Didache” (numită și ”Învățătura celor doisprezece apostoli”), care încă îi instruia pe noii creștini cum să trăiască după Învățătura Domnului Isus. Pe la mijlocul acelui secol, însă, s-au convertit la creștinism mai mulți filosofi greci. Ei au adus filosofia greacă cu ei în creștinism și au încercat să le ”armonizeze” pe cele două. Ei au citit prologul la Evanghelia după Ioan, unde Fiul etern al lui Dumnezeu este prezentat ca Logos-Cuvântul. Ei au plecat de la acest concept, prezent și în gândirea greacă, și au construit o teologie bazată pe Logos, o teologie a unui Cristos cosmic, dar au neglijat pe Isus din Nazaret și învățătura acestuia.
La anul 250 s-a introdus în Biserica din Roma preoția pe modelul Vechiului Testament. Cu aceasta s-a introdus și dogma că Biserica îi mântuiește pe oameni prin ”sfintele taine”. Cu aceasta, nevoia de a citi învățătura Domnului Isus și de a trăi după ea a fost și mai mult înlăturată.
Acesta a fost începutul fenomenului numit de Stuart Murray ”marginalizarea lui Isus și a învățăturii Lui”. Acest fenomen s-a accentuat prin convertirea Împăratului Constantin și prin transformarea creștinismului în religie de stat. Stuart Murray este un anabaptist modern, care trăiește în Anglia și care a scris cartea ”Post-Christendom”, în care analizează pe larg fenomenul marginalizării lui Isus și a învățăturii lui, de la Constantin și până astăzi (Ed. Paternoster, 2004). Iată ce scrie el despre ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Constantin:
”Amintirea unui Isus care se confrunta cu autoritățile, apărând cauza celor săraci și criticând nedreptățile era tulburătoare pentru episcopii care se bucurau acum de un lux exorbitant. Teologii din secolul al patrulea îl transformă pe Isus într-o figură cerească, accentuează divinitatea lui și fac ca amintirile acestea să se estompeze. Constantin Îl onora pe Dumnezeul creștinilor, nu pe Isus din Nazaret. Eusebius a acceptat acest lucru și a pus temelia pentru interpretarea lui Isus ca o figură imperială. Rozemary Radford Reuther scrie:
”Cristos devine Pantocrator, guvernatorul cosmic al noului imperiu creștin. Împăratul creștin cu episcopii la dreapta lui, devin locțiitorii lui Cristos pe pământ, guvernând statul creștin al noii ordini răscumpărate a istoriei… Victoria lui Mesia ca apărător al celor oprimați ar fi fost văzută ca o nivelare a ierarhiilor… În loc de aceasta, cristologia imperială câștigă în secolul al patrulea funcția unui control imperial patriarhal, ierarhivist și euro-centrat.”
Stuart Murray continuă: ”Această schimbare radicală a modului în care era înțeles Isus a avut impact asupra multor aspecte ale creștinismului secolului al patrulea. Ea a transformat reprezentările artistice, care acum îl prezentau pe Isus în imagini imperiale: tablouri aspre ale unui judecător imperial, înconjurat de o aureolă, iau locul tablourilor rustice anterioare ale unui Isus ca bunul păstor. În imnuri, predici, lecții pentru catehumeni, crezuri și tratate teologice, viața și învățătura lui Isus capătă tot mai puțină atenție. Comparați, de exemplu, instrucțiunile date catehumenilor spre sfârșitul secolului al patrulea de către Ambrozie, bazate pe moralitatea Vechiului Testament cu scrierile lui Iustin din secolul al doilea și cu Didache care-i învăța pe catehumeni să aplice învățăturile lui Isus în viețile lor. Scriitorii secolului al patrulea foloseau viața lui Cristos doar devoțional, nu și etic.
Marginalizarea lui Isus este cel mai izbitor văzută în credeuri. Acestea au avut o mare influență asupra creștinilor timp de generații. Dar ele au fost scrise în anii când se forma creștinismul de stat, când viața și învățătura lui Isus erau marginalizate. Credeurile afirmă atât divinitatea cât și umanitatea Lui, dar îi marginalizează viața. Credeul de la Niceea, de exemplu, spune că Isus ”s-a întrupat prin Duhul Sfânt din fecioara Maria; și s-a făcut om. Și a fost răstignit sub Pilat din Pont.” Credeul ignoră viața lui ca om, trecând direct de la nașterea Lui la moartea Lui. Unde sunt minunile Lui, relațiile Lui, învățăturile Lui și viața lui subversivă? Ca și în alte documente din secolul al patrulea, unde este Isus? Celelalte credeuri au aceeași omitere izbitoare…. Viața și învățătura lui Isus nu mai erau în centrul atenției… Lui Isus i se aducea închinare, dar Isus nu mai era urmat.” (pag.122-123).
Situația, în creștinismul oficial, a continuat să fie astfel până după anul 1500. Reformatorul principal, Martin Luther, a considerat că Evanghelia se află în epistola către Romani și pe baza acesteia el a obținut ceea ce el numește ”teologia crucii”. Adjunctul lui Luther, Philip Melancthon, a scris că a-L cunoaște pe Cristos înseamnă a ști să beneficiezi de moartea Lui. Ei au formulat un creștinism al câtorva doctrine care dacă sunt crezute îi asigură credinciosului intrarea în ceruri.
Acestea nu înseamnă că învățătura Domnului Isus a dispărut în timpul acela de pe scena istoriei. Ea s-a păstrat în mișcări de opoziție față de biserica oficială, pe care aceasta le-a etichetat ca eretice. Un prim exemplu sunt donatiștii, din secolul al patrulea și al cincilea. Tot din aceasta vreme trebuie să-l amintim pe Pelagius. Iată ce scrie Stuart Murray despre elementul comun pe care îl aveau Pelagius și donatiștii:
”Pelagius i-a încurajat pe contemporanii lui să-și bazeze viețile pe învățătura morală a lui Isus. Asemănările dintre învățătura lui Pelagius și concepțiile donatiștilor sunt semnificative. David Nussbaum scrie: ”Pelagius era, teologic, ceea de donatiștii erau din punct de vedere eclesial într-un important număr de privințe: ambii reprezentau o dorință pentru… puritate, o încercare de a păstra creștinismul din secolele anterioare și de a adopta o poziție mai independentă și mai critică față de autoritățile instituționale” (pag. 101-102).
O altă mișcare care s-a format prin întoarcerea la învățătura Domnului Isus au fost valdenzii. Inițiatorul lor a fost francezul Valdes, care în 1174 a descoperit învățătura Domnului Isus, a renunțat la averea lui și a început să predice și să cheme oamenii la o viață de sărăcie. Urmașii lui Valdo chemau oamenii să devină ucenici ai lui Isus și să trăiască după învățătura Lui, cerând integritate personală, o viață simplă, respingerea lăcomiei și a oricăror excese. Ei se opuneau oricărei forme de minciună și de înșelăciune și refuzau să depună orice jurământ (Stuart Murray, p.324-327).
O mișcare similară a fost cea a lollarzilor din Anglia, inițiată de John Wycliffe (1328-1384).
Dar, de o deosebită importanță pentru noi este Erasmus de Rotterdam (1466-1536). Acest mare învățat al Renașterii a publicat în 1516 Noul Testament în limba greacă și în limba latină (traducerea în limba latină a făcut-op el însuși, pentru a demonstra că traducerea Vulgata nu a fost corectă). Apoi a publicat un comentariu la Evanghelia după Matei, subliniind porunca Domnului Isus să facem ucenici învățându-i ceea ce ne-a învățat El. Erasmus face constatarea că a fi ”platonist” înseamnă a te ține de învățătura lui Platon; iar a fi ”aristotelian” înseamnă a te ține de învățătura lui Aristotel. Tot astfel, scrie el, dacă îți spui ”christianus” ar trebui să însemneze că te ții de învățătura lui Christus. Dar, remarcă Erasmus, noi ne zicem creștini (sau ”cristosieni”, pe românește), dar nu ne ținem de învățătura lui Cristos, ci religia noastră este formată de credeurile și de deciziile sinoadelor și de alte scrieri ale bisericii oficiale.
Erasmus face o chemare pasionată la a ne întoarce la învățătura întemeietorului religiei noastre, adică a lui Isus.
Ceea ce trebuie să știm apoi este că scrierile lui Erasmus, în special textul Noului Testament și comentariul la Matei, au fost sursa principală de inspirație pentru tinerii teologi de la Zurich, care în 1525 au creat mișcarea anabaptistă, bazată în exclusivitate pe învățăturile Domnului Isus.
Găsiți aceste informații într-o carte întreagă: Erasmus, the Anabaptists and the Great Commission”, de Abraham Friesen (Eerdmans, 1998).
Toți teologii anabaptiști de la Zurich, care aveau o pregătire teologică superioară și erau gânditori erudiți, au fost arși pe rug în decurs de trei ani de la începerea mișcării anabaptiste. Ei n-au avut timpul necesar să scrie o teologie bazată pe învățăturile Domnului Isus, pe care își întemeiau ei noua lor credință. Singurele excepții sunt Balthasar Hubmaier (ars pe rug la Viena în 1528), de la care ne-au rămas câteva scrieri și Menno Simons (1496-1561), care a reușit în mod miraculos să evite să fie prins și a putut să scrie mai multe tratate teologice, care stau la baza credinței menoniților.
Ceea ce am vrut să scot aici în evidență este că există o formă de creștinism – cea a anabaptiștilor – care se bazează direct pe învățătura Domnului Isus, așa cum au înțeles-o ei în secolul al 16-lea.
Închei această prezentare a încercărilor de marginalizare a Domnului Isus și a învățăturii lui, printr-o observație pe care o face unul dintre cei mai de seamă teologi evanghelici din secolul al 20-lea, John Stott. În introducerea la cartea lui, The Message of the Sermon of the Mount, John Stott scrie că Harvey McArthur, în cartea lui, Understanding the Sermon on the Mount, trece în revistă douăsprezece moduri în care a fost interpretată Predica de pe munte în creștinism și constată că unsprezece dintre acestea au rezerve față de învățăturile date de Domnul Isus sau chiar le resping totalmente. El spune că ar fi trebuit să întituleze capitolul în care analizează aceste douăsprezece interpretări: ”Versiuni și evaziuni ale Predicii de pe munte”!
Obiecția de bază care se aduce învățăturii Domnului Isus este că este prea exigentă, că cere lucruri imposibile puterilor noastre umane, că este inaplicabilă și că, din punct de vedere al teologiei inițiate de Luther, este o nouă ”lege”, care promovează mântuirea prin fapte, nu prin har.
La obiecțiile acestea trebuie să răspundem și, cu voia Domnului, o vom face într-un alt episod. Dar mai întâi, va trebui să înțelegem mai bine credința creștină actuală care se bazează pe teologia inițiată de Martin Luther. Dacă aș încerca să fac eu o analiză a situației, mi s-ar spune că nu o reprezint bine. De aceea, las pe altcineva să o facă. Este vorba de filosoful baptist american Dallas Willard. În episodul următor, voi arăta cum analizează el situația religioasă de astăzi din lumea evanghelică.
paşi spre lumină 
PE UNII DIN VOI DACA V-AR AUZI „apos. PAVEL SI D-L ISUS” IDEIILE SI CONVERSATIILE AR PLINGE DE MILA VOASTRA.
1) DELA ZIUA CINCIZECIMII ( botezul cu Dh. St.) ,SI PINA LA RAPIRE, DH. SF., VA LUCRA SUB ACEASI FORMA SI PUTERE CU BISERICA. (nu este nici macar un singur verset biblic ca a fost doar pt. biserica primara).
2) NU POTI SA IEI UN VERSET DIN BIBLIE SI SA FACI O TEOLOGIE INTREAGA; (nici o prorocie nu se tilcueste singura); INTRE INVATATURA LUI PAVEL SI A DL ISUS NU ESTE NICI O INDOIALA SAU DIVERGENTE, PAVEL IL ACCEPTA PE DL ISUS PERFECT SI FARA COMENTARII; DOAR UNI DIN VREMURILE TRECUTE SI PREZENTE SI SPRE NEFERICIRE SI VIITOARE PT. CA NU AU UNGEREA DE SUS, INTELEG CE VREA „MUSCHIUL LOR” ; I-MI PARE ASA RAU DE UNII CARE ADOPTA TEORIA LUI „CALVIN” CARE LA RINDUL LUI TINARUL FRANCEZ „CALVIN” ADOPTA TEORIA sf. „AUGUSTIN”; ASA CA ACESTE TEORII CASI : -PREDESTINARE SI DIMINUAREA LUCRARII DH. SF., SINT „AUGUSTINIENE SI NU NEAPARAT „CALVINISTE”; NU DATI CREDIT ASA MARE ACESTUI TINAR (CALVIN), MAIDEGRABA ESTE UN COPYCAT.
3) CELE 4 LUCRARI ALE DH.ST. IN VIATA CREDINCIOSULUI:a) POCAINTA; b) NASTEREA DIN NOU. c) UMPLEREA CU DH. ST. d)SFINTIREA CONTINUA.
* SINT MULTE LUCRURI DE INVATAT DAR DUHUL SF. NU VREA SA NILE TOARNE CU TOLCERUL , EL VREA SA NI LE DEA LA CERINTA NOASTRA SI SMERENIA PROFUNDA, ACCEPTIND TOTAL CA SINTEM DEPENDENTI DE DZEU NU NUMAI CIND SINTEM IN NEVOI PAMINTESTI DAR MAI ALES IN CELE SPIRITUALE. GOD BLESS YOU ALL
http://iosifton.blogspot.com/2011/01/iosif-ton-la-seattle.html
Merita ascultata aceasta predica .
Nu site-ul Creștinul azi trebuie menționat atunci cînd indicăm articole ale lui Iosif Țon.
A nu se confunda site-ul Creștinul azi, care preia materiale de la alții și nu reprezintă nici o autoritate pe Internetul evanghelic, cu site-ul Revistei Creștinul azi, publicația Cultului Baptist. Unde, desigur, nu găsim articole ale lui Iosif Țon.
1. Sandu Roman nu pare a se fi integrat în ceea ce înseamnă blogging. Modul în care pune problema indică lipsa unor informații de bază referitoare la blogging.
2. Comentariile mele sînt de obicei la subiect, conținînd IDEI, spre deosebire de comentariile multor vizitatori, care atacă persoană.
3. A scrie despre mine că m-am certat cu toată lumea și că acum m-aș certa de unul singur este o aberație. Sandu Roman nu pare să aibă simțul realității. Oricum, e clar că nu și-a făcut temele, ca să poată să emită opinii în ceea ce privește persoana și activitatea mea publică.
4. CUI folosesc astfel de comentarii fără idei? Anul trecut Petru Lascău spunea că adevărul nu se votează.
Cercetați adevărul!
Nu e vorba deloc de vreun bombardament cu comentarii. Nimeni nu e obligat să citească TOATE comentariile. Oricum, pe blogul lui Marius Cruceru sînt bombardamente cu comentarii, nu aici.
Frate Petrică,
În momentul în care vă scriu, şase dintre “Comentariile recente” sunt postate de către domnul Alin Cristea, alias “Rotundu” care, după modesta mea opinie, are serioase dificultăţi să se integreze printre ceilalţi participanţi la discuţiile pe blogul dumneavoastră.
Eu nu sunt nici teolog nici filozof şi, deşi recunosc că şi eu sunt un om păcătos, mă întreb uneori ¿cu ce am păcătuit noi, cititorii acestui bolg? ca să trebuiască să suportăm bombardamentul cu comentarii, de cele mai multe ori fără nici un sens, ale unui personaj care a încetat de mult să ne amuze şi care, după ce s-a certat cu toată lumea, se ceartă de unul singur…
Perhaps, it is still a small price to pay for the articles and comments that really deserve to be read.
Nu „noi, baptiștii” l-am dat afară.
NIMENI nu l-a dat afară de undeva.
Iosif Țon a hotărît să se retragă din Biserica Baptistă din Portland.
Consiliul Uniunii Baptiste nu l-a dat afară de niciunde, că nu avea de unde să îl dea.
Ci i-a retras ordinarea de pastor.
Comentatorul Emil scrie că a găsit „informatii relevante despre Iosif Ton” pe un blog cu nume răsunător, dar care are evidente carențe de comunicare.
Să facă bine și să dea și din altă parte „informații relevante”.
Nu așa se dezbate o chestiune, cu informații „selectate” după bunul plac.
nu stiu de unde „evidenta” asta, dar ma rog, fie asa… daca ai dreptate, chiar consider ca nu am pierdut nimic folositor nestiind ce s-a intamplat cu IT. Eu, generalizarea am luat-o din texul tau (noi baptistii). „Protestul” meu a fost DOAR fata de RESPECTUL pe nedrept de care se bucura IT in tranzitea sa de la B la C, macar ca nu a fost nimic eroic, smerit, sau dragastos in ea. in rest te inteleg….
@ Gabi Bogdan ,un mic raspuns comentariului scris;”Numai harul ne salveaza,..”Foarte adevarat ,insa sa nu uitam ca ;daca dorim sa ne gasim sub puterea HARULUI ,ce anume trebuie sa cunoastem si sa meditam bine la ce apostolul Pavel scrie in roamani 6:1Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?”
Multi adera la puterea HARULUI,insa mai putin doresc sa ishi schimbe personalitatea fireasca si sa ajunga la ce mesajul expune in urmatoarele versete;”6Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.”Noi dorim sa inviem cu domnul Isus ,insa e greu sa intelegem mesajul din urmatoarele versete;”11Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.”Deci daca pacatul nu va mai stapini asupra noastra cu siguranta sintem sub PUTEREA HARULUI SI NU AJUNGEM SA NE AUTOINSHELAM…DECI..?15Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
@Dyo.
Poti sa fi gresit fara sa fi eretic. Nu am afirmat ca fratele Ton este eretic, departe de mine gindul acela..
Dori, si inca ceva, celor care spun ca l-ar putea iubi pe Dumnezeu din toata inima, ce ar fi daca cineva ar pune gindurile pe care le-am avut in decursul unei zile intregi,( sau gindurile care le avem cind sedem in biserica la o predica lunga si plictisitoare) si le-ar pune in forma vizuala pe youtube, ce crezi ca am face? Teoria e buna , da realitatea ne omoara.
Numai harul ne salveaza, I dont care ce zice fratele Ton in teologia lui noua nouta si nemaiauzita de la facerea pamintului
Gabi,
@“Cu privire la predestinaţie şi liber arbitru, întotdeauna am afirmat că ambele sunt adevărate;
this is what we all grapple with when it comes to the arminian/calvinist debate. Iosif Ton studied under/with Martin Lloyd Jones and he gives us his reasons for not embracing calvinism here
http://www.resursecrestine.ro/predici/39965/calatoria-mea-teologica-intre-arminianism-si-calvinism
PS. not sure if you saw my comment above made 14 ianuarie 2011 la 11:21 AM; but, John Piper delivered a sermon last week (online) identical to what Iosif Ton’s teaching about Jesus is.
Isn’t that very interesting?
Joel Osteen? 🙂
Diferenta este ca fr. Ton mai adauga ceva…
Rodi, din toata inima inseamna perfectiune, ai reusit sa faci ceva perfect in viata ta? Sfinti ca si Iov, Isaia, Ioan, in prezenta lui Dumnezeu sau ingrozit de sfintenia lui Dumnezeu , si vrei sa-mi spui ca cineva poate sa-l iubeasca pe Dumnezeu cu o iubire perfecta?( inafara de fr. Chis, da si pe el daca o intreb pe sotia, copii sau colegii de lucru o sa trebuiasca sa recunoasca ca nu e chiar asa). Iubirea perfecta este iubirea care actioneaza „regardless ” de circumstante sau promisiuni. Te-ai intrebat vreodata daca l-ai mai iubi pe Dumnezeu daca nu iti promitea Raiul si viata vesnica? Vezi, sintem numai oameni, self centered to the core, de aceea ma ingrozesc cind il aud pe fr. Ton cind spune ca mintuirea noastra este mentinuta de pastrarea poruncilor. Incearca la sfirsit de zi , si citeste cele 49 de commands nou testamentale, si fa un check off, cite din ele crezi ca ai respectat? ( ma refer la pacatele la nivel de gind si suflet). Daca ai sansa citeste Mere Christianity , C.S. Lewis, si dupa aia citeste ce scrie fr. Ton.
Emil,
el a vazut oportunitatea de a studia la Oxford si avea o sansa unica sa poata sa studieze la o Universitate in strainatate. In timpul comunismul era ceva de neauzit si mai ales pentru un credincios.
Eu doresc sa ii acord lui Iosif Ton ‘the benefit of the doubt’ cum se zice, si cred ca el stie cel mai bine de ce a facut unele lucruri, si il cred pe cuvintul lui cind relateaza evenimente din viata lui.
Iti multumesc pentru linkuri, ma voi uita peste ele, dar pentru mine documentele astea vor intari puterea, dragostea si mila lui Dumnezeu cind vad cum poate sa intoarca de la pierzare un om ferm convins ca a fost parasit de Dumnezeu si ca pentru el nu ar mai putea fi iertare. Iosif Ton a devenit cel mai mare evanghelist si teolog din Romania si asta numai pentru ca Dumnezeu la schimbat total. O multime de oameni au ajuns sa il cunoasca pe Dumnezeu si s-au intors la El datorita modului cum Dumnezeu a lucrat prin el.
Lucrarea diavolului este sa darime, dar lucrarea lui Dumnezeu este sa ierte si sa intoarca si sa mintuie.
Emil, nimeni nu s-a scandalizat pana acum pentru faptul ca Iosif Ton a studiat la Oxford. Nu crezi ca e cam tarziu pentru astfel de intrebari?
Eu subscriu in intregime la ce spunea Spurgeon:
„Vechiul adevar pe care l-a predicat Calvin, pe care l-a predicat Augustin, pe care l-a predicat Pavel, e adevarul pe care trebuie sa-l predic eu azi, ori altfel as fi necredincios constiintei mele si Dumnezeului meu.”
Rodi, cei 10 ani de intuneric au fost ani de teologie liberala. La nici un an dupa ce a fost reprimit in Biserica din Iris, Cluj, Iosif Ton pleaca la Oxford fieful teologiei liberale.
Daca boala de care a suferit in cei 10 ani de intuneric a fost liberalismul teologic de ce s-a dus intr-un astfel de loc? Pentru a invata si mai multa teologie liberala?
Eu chiar nu inteleg. Daca ai o explicatie m-as bucura sa o aflu.
Rodi, multumesc pentru linkuri si pentru explicatii. Sa stii ca apreciez postarile si comentariile tale desi nu sunt cu toate (sau in intregime) de acord.
Nu vreau sa te intristez dar trebuie sa subliniez din nou faptul ca pentru a-l intelege pe Iosif Ton trebuie sa-i cunoastem mai bine biografia (nu doar cea oficiala) .
Informatii relevante despre Iosif Ton am gasit aici:
Dă clic pentru a accesa cultul-crestin-baptist-in-comunism-r-426-450.pdf
Dă clic pentru a accesa cultul-crestin-baptist-in-comunism-s-451-475.pdf
Dă clic pentru a accesa cultul-crestin-baptist-in-comunism-t-476-500.pdf
Dă clic pentru a accesa cultul-crestin-baptist-in-comunism-u-501-525.pdf
Rodi, nu ma supar.
1.In acest citat Iosif Ton recunoaste ca a fost influentat de teologia liberala si ca la randul sau ii poate influenta pe altii in mod decisiv cu aceasta teologie.
2. Noua teologie a lui Iosif Ton trebuie inteleasa in contextul formarii sale teologice.
3.“We still make of prime importance matters about which Jesus said nothing. How can a matter be fundamental in a religion when the founder of the religion never mentioned it? (31)
“Any man, to the extent to which he is good, reveals the nature of God.” (38)
“For myself, I refuse mentally to close the canon as if inspiration had run out! Why should we follow traditional thought more than modern thought?” (65)
“We must resolutely refuse to judge Jesus by the Bible. We must judge the Bible by Jesus; by the total effect of a consistent personality made upon us from all sources, including our own experience.” (66-67)
“How can a doctrine be essential in a religion if the founder of the religion never mentions it, or teaches his apostles to pass it on?” (99)
“To acclaim that the Bible contains the Word of God is not to say that all its words are the words of God.” (96) (Unnamed “scholarly writer”: London Times. December 4, 1954
“We must seek another interpretation of the cross, and at the same time we must realize that the generations ahead will discard our interpretations.” (119)
“. . . I believe that the annihilation of even one soul spells a defeat of God’s purposes, a denial of Christ’s teaching and a closure of heaven against those who love the “lost” soul.” (253) [ellipsis added]
“. . . I have excluded the idea of the Fall of Man. . . ” (236-237) [ellipsis added]
http://en.wikiquote.org/wiki/Leslie_Weatherhead
” From 1930 till 1939, Weatherhead was a member of Dr Frank Buchman’s Oxford Group and wrote several apostate books reflecting the group’s values, including Discipleship and The Will of God. He often symbolized the „head” of the Oxford Group London.”
http://en.wikipedia.org/wiki/Leslie_Weatherhead
4. Intrebarea care sunt nevoit sa mi-o pun este cat de aproape de pelagianism a fost Leslie Weatherhead si cat de de departe de teologia liberala a lui Leslie Weatherhead a fost si este Iosif Ton.
5.Pentru a-l intelege cat mai bine pe Iosif Ton trebuie sa-i cunoastem biografia. Caci fiecare om vine din copilaria lui.
Emil, nu stiu ce detalii ai tu despre situatia aceasta ,dar uite aici citeva detalii ce le-am auzit de la Iosif Ton:
Fratele Ton a fost botezat la 16 ani, a predicat prima predica inainte de a implini 17 ani. Tot timpul studentiei la Cluj a predicat.A fost Pastor 2 ani la Biserica Speranta Arad, si apoi spune fratele Ton…dezastru…a trait 10 ani in intuneric pina ce Dumnezeu a trimis oameni in calea lui (inclusiv Richard Wurmbrand). Se ruga: “Doamne Isuse, pentru unu ca mine mai este iertare?” El a primit raspunsul ca ‘Da!” si spune ca atunci i s-au rezolvat toate problemele intelectuale.
Citi dintre noi nu am avut frati, copii, prieteni, cunostinte care si-au pierdut (din) credinta in facultate? Istoria fratelui Ton inspira si da nadejde; sin e invata sa sprijinim pe cei din jurul nostru care se lupta cu necredinta. Exista speranta pentru toti.
Dupa intoarcerea fratelui Ton el a scris o carte, pentru care in 1974 el a fost interogat timp de 6 luni, cite 5 zile pe saptamina, si uneori pina la 10 ore pe zi. A fost batut, a fost amenintat ca daca nu semneaza o declaratie in care sa recunoasca ca tot ce el a scris pina atunci, a fost scris la comanda stapinilor sai din ‘West’; el va fi impuscat. Daca el coopera si isi cerea iertare, i-au promis ca-i cruta viata.
Acesta a fost inceputul de viata a lui Iosif Ton dupa cei 10 ani in intuneric.
Poti sa citesti aici articol ‘scanned’ cu mai multe detalii din perioada aceia:
http://rodiagnusdei.wordpress.com/2011/01/14/articol-iosif-ton-din-revista-christian-reader-1989-sursa-george-w-galis/
Fratele nostru de credinta;Gabi Bogdan prin comentariul sau scrie;”Nici vorba, eu nu cred ca ( inafara de Domnul Isus) a existat vreun pamintean sa il iubeasca pe Dumnezeu din toata inima lui, cu o iubire perfecta”
Inseamna ca ceva pacate mici te framinta si firea paminteasca inca este puternica si doreste sa te induca in eroare!!Este trist sa faci o asemenea afirmatie !De ce?Fiinca paginile Scripturii expun persoane care au murit pentru implinirea poruncii Tatalui divin si a domnului Isus Hristos!!Jertfa lor prin expunere de moarte de martir justifica puterea credintei si dragostei pentru implinirea poruncii divine!!Sa nu uitam ca toti sintem pacatosi ,toti avem un timp de meditare la ce am greshit in viata si pe urma apare o dragoste(dragostea dintii)pentru adevar ,slujire si chiar ajungem sa facem un legamint ,dar vine puterea lui Satan prin puterea firii si a celor din jur care ii slujesc si doreste sa ne stirbeasca juruinta,credinta,dragostea dintii pentru ADEVAR si in o mare parte cedam fiinca firea este cu o mare putere.Dar sa nu uitam de mesajul din 1 Ioan 2 cu 1 la 6. fiinca expune un mare ADEVAR si noi ar trebui sa -L cunoastem si aplicam asa cum este tranzmis;”1Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.
2El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.
3Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
4Cine zice: ,,Îl cunosc„, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
5Dar cine păzeşte Cuvîntul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvîrşită; prin aceasta ştim că sîntem în El.”Deci sa nu uitam ca daca pazim CUVINTUL si daca ajungem sa pacatuim ce este scris?Chindva si eu eram pe aceiasi unda si mentalitate,insa chind ajungi sa iti pierzi din puterea firii prin TEPUSHUL PE CARE AJUNGI SA I-L PORTI ,realizezi ca totul e o goana in vint si toate bogatiile acumulate si faima dobindita nu iti mai sint de nici un folos!!Omul in viata multe poate sa realizeze si prin facultati diplome cu renume sa chistige si chiar prestigiu ,dar chind vine timpul descris in Eclesiastul capitolul 12 ce se intimpla?Fratele meu Gabi ,in viata ,nu doar un minut poti sa fii sincer,multe clipe ale vietii,dar sa nu uiti de poruncile divine si zi si noapte sa cugeti la ele si pe urma sa iti si gasesti placere in ele!Binenteles nu pentru un scop egoist si fatarnic ,ci pentru un scop sincer si cel de a ajunge la sfintenie,neprihanire si destoinic pentru orice lucrare buna si ce duce spre desavirshire!!!!Intr-o buna zi iti vei aduce aminte de acest comentariu!!!Depinde de sinceritate si scop!!Sa nu uitam ce este scris si ce mesaj se expune in apocalipsa 14;…”Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5Şi în gura lor nu s’a găsit minciună, căci sînt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu.”Deci sint persoane,sau …..?Printr-un comentariu este greu sa redai multe lucruri si sincer dealungul comentariilor expuse pe Blogurile pe care scrii am reushit sa i-ti inteleg frustrarea si lupta !Nu dispera si fii sincer cu tine insuti si mesajul divin expus in Scriptura !Nu uita de Iosua 1 cu 8…
Rodi am si eu un citat la care am nevoie de lamurire, este un statement al Fr. Ton. Drept sa-ti spun acum nu stiu ce sa mai cred, l-am suspectat ca ar fi un pic de palegianist, acum incep sa-l suspectez ca e calvinist( not like there is anything wrong with that!)
„Cu privire la predestinaţie şi liber arbitru, întotdeauna am afirmat că ambele sunt adevărate; pentru noi par a nu putea exista amândouă, dar Dumnezeu are un mod de a le face pe amândouă să fie adevărate, dar că noi vom vedea care este acest mod numai când vom ajunge dincolo. Acest lucru l-am afirmat în predici şi la cursuri.”
I am really confused…”
Este evident ca nu ai priceput ce s-a intamplat in ultima perioada cu Iosif Ton: nu eu l-am dat afara. Dar … m-am obisnuit cu astfel de generalizari din coltul mesei, ca nu ma mai mir de nimic …
E o afirmatie care poate fi amendata dar nu este neaparat erezie. Lipseste contextul. Si Wurmbrand a avut astfel de iesiri; ele trebuie inteles strict in contextul incare au fost rostite, altfel vom gasi erezii pe fiecare gard….
Dyo,
daca IT merita studiat de voi baptistii , nu ati facut bine ca l-ati dat afara. Aveti grija ca analizandu-l prea mult uramarindu-l prea indeaproape, s-ar putea sa devenit ca el asa cum oile lui Iacov au zamislit ce au avut inaintea ochilor :).
„Mitul Sangelui lui Isus” – titlul primei carti de teologie liberala (nepublicata) scrisa de Iosif Ton sub influenta renumitului teolog liberal Leslie Weatherhead inainte de ajunge la Oxford in 1969, este plin de semnificatie.
Acest titlu indica zona de maxima vulnerabilitate pe care teologia lui Iosif Ton a avut-o atunci si se pare ca o are si acum.
Emil, te rog sa nu te superi, dar poti sa-ti enunti punctul tau de vedere in comentarii? (Altfel, trebuie sa ghicim la ce te referi) Cit despre fraza (copied & pasted) stim clar ca Iosif Ton a avut impact asupra mii de oameni, si el a fost constient de asta. Afirmatiile lui nu sint o lauda ci un adevar real (vezi scrisoarea deschisa a doamnei Simona Mihaela Botezan)
Gabi,
here’s someone else who preached an identical sermon to what Iosif Ton is preaching (can this be the Holy Spirit giving the same message to Americans and Romanians???) Text was from John 15:1-7.
1. Jesus’ Words Are God’s Words
One is that Jesus’ words are the words of God. John 3:34: “He whom God has sent utters the words of God.” So when Jesus is speaking, God is speaking. No man ever spoke the words of God more perfectly or consistently than Jesus. When the apostles taught in their office as apostles, they spoke with the truth and the authority of God. But every time Jesus opened his mouth, we are hearing the word of God. And the word of God is powerful. That’s the first reason why the abiding of Jesus’ words in us has the effects it does.
And to your question: Este cineva care poata sa spuna ca a tinut cea mai mare porunca ( sa iubesti pe Domnul tau cu toata inima) pentru cel putin ……. un minut?? Here’s an answer from the same preacher:
3. Jesus’ Words Conquer the Devil …the words of Jesus are the words of God, and they impart eternal life. And third they produce faith and holiness because they conquer the devil…the devil hates us. And he hates God. In ourselves, we are not as strong as he is. That is why John says that “the whole world lies in the power of the evil one” (1 John 5:19). The world has no defense against the devil. None.
But listen to what John says of the young Christians in 1 John: “I write to you, young men, because you are strong, and the word of God abides in you, and you have overcome the evil one” (1 John 2:14). Do you see the connection? “The word of God abides in you, and you have overcome [conquered!] the evil one.” The devil cannot stand against the indwelling word of God.
Gabi, can you guess who the preacher is (without googling )?
„Eu sunt singurul român din generaţia mea care am putut ieşi din România ca să studiez teologia. O studiez la Oxford, unde predomină teologia liberală, şi când mă întorc în România cu o diplomă de la Oxford, orice învăţătură voi da va fi primită fără discuţie, deoarece voi avea autoritatea Universităţii Oxford. Vă pasă cu ce învăţătură mă voi duce în România?” – Iosif Ton „Calatoria mea teologica între arminianism si calvinism”
http://iosif-ton-mesaje.eu/start/index.php?option=com_content&task=view&id=18&Itemid=35
Dyo. Redau un citat de fr. Ton spune-mi ce crezi,
Prin cruce El a anulat dreptul diavolului asupra mea. Prin ea sunt impacat cu justitia lui Dumnezeu El mi‑a procurat iertarea de pacate prin singele Lui. Deci astea‑s foarte importante, dar nu SINT CENTRUL atentiei noastre este persoana Domnului Isus si invatatura Domnului Isus. Sa venim la El si sa invatam de la El si sa invatam sa fim ca El. Deci acestea sunt centrul.”
El zice ce centrul e Cristos, nu moralitatea biblica. Poate cineva sa îi combata o astfel de perspectiva?
De acord cu tine.
Dyo, ai dreptate, nu poate fi considerat eretic, dar daca centrul crestinatatii ESTE crucea cu moartea si invierea , si fr. Ton vine acuma cu o noua teologie prin care muta centrul inapoi pe moralitatea biblica, si este gresit, ….. I dont know, he is close to the edge,
Se mai pune o intrebare, dar daca nu aveam numai evanghelile si Pavel nu mai scria epistolele, unde era crestinatatea acum? Putem sa spunem ca cuvintul lui Dumnezeu din evanghelii este mai important decit cuvintul lui Dumnezeu din epistole?
Nu cred deloc ca este pierdere de vreme. Iosif Ton nu face altceva decat sa speculeze niste slabiciuni reale in „credinta si practica bisericilor baptiste din Romania”, ca sa citez din comunicatul Consililui. Trebuie sa ne aplecam cu seriozitate asupra acestor lucruri, nu pentru a-l combate pe Ton, sau pentru a-i face vanzare la carti (oricum baptistii i le-au scos de pe standuri) ci pentru a ne fundamenta noi (despre baptistii care nu il vor urma pe Ton vorbesc) mai bine in ceea ce credem.
Nu-l analizam ca pe un dumnezeu ci ca pe un om care a avut o influenta enorma in crestinismul evanghelic romanesc, tocmai din cauza ca poate trage cu sine o groaza de credinciosi. Nu ne-ar strica sa ne punem mintea ca sa intelegem incotro se indreapta. Parerea mea.
@ Rodi( hate to desagree with you for you have a good blog), dar poti sa fi palegianist si sa doresti sfintenia. Una nu o exclude pe alta. O sa citesc articolul.
Mulţumesc pentru corectură. Aşa se întâmplă când nu îţi faci tema de casă bine. Scuze cititorilor.
Dyo,
tu nu intelegi. nici nu trebuie–important e sa ne pierdem timpul analizandu-l de parca ar fi un nou d-zeu. IT isi atinge scopul– isi vinde cartile ca painea calda si este in centrul atentiei tuturor, primit cu bratele deschise de multi carismatici si penti ca drept victima. S-a bagat in fruntea unei miscari reale, si, fiindca d-mnealui nu poate sta in umbra ca „bietii” Strajeri, a inceput sa „le vanda marfa” scriind articole de senzatie ca sa atraga atentia: „S-a Aprins Focul Trezirii in Romania” (reclama falsa pt ca nu a inceput nici o trezire –Strajerii fac ce fac de ani de zile, nu de cand a venit IT la ei) si „De ce Sunt Carismatic” (mai corect ar fi fost: „De ce Am Devenit Carismatic” sau „De ce Am Ascuns Pana Acum ca Am Avut Experiente Carismatice”). Si uite asa, se bucura de simpatia multor oameni si trece drept victima. Desertaciune! Imi pare idolatra atentia care i se da de unii si neintemeiata. Sigur a facut lucruri si dat invataturi bune, nimic de zis. PS–N-am nimic personal cu IT.
Revine mereu aceiasi poveste a atribui, direct sau indirect, lui Constantin niste „merte” pe care nu le are adica aceea de a decreta Crestinismul ca religie de stat in Imperiul Roman cind Edictul de la Milano este un Edict de toleranta. Deci a privi consiliile de La Nicea sau Constantinopol prin aceasta prisma e gresit. Consiliul de la Nicea il declara pe Isus din Nazaret, ca fiind egal cu Dumnezeu, ori Constantin ramine arian asa ca pentru mine este o dovada ca imparatul Constantin a lasat teologii sa faca teologie.
Cit despre filozofii greci care au venit la credinta crestina, cred ca ei ar trebui mentionati si vazut in ce fel au influentat Crestinismul sau teologia. Chiar daca formularile de la cele doua consilii mentionate nu sunt usoare si au ca limbaj un limbaj filozofic este evident ca, consiliul de la Nicea proclama cu putere si fara umbra de indoiala divinitatea lui Christos fara sa nege umanitate, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat dar si om. Informatiile lui Stwart Murry sunt indoielnice.
Punctul 4, si nu numai, din comentriul lui Daniel Branzei este important. Pavel propavaduieste pe Christos, si pe Christos l-a predicat si cel mai mare teolog al Reformei, francezul Jean (John) Calvin despre existenta caruia unii din experitii, ca cei citati in articolul fratelui Iosif pentru care am multa consideratie, recunostinta, si respect, se pare ca au uitat daca nu cel putin sunt atit de dezinformatii incit nu i-au citit niciodata scrierile si zic ca e elvetian. Calvin vorbeste si de angajamentul crestinului de a fi imitator al lui Christos preluind pe Pavel dar referindu-se direct la Evanghelii, de altfel are cite un comentariu pe fiecare evanghelie. Pavel se declara imitator al lui Christos si indeamna credinciosii sa il imite pe Christos, epistolele lui nu fac decit sa incurajeze credinciosii, sa nu uitam ca epistolele sunt scrise ca sa dea invataturi noilor biserici care se fondasera la o data cind evangheliile nu erau inca scrise, si nu doar Evanghelia dupa Ioan ci chiar Matei, Luca si chiar Marcu considerata inca de multi specialisti ca fiind cea mai timpurie. Personal am facut o pledoarie pentru Matei ca fiind prima, si nu sunt singura.
Cred ca sursele nu sunt intotdeauna bune si ele ar trebui verificate.
Emil,
la acuzatiile ca fratele Ton ar fi pelagianist, avem un raspuns clar intr-un articol scris de el in Aprilie, 2010 intitulat: Acuzat fiindca doresc sfintenie. El afirma in articol: „Cu ceea ce am scris aici, eu arat clar ca nu sunt un pelagianist!” Cititi articolul intreg ca sa aveti cunostinta in privinta parerilor lui Iosif Ton despre pelagianism aici
http://rodiagnusdei.wordpress.com/2011/01/13/acuzat-fiindca-doresc-sfintenie-iosif-ton/
Este interesant de citit (sau recitit) „clarificarile” lui Iosif Ton publicate in „Crestinul Azi” in 31-Martie-2010 referitor la pelagianism .
http://www.crestinulazi.ro/stiri-evenimente/romania/acuzat-fiindca-doresc-sfintenie-iosif-ton.html
Stuart Murray inclina periculos balanta catre un crestinism social si o evanghelie care are drept punct de plecare nefericirea si disconfortul si nu nevoia disperata a omului dupa mantuire – mantuire in sensul ei primar, adica izbavire de sub mania lui Dumnezeu.
Evanghelia care nu are drept punct de plecare pacatul si nevoia de salvare DE PACAT si de sub judecata lui dumnezeu fata de pacatos, inceteaza sa mai fie Evanghelie.
Sunt curios totusi cum armonizeaza Iosif Ton invatatura Domnului Isus cu epistolele pauline – Romani, de exemplu.
Intoarcerea la invatatura Domnului Isus se face cu pretul indepartarii de Pavel? Daca da, ceva este putred in Danemarca…
As propune sa mai asteptam, inainte de a da verdicte.
Eu vreau sa citesc articolele urmatoare si abia dupa aia sa trag concluzii.
Am niste concluzii partiale, bazate pe informatii partiale si care pot fi partial corecte.
Prin urmare…sa vedem.
Nici vorba, eu nu cred ca ( inafara de Domnul Isus) a existat vreun pamintean sa il iubeasca pe Dumnezeu din toata inima lui, cu o iubire perfecta.Parere personala. Si sa fiu cinstit , ce ma sperie mai mult din afirmatiile fratelui Ton, este ca el spune ca noi ne mentinem pe cale prin respectarea poruncilor Domnului Isus.Acum, e drept cele exterioare ( decalogul), daca nu le putem tine pe acelea sintem dusi. Problema cea mai mare pe care o vad eu este la pacatelele acelea mici, pacatele la nivel de suflet, lupta aceea interioara dintre omul spiritual si omul carnal (R.R. Tolken’s smeagol comes to mind) pe care o pierd zilnic. Sper ca fratele Ton sa nu aiba dreptate cu teologia lui noua nouta, ca am incurcat-o.. ( si nu spun ca nu trebuie sa ma lupt zilnic sa implinesc poruncile, dar daca mintuirea mea depinde de cit de bine le tin, sau daca le tin 90% , sau 51 de procente, who knows care e limita, boy oh boy, i am in for a hot, very hot and long eternity ) .
Scrisorile lui Zgindarila( Screwtape Letters) , CS Lewis au fost un ajutor imens ptr. mine ptr. intelege cit de siret e diavolul si cit de mindru e omul.
„Nu avem învăţăturile lui Pelagius, cărţile lui fiind arse (se pare că se ardeau dosare dintotdeauna) şi ştim despre ele numai din scrierile duşmanilor lui.”
Frate Lascau, poate va reconsiderati aceasta afirmatie dupa ce cititi un articol interesant al lui Emanuel Contac:
http://vaisamar.wordpress.com/2010/05/16/discutie-despre-pelagianism-fara-stirea-lui-pelagius/
Prima afirmatie poate fi totusi amendata de faptul ca la Cristos nu se vine oricum. Pavel a propovaduit Crucea – impreuna cu Invierea, al subiect capital in predicarea sa – tocmai pentru ca in absenta ei El ar fi fost nimic altceva decat inca un erou al antichitatii, inca un zeu de adaugat la galeria deloc neglijabila a zeilor antichitatii.
Nici Cristos n-a venit in lume oricum ci s-a legitimat prin Scripturi si a intrat pe usa Cuvantului revelat de Tatal, catre poporul Israel. Altfel, am cunoscut yoghini pentru care Cristos era centrul vietii lor, care nu negau Crucea, dar nici nu considerau ca acolo s-a intamplat nu stiu ce mare eveniment …
In nici un caz Ton nu poate fi considerat „eretic” pentru astfel de afirmatii in care, vedeti, unii se mai pot si impiedica; cred ca afirmatiile sale, adesea pe muchie de cutit, ne provoaca sa fim pregatiti la a le judeca prin prisma Scripturii. Am impresia ca poporul Domnului nu prea este pregatit pentru asa ceva …
Drago, clasic exemplu de ” ride ciob de oala sparta ” … 🙂
gaby..gaby..
” …ai incurcat-o rau de tot”..fra..
„..lupul-si schimba parul(palaria si cojocul)dar naravul ba..”
..acelasi comportament „cameleonesc”..
Sorry.
totala dreptate brother
Nimeni nu poate sa fie pocait cu forta deaceia Gabi pune,, pocait” in ghilimele nu cuvintele( cu forta) Din experienta mea am gasit mult mai multi,,pocaiti” din diferite interese , circumstante, etc. decit pocaiti adevarati , se pare ca si din aceasta cauza sint scindari, neintelegeri si opinii diferite(denominatiuni cu carul)
Numai cei mai putin initiati in lectura biblica nu au inteles bine ceace Fr. Ton a vrut sa spuna. #1 ISUS nu forteaza pe nimeni sa vina la mintuire( el a venit sa ne arate calea care duce la viata vesnica si a fost model de traire pentru noi ca sa nu avem scuze inaintea scaunului de judecata).#2 In fraza –El mi-a procurat iertarea de pacate prin singele LUI . Sint sigur ca acest LUI nu e altcineva decit DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS. Se pare ca ne inbogatim in vorbarie desarta si ne saracim in pocainta adevarata.
A m observat in biserica Penticostala Americana o alunecare gresita (vezi J Osteen. M.Murdock,B.Hinn)dar si in bisericile Romine, aducind divizare tocmai din cauza modului de inchinare( interpretare a Bibliei).Nu sint predat Domnului dar il iubesc din toata inima , tatal meu a murit ca martir – stau si meditez uneori daca primii crestini si cei din persecutiile comuniste,pot sta pe acelas podium cu crestini noului val care cred ca pacatul nu ma e o problema ca viata vesnica se poate cumpara cu bani, ca oricum si orice am face sintem iubiti de DUMNEZEU(Ch. Sanley),ca nu conteza cum venim inaintea DUMNEZEULUI PREA INALT– cercelati,tatuati inbracati fistichiu, intonind muzica lumeasca in biserica.Eu unul ma indoiesc,- cuvintul din scriptura se v-a inplini categoric. Deasemenea nu mai mir ca cei ce se cheama adevarati crestini se lupta unii inpotriva altora , motivul =fuga dupa posturi inalte ,titluri, bani crezinduse APOLOGETI ai ADEVARULUI.– DOAMNE unde am ajuns . Am intrebari –E cineva inpotriva invataturilor lui Pavel –calcati pe urmele mele caci si eu calc pe urmele lui ISUS??. E cineva inpotriva invataturi lui Pavel cind ne vorbeste si ne explica ce e DRAGOSTEA?? cui nu-i place de Pavel cu siguranta nu-i place nici de ISUS . Atunci cu ce a gresit Fr. Ton ? daca e cineva neprihanit intre voi, aruncati cu piatra in el . va rog treceti-va pe lista –sint curios
corect din toate punctele –nu vad in Fratele I. TON decit un amestec bun intre Pent. si Babt.
Un pacatos. Poate trebuia sa definesc ce inteleg eu prin „cu forta”. De ex. Un membru familia mea, 45 de ani nu a vrut sa asculte de poruncile Domnului Isus , sa se pocaiasca, sa se lase de pacate si sa creada in jertfa de la Golgota, pina intr-o zi cind a intrat intr-o bisericuta ,Dumnezeu l-a cercetat, si de atunci, este o persoana complect diferita. De acest fel de fortare vorbesc eu, prin care a trecut si Pavel cind Domnul i-a iesit inainte .
Parintii mei de loc nu m-au fortat Am fost mezinul cel mai rasfatat, . Citeva bote nu mi-ar fi stricat.
Ma indreptam mai repede
Adica ati avut parinti pocaiti. Nu?
Nu-I destul de destept sa aiba blog. E din Poiana.
Nu stiu ce s-o intimplat, cred ca s-0 INCURCAT undele de la aifonu lui Gavrila cu aipadul meu.Sorry.
@gavrilap.
Intrebarea ta ca si raspunsul este acelas cu a lui Gabi Bogdan(gabebogdan).
Ca atare;
„.Acelas badie cu alta palarie.”
De ce nu are blog Gavrila?
Draga Peter
Iată și înțelepciunea mea de doi bani:
.
1. Isus a adus evreilor, în învățătura și persoana Sa, Împaratia pe care ei au refuzat-o. In felul acesta ea se amana pana la „asezarea din nou a tuturor lucrurilor“ (Fapte 3:18-21, trebuie citit caci aici spatiul este prețios)
.
2. Dupa Rusalii, convertitii se impart repede in evrei si Neamuri. Încep conflictele doctrinare.
.
3. Pavel intra in conflict cu Petru, Ioan si Iacov, se duce pala la urma la Ierusalim pentru „certificate“ (Gal. 2:2 este plin de o ironie mușcătoare).
.
4. Se clarifică: Pavel va aplica Evanghelia Domnului Isus cum aprimit-o El direct de la Domnul (fără tăiere împrejur, fără aderare la Lege, cu justificare prin credință, etc., iar ceilalți o vor aplica în continuare cum au auzit-o prin viu grai în contextul lor iudaic.
.
5. Asta nu va pune capat conflictelor. Vezi „lantul fațărniciei“ in care l-a prins Pavel pe Petru. Vezi mai ales epistola lui Iacov, (grupată împreună u cele ale lui Ioan și Petru după Evrei, adică așezate în secțiunea „evreiască“ a NT.), considerată de Luther „de paie“ și doar cu greu acceptată lângă restul NT.
.
6. În timp, ramura evreiască a Bisericii dispare (confirmând amânarea Împărâției, și suspendarea Israelului din prerogativele de vestitor al ei), rămânând Biserica dintre Neamuri.
.
7. Valul al treilea, („Străjerii“) propun acum acceptarea veștii că evreii se întorc la Mesia, cortul lui David este ridicat din prăbușirea lui (Fapte 15:16-17) „pentru ca rămășița de oameni (evrei) să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile (Bisericile existente în istorie) peste care este chemat Numele Meu“.
.
8. Se răspândește astfel iluzia că asistăm la debutul „Zilei Domnului“, o epoca mesianică a marilor treziri mondiale, cu semne și minuni, semne în cosmos, etc. Pavel îi certa pe cei din Tesalonic pentru această nădejde înșelătoare: „Să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de o epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării …“ Astăzi anticipăm încă apariția Anticristului și dispariția credinței adevărate.
.
9. Istoria se va desfășura după scenariul profetic dat în Romani (Rom. 11:25-31) de Pavel: Se va împlini numărul deplin al Neamurilor, Israelul se va întoarce la Domnul și va fi mântuit („tot Israelul“ – ca națiune).
.
Concluzie: Pentru o revenire a noastră la învățătura pură și completă a Domnului Isus ar trebui să avem în NT numai Evangheliile, epistola către Evrei și apistolele ramurii iudaice a bisericii, Ioan, Petru, iacov, plus Apocalipsa.
Pavel este marea „inovație a lui Christos“ pentru păstorirea Bisericii din vremea Neamurilor. Dacă n-ar fi existat această „taină“ a apostoliei lui Pavel poate că am fi fost toți așa cum ar vrea acum unii să ne facă.
.
repet, înțelepciunea mea de doi bani, într-un context în care alții sunt milionari cu diplome scumpe.
Iosif Ton nu se declara absolut nimic in acest articol; etichetarile sunt nedrepte, simple copilării.
Totusi, el îşi asuma intr-un mod cat se poate de reductionist o istorie paralela a bisericii, pe o cale extrem de stramta: donatisti, Pelagius, valdenzi, anabaptisti… El ne propune o înţelegere a Istoriei Bisericii, în care oamenii au mai mare putere în direcţionarea mersului lucrurilor decât Însuşi Domnul Bisericii. În ruptul capului nu pot sa pricep aşa ceva.
Sau vrei sa iti raspund ca un fariseu sau un carturar?
Frata draga de credinta;”gavrilapenticostalul „l-a intrebarea ridicata cu doua taishuri i-ti raspund din sinceritate si daca merita sa fiu corectat cu toata placerea poti sa o faci fiinca vad ca „shuba” ti ai luat si de pastorit te ai bagat!!! Vad ca intrebarea putin ai mai schimbat;Si eu iar iti raspund la intrebarea care ai ridicat;”Ai putut sa il iubesti pe Dumnezeu DIN TOATA INIMA ta cel putin pentru un minut”Acum de prezent pot sa spun ca da,in trecut e de regretat si pentru viitor ramine de vazut fiinca nu doresc sa ajung ca Petru si pe urma …stii ce urmeaza ,fiinca sa nu uitam ca Satan cam tircoale da si daca lupul ajunge si de la pashuni ne fugareste si prin paduri ne osteneste …
Eu am fost pocait „cu forta”
Frate Chis, gindeste-te bine inainte de a raspunde: Ai putut sa il iubesti pe Dumnezeu DIN TOATA INIMA ta cel putin pentru un minut?
Fratele nostru de credinta;”Gabi Bogdan” in comentariul sau intreaba;”Este cineva care poata sa spuna ca a tinut cea mai mare porunca ( sa iubesti pe Domnul tau cu toata inima) pentru cel putin ……. un minut??Daca iubirea noastra este doar de un minut atunci cu ce ne consideram mai presus ca iudeii,fariseii si carturarii care in loc in inimi sa-L primeasca au dorit doar sa-L ispiteasca?Toate persoanele care se pretind crestine ;Nu acest lucru declara?Ca-L iubesc pe domnul Isus Hristos?Noi in discutiile noastre de ce crezi ca ii aducem in pomenire personalitatea ,roul sau de exzistenta si puterea de slujire in fata Tatalui ceresc si in fata tuturor creaturilor ?Trist este ca noi detinem o iubire nu conform invataturii si poruncii lui ;ci una amestecata si putin cam fireasca ,fiinca din persoane firesti nu am ajuns pe deplin persoane duhovnicesti!Si multora le este chiar greu sa conceapa aceasta realitate!!!Cel ce ajunge sa fie duhovnicesc ,se dezbraca de felul firesc si traieste prin puterea duhului si are ca rod ,roada duhului!!Si atunci sa stii fiecare cine este si cum este ,nu astepta sa iti marturiseasca ,ci incearca sa ii cunosti personalitatea,faptele si trairea,fiinca dupa aceste calitati vei reushi sa-l cunosti!!Multi copii azi spun ca ishi iubesc parintii si pe cei apropiati ,dar realitatea ;care este?Sarutul si doar imbratisarea de un minut,o clipa sau o ora ,doua conteaza?…Ce ne spune domnul Isus?Si El prin a Sa viata umana ce exzmplu a reushit sa ne expuna?Si sa nu uitam de mesajul pe care El prin cuvintele din evanghelie i-L expune;Matei 9 cu 23 la 25 ….Chit despre dragoste sa nu uitam mesajul din 1 Ioan capitolul 2 cu 1 pina la capitolul 3 cu 19 si astfel o sa gasim si raspunsul si modul de a cunoaste daca sintem incadrati in mesaj si avem nevoie de ajustare in viata de zi cu zi la pretentia ce ajungem sa o detinem!!Mesajul contine multe versete si poate intr-o zi ,o saptamina,doua ,o luna sau un an nu vom reushi sa le invatam si aplicam ,dar ar fi bine daca mintuire dorim ca sa gasim de ele sa nu uitam fiinca ce este scris in 1 ioan 3 cu 10?
Marginalizarea invataturilor Mantuitorului sunt o deviere concludenta a ratacirii de pe Cale,la vedere ,usor de indentificat . Lipsa dragostei si a unitatii fratesti expun clar aceasta deviere. IPOCRIZIA ,in schimb (in totala opozitie cu ADEVARUL ) ce doar pretinde si invoca „centralizarea” lui Isus, este cea mai periculoasa,cea mai moderna si avansata, cea mai perfida si distructiva arma a deavolului !. Efectul ei are consecinte catastrofale, cu mult mai distructive decat marginalizarea. . . .
Dumnezeu nu mantuieste pe nimeni cu forta!
Omul, daca nu vrea sa primeasca mantuirea,
nu o primeste.
Multumesc.
Răspuns la întrebările lui Gabi
#1. Trebuie să ne rugăm pentru că suntem arminieni şi credem că Dumnezeu îl poate ajuta pe Ghiţă să decidă să se întoarcă la El. Nu să-l forţeze (deşi n-ar strica), ci să-l influenţeze spre bine în procesul decizional. dacă Stana îl influenţează la rău, credem că Domnul îl poate influenţa spre bine, scoţându-i în faţă oameni potriviţi şi circumstanţe favorabile convertirii sale. Dacă am fi calvinişti cu laleaua întreagă (că sunt şi din cei care mai smulg câte o petală: Mă iubeşte? Nu mă iubeşte?….), atunci am putea sta liniştiţi că Dumnezeu o să-l mântuie în ciuda voinţei sale, că dacă noi suntem aleşi, atunci precis şi Ghiţă este.
#2. Metafora este prea generală. Nu toţi vor primi titlul din mâna Domnului. Apoi va trebui să trăim demn de titlul acesta. Vom primi din partea Lui toată asistenţa ca mânturea noastră s-o putem duce până la capăt, dar depinde de noi dacă vom folosi resursele Sale în acest scop şi dacă nu vom dezonora jertfa prin care s-a răscumpărat libertatea noastră.
#3. Mântuirea noastră n-a fost câştigată cu meritele personale, fie ele rezultatele respectării poruncilor Domnului. Pentru călcările poruncilor Domnului avem la îndemână pocăinţa. Pocăinţa nu este doar actul primar al naşterii din nou şi al iertării iniţiale, ci procesul prin care ne menţinem relaţiile cu Dumnezu şi sfinţenia personală după ce am păcătuit. Eu cred că pocăinţa este foarte importantă şi după ce ne-am pocăit.
Marginalizarea lui Isus, in adevaratul sens al cuvantului,
este ceva real, indiferent cine o spune.
Sunt prea multe persoane in plan religios care, cu voie sau fara, realizeaza aceasta marginalizare. Nu avem nevoie de nici un filozof ca sa observam lucrul asta.
Fr. Lascau,am vazut intrebarea Dumneavoastra dupa ce am scris postul meu ultim.Nu am incercat sa fiu ” condescenting”.
Acuma am si eu ceva intrebari la citatele fr. Ton, daca este cineva care poate sa ma lamureasca as fi recunoscator. Ca la prima tot incerc de vreo un an si nu am primit nici un raspuns.
#1 daca omul este liber, din ce cauza ne mai rugam la Dumnezeu ca El sa ne mintuie un copil sau un prieten? Si cum ar trebui sa ne rugam ( daca face vreun sens sa ne mai rugam) : Doamne da-i la Ghita „vointa libera” ???Nu este rugaciunea noastra o cerere catre Dumnezeu sa-l „forteze” pe Gita sa „primeasca” mintuirea???
#2 Dupa cite inteleg cu creierul meu de nonteolog, crucea a reusit numai ridice titlul din mina diavolului si sa-l puna mina noastra.Atit. Dupa aia depinde de noi daca stam sau nu pe cale. Sau gresesc?
#3 Daca mintuirea depinde de felul in care tinem noi poruncile Domnului Isus, intreb, este cineva pe acest blog care poate sa spuna ca le-a tinut in intregime? Daca nu 50%, sau cel putin 30%?Si nu ma refer la pacatele cele mari ( care nici nu trebuie sa se pomeneasca intre noi, cele din decalog), ci pacatelele cele mici, la nivel de suflet, care ne omoara, ca mindria, birfa, ura aceea ascunsa dupa un zimbet fals duminica dimineata??
Este cineva care poata sa spuna ca a tinut cea mai mare porunca ( sa iubesti pe Domnul tau cu toata inima) pentru cel putin ……. un minut??
#3
7.
,,Continuare la mesajul scris;Apostolul Pavel nu a glumit si din espect profund pentru domnul a spus si scris !De ce?Prin cuvintele din Galateni capitolul unu ne ajuta sa gasim raspunsul!!!!
Gabi
Eu subscriu la cele spuse de Ţon. Unde crezi tu că greşeşte?
Un comentariu bine gindit si scris ,insa chind ap.Pavel a scris ,el de DUHUL SFINT A FOST INSPIRAT SI CALAUZIT!Si chind a scris;” umblati pe urmele mele ca eu umblu pe urmele lui Christos” a glumit?. „”
Citez ditrun transcript al unui interviu al fr. Ton cu Alfa/Omega, preluat de pe blogul lui Rodica Cuc
„Crucea Domnului Isus este foarte importanta pentru ca fara ea nu pot iesi de sub cel rau. Prin cruce El a anulat dreptul diavolului asupra mea. Prin ea sunt impacat cu justitia lui Dumnezeu El mi‑a procurat iertarea de pacate prin singele Lui. Deci astea‑s foarte importante, dar nu sunt centrul.Centrul atentiei noastre este persoana Domnului Isus si invatatura Domnului Isus. Sa venim la El si sa invatam de la El si sa invatam sa fim ca El. Deci acestea sunt centrul.”
„Dumnezeu nu ne forteaza, El ne cheama- Iesi de acolo pentru ca el nu mai are drept asupra ta, dar daca vrei sa ramii sub el, esti liber. Vino la Noi, vino cu Noi, daca nu‑ti place cu Noi, esti liber sa pleci de la Noi. Omul e liber tot timpul. Dumnezeu doar ne invita si dupa aceia spune, ramii, ramii cu Noi daca ne asculti pe Noi, daca nu ne asculti pe Noi, tu te duci inapoi sub cel rau.”
Ptr. citirea intregului transcript, aici este linkul
http://rodiagnusdei.wordpress.com/2010/12/12/iosif-ton-lets-go-back-to-what-jesus-taught/
Dragă Valer
Mă bucur că ai spart tăcerea şi te-ai îndurat să scrii câteva rânduri pe umilul meu blog.
Nu ştiu dacă Ţon se duce atât de departe cu teologia sa încât să ne ceară să aruncăm peste bord christologia noastră. Din câte citesc eu până acum, mi se pare salutar îndemnul să ne întoarcem mai mult spre Christos şi învăţăturile Lui. Trebuie să recunoaştem fascinaţia noastră a evanghelicilor cu Pavel, o moştenire a Reformei. Învăţăturile Domnului ni se par prea radicale, prea idealizate şi de neatins, de aceea ne refugiem la Pavel pentru a reveni la realitate.
Am o întrebare pentru tine. Trebuie să vedem Christologia un capitol încheiat, o teologie canonizată şi că nu mai e nimic nou sau nimic mai mult despre Christos? Am ajuns în teologia creştină la „cele desăvârşite” ca să folosesc un termen cesaţionis. Suntem cesaţionişti în concepţia despre persoana lui Isus? Dacă ştim deja totul, înseamnă că El nu era Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Asta înseamnă că noi atunci am atins desăvârşirea în cunoaşterea Lui.
Personal nu cred că creştinismul şi-a epuizat subiectul acesta. Iată ce se întâmplă acum cu persoana Duhului Sfânt. Controversele pe care le avem cu cesaţionismul se nasc din aceeaşi teologie în progres privind înţelegerea şi interpretarea persoanei Duhului Sfânt în contextul evoluţiei Bisericii prin istorie.
@Marginalizarea….
Ohoo, dragilor! Vorbeam de un „cal troian” pe blog ceva timp in urma; acum a aparut o „herghelie”!
1. Despre Pelagius ar trebui elucidata prestatia istorica a lui, in contextul inceputului ei, adica, pozitia sa versus Augustin, din primele decenii ale sec.V, referitor la „zestrea” antroplogica: ce este omul care trebuie salvat, un „mort” viu, un soi de „zombie”, sau mai retine ceva din „imago Dei”? Natia romana nu cred ca poate ignora contributia lui Ioan Cassian, un favorit al traditiei ortodoxe si patriotice!
2. As dori o lista de nume clare de filozofi greci, care ,in secolul II, devenind crestini, si-au luat avintul „deioanizarii” Logosului si imbracarea divinitatii cu atributele zeilor mitologiei grecesti,(omnipotenta, omniprezenta, atotstiinta,etc) doar pentru a-si „cumpara” acceptul respectabilitatii elitelor sociale; tare miroase a Clark Pinnock et comp.! Natia crestina romana nu cred ca este pregatita sa arunce peste bord faza a doua a procesului, cea finalizata cu teologia marilor Capadocieni, sau „crezurile”, traditional percepute ca mostenire apostolica, de la Niceea incoace! Ce cristologie ne va da cine, daca cea traditional- istorica intra in discutia, cui? Vorba spune : „it’s too much at the stake here”!
3. Suntem atit de aproape de inghitirea conceptului de „emergent church” atunci cind ii asteptam cu sufletul la gura pe „gurii” moderni Dallas Willard, Brian Mc Laren, Rob Bell, Doug Pagitt si cei ce ne vorbesc despre Imparatia deja prin teologia eliberarii, justitiei sociale, eradicarea saraciei, vocatia ecologica, etc,etc!
M-am oprit la timp, cred, trimetind salutari si respecte lui… IT (sic) si mai ales lui… Daniel Brinzei!
Nu avem învăţăturile lui Pelagius, cărţile lui fiind arse (se pare că se ardeau dosare dintotdeauna) şi ştim despre ele numai din scrierile duşmanilor lui. Ca să-l judecăm corect ar trebui să avem scrierile lui.
Pentru că mulţi teologi nu sunt deacord cu Augustin şi teoria sa despre totala depravare a fiinţei umane (antipodul celei a lui Pelagius) nu spune nimeni că a fost eretic. Opinia mea este că această singură extremă a lui Augustin a adus mai mare pagube creştinismului ca părerile declarate eretice ale lui Pelagius. Ţon vorbea de bine de Pelagius, şi cred pe bun drept, pentru că Pelagius a crezut că se poate trăi o viaţă sfântă, pe când Augustin (a cărui doctrină a triumfat politic în disputa de atunci), învaţă şi azi milioane de oameni că nici nu trebuie să încercăm să fim sfinţi că şi aşa nu se poate.
Da,Crestinismul e mult mai mult si mult mai riguros decit il percepem noi de prea multe ori .
O stare de smerenie ,rugaciune si de cercetare a cuvintului ,aplicata apoi in practica de zi cu zi cu ajutorul Duhului Sfint ,este bine si de dorit de avut !
Iosif Ton , din dragoste pentru fratii lui ,nu a ascultat de sfatul clar, limpede si intelept dat de Richard Wurmbrand sa ramana in West ,la prima lui iesire din tara. S-a intors inapoi la fratii lui baptisti . Era rascolit de remuscarile trecutului ,doritor sa-i ajute in greutati, in slabiciuni,in prejudecati si ingustimi de gandire , in esecuri . Era inca de- atunci, un vizionar bine cultivat si documentat, cu intentii de inoire si reformare si…cel mai mult, cunostea in detalii „din interior”, sistemul corupt in care cultul baptist functiona. Totusi , I-a considerat ca sunt fratii lui ce schiopateaza , sabotati de deavolul in sutana rosie ,asa cum si el a schiopatat ,a alunecat ,a cazut . Din altruism pur ,s-a intors inapoi in „satul „celor necajiti si sceptici ,incercuit de banditii securitatii, precum magnificii .S-a intors sa dea un sfat sanatos noii generatii de studenti ai Bibliei !. A renuntat la anii cei mai vigurosi ,a renuntat la vastul camp misionar, la libertate si la comfortul din Occident . S-a intors ,sa plateasca cea mai valoroasa lectie a vietii lui ,sa confrunte „dragostea frateasca” si sa simta pe viu, pentru zidire ,tot ce a simtit Isus venind la ai Sai !. Acum privind retrospectiv ,putem sa vedem clar si limpede ca destinul providential i-a harazit sa treaca si prin aceste teascuri , sa creasca si sa-si intareasca credinta precum toti apostolii lui Isus ! . Vazand in ansamblu intregul lui intinerar, este cert si limpede faptul ca Dumnezeu l-a crescut si pastrat tocmai pentru aceste zile de schimbare de macaz, zile de cernere ,in care neghina va fi vanturata si Adevarul lui Hristos scos in Lumina Dragostei Lui ! . Prin lectiile si predicile lui Iosif Ton, Adevarata Cale ce duce la Hristos ,va fi bine luminata si drapta ,pentru toti cei doritori sa o urmeze !. Iar prin Puterea Duhul Sfant , Iosif Ton paseste plin de dragoste, alaturi de Isus -Mantuitorul !. Din nemarginita dragoste ,Isus l-a ajutat sa creasca l-a aceasta statura l-a care il vedem si-l auzim !.Sa ne rugam ca Dumezeu Tatal sa-l pazeasca in toate drumurile lui, sa-l pazeasca de mandrie , sa-i dea sanatate si energie ,sa-si implineasca pana la capat misiunea si sarcina ce I-a fost incredintata !. In curand la Elim -Chicago !. Isus Hristos l-a vindecat de cancer la prostata, i-a vindecat fica, l-a pazit in pericole si incercari ,mai mult, i-a dat DRAGOSTEA ,CURAJUL si PUTEREA sa dea in spate cu calcaiul intr-o tepusa foarte ,foarte ascutita . . . .
Subiectul cu titlul;”Marginalizarea lui Isus din Nazaret şi a învăţăturilor Lui”,pentru multi nici nu realizeaza chit adevar detine si ori chit am dori sa aruncamvina teologiei pe unul si altul si sa creiem partide ,nu denuta nimic altceva dechit exact mesajul titlului acestui subiect!De ce?Sa vedem cine poate sa marcheze cum noi vrem nu vrem ajungem la implinirea titlului!!!este curaj?Sau mai degraba dorinta de justificare ca sint greshit!!!!Insa prin comentariu sa nu generalizam si nici sa filozofam ,ci sa meditam si cu scriptura sa ne remarcam…..
Gasi-Va Domnul oare
Credinta pe Pamant
Cand nici in Adunare
N-avem Sfantu-I Cuvant ?…
Pelagius este un personaj controversat. Unii (printre care printre care Augustin, Luther, Calvin) il considera un eretic extrem de periculos. Altii cred ca a fost un sfant neanteles.
Dar faptul ca cineva il vorbeste doar de bine pe Pelagius, nu sugereaza ca respectivul isi asuma intreaga sa invatatura cu toate consecintele ce decurg din aceasta asumare?
Pelagius esre reconsiderat de unii din teologii contemporani. El are şi părţi bune. Din păcate numele lui este asociat cu erezia. Nu vreau să cred că asta vreţi să spuneţi de Ţon.
Dupa cum puteti constata comentariul meu este sec. Nu afirm nimic despre pelagianism, cum ca ar fi: bun sau rau, erezie sau adevar.
Constat ca Iosif Ton face doar aprecieri pozitive fata de pelagianism fara a exprima vreo rezerva.
„Pelagius i-a încurajat pe contemporanii lui să-și bazeze viețile pe învățătura morală a lui Isus.”
Si totusi, de ce n-ar fi bun pelagianismul daca Iosif Ton il prezinta atat de pozitiv?
Vă prea grăbiţi să puneţi etichete. Nu e nici frumos şi nici corect.
Iosif Ţon nu s-a declarat pelagianist. Dvs. îl declaraţi. Şi fără dovezi.
Pt. Gabi
Sunt cu totul de acord cu tien, numai că Murray spunea de punctele de pornire ale unei conversaţii şi nu de elementele fundamentale ale Evangheliei.
Să presupunem că la uşa mea bat doi martori ai lui Iehova. Cu siguranţă vor să mă convingă să devin martor. Dacă şi-ar începe conversaţia cu mine cu: „Domnule, am venit să te convingem să-ţi laşi credinţa ta în Isus Christos şi să vii la noi care credem că el a fost frate cu Lucifer şi că mântuirea nu este prin jertfa Sa de la cruce.” Cred că singurul zgomot pe care l-ar auzi de la mine ar fi o uşă trântită în nasul lor. Ar trebui să mă studieze întâi, să vadă în ce subiecte sunt eu interesat şi asă mă ia pe îndlelte din această sferă a intereselor mele. Asta spunea Murray şi nimic altceva. Nu trebui să construim teologii întregi pe ce nu spune cineva.
Nu sări la concluzii imediat. Ţon nu ne propune să ne lepădăm de Pavel, ci dimpotrivă, să-l aşezăm unde trebuie. Cristos întăi, apoi Pavel merge pe urmele Lui, şi noi la fel.
Hi,
Va cunosc din discutiile de pe blog si va apreciez. Vorbesc limba romana si germana dar cu engleza… sorry .Va rog sa scrieti in romaneste; daca prin asta nu devin altii defavorizati. Daca nu se poate, o sa invat engleza si in final o sa zic ca „…toate lucrurile lucreaza…”
GBY
1. In acest articol IOSIF TON se declara PELAGIANIST in mod clar si lipsit de echivoc.
2. Cei care sustin NOUA lui TEOLOGIE isi asuma si PELAGIANISMUL.
Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sînt pe calea pierzării: dar pentru noi, cari sîntem pe calea mîntuirii, este puterea lui Dumnezeu.Poate fi adaptata cit vrei , tot nebunie ramine. Ginditiva numai, credinta intr-un evreu care nu a scris nimica, a fost omorit ca eretic sa imi dea viata vesnica mie, acum?
Parerea mea, este ca problema omului ,din toate timpurile este pacatul, si singurul lucru care il poate salva pe om este propovaduirea evangheliei nealterata.Am citit o carte a unui misionar in jungla Amazonului, el povestea cum salbatici care nu stiau ca exista o alta lume in afara de padurile in care locuiau, la predicarea evangheliei Christo-Paulina, se mintuiau si erau gata sa moara ptr. Christos. Din ce cauza? Nu datorita puterii de convingere sau a argumentelor aduse de propovaduitor, ci datorita Puterii Evangheliei si a Duhului Sfint. ,Predicatorii postmodernisti( de genul lui Scot, Brian Mclarea, Osteen) , minimalizeaza pacatul. Sinteti de acord conceptele si evanghelia predicata de ei? Este adevarat, felul lor de abordare umple bisericile, ( Osteen are peste 30000 de membrii), e adevarat , adreseaza problemele oamenilor de zi cu zi, le promite ca viata mai buna, dar la asta sintem chemati noi ca si propovaduitori ai evangheliei? Sa le promitem oamenilor ” My best life now” cind Mintuitorul ne promite necazuri si suferinte?
Oare cind Pavel a spus ” umblati pe urmele mele ca eu umblu pe urmele lui Christos” a glumit?. Evanghelia complecta nici nu cred ca a putut fi explicata in Matei, Luca, Marcu si Ioan, datorita motivului ca el inca nu a murit si a inviat . Insusi Mintuitorul a spus ca mai are multe de spus, si ” ce fac acum nu intelegi”.
In fiecare an , se pare , cineva apare cu o crestinatate noua, nu sint destul de desptept ca sa deosebesc care e buna si care nu e , asa ca eu o sa ramin la evanghelia „gresita ” pe care inaintasii nostrii au propovaduit-o incepind cu secolul al doilea,si daca crestinatatea de 1900 de ani a fost „imbalanced” atunci o sa fiu si eu, nu o sa ma duc dupa fr. Ton sau mai stiu eu ce inventie postmodernista. Incerc sa-mi aduc aminte de mai marii nostrii, sa ma uit cu bagare de seama la sfirsitul felului lor de vietuire, si sa le urmez credinta. Fratele Ton e prea tinar 🙂 sa pot sa ma uit la felul lui nou de credinta. Brinza cea mai buna trebuie sa prinda mucegai, inainte sa fie vinduta. Reteta lui este inca prea noua( de fapt a fost incercata in fiecare secol, sub o forma sau alta, numai ca nu a prins mucegai niciodata, ca s-a stricat)
În citatul redat, Stuart Murray, vorbeşte despre „a starting point for a conversation about faith” (un punct de pornire a unei conversaţii) cu necredinciosul de azi. Sublinierea lui că dacă sunt alte puncte de a porni o conversaţie despre credinţă, nu înseamnă că păcatul nu este important ori că problema vieţii veşnice ar trebui ignorată, ci acestea două, păcatul şi viaţa de după moarte, nu mai sunt important pentru necredinciosul contemporan, ca să-i atragă atenţia în vederea unei conversaţii cu creştinii de azi. Nu văd nimic neadevărat şi periculos în această abordare. Sunt sigur că Stuart Murray cunoaşte mult mai bine decât noi societatea americană şi omul contemporan. Noi trăim în America dar nu suntem 100% parte din această societate. Ne vine greu să găsim în noi problemele sesizate de Murray.
Murray se referă la vestirea Evangheliei omului postmodern şi post-creştin american. Cred că are dreptate. Dacă vrei să-l abordezi, va trebui să porneşti de la interesele lui, altfel, „we will give him answers to questions he is not asking” (îi răspundem la întrebări pe cre nu şi le pune).
Neglijarea lui Christos şi a învăţăturilor Sale, a fost sesizată de mulţi alţi teologi şi filozofi creştini. Nu cred că trebuie să-i acorzi lui Ţon primatul sublinierii acestei probleme, probabil că pentru noi românii, el este printre primii care ne scrie despre ea.
L-am mirosit eu de mai mult timp pe fratele Ton ca e un pic de palegianist….Incep sa I dau dreptate fratelui Brinzei cind a spus ca nu stim ce ne asteapta, domnia sa numind noua teologie „Teologia de după Crucea justificatoare“ . De fapt am fost destul de circumspect de prima data cind am auzit interviul fratelui Ton cu postul tv Alfa/Omega. Interesant, din secolul al II , crestinatatea o luat-o pe ulei, pina la Fr Ton. Frate Lascau , redau aici un pasaj dintr-un interviu cu Stuart Murray pe care fratele Ton se pare ca il apreciaza foarte mult. Sint curios daca sinteti de acord cu ce „acest” Stuart Murray spune intr-un interviu :
Finally, if the gospel is to be relevant, we need to discover what aspects of the gospel connect with people today. For a long time, evangelists used guilt and death as the two things that most people were concerned about, with forgiveness and the hope of eternal life as the good news. But many people today don’t feel guilty, and many are not particularly interested in life after death. It’s no longer a starting point for a conversation about faith.
What are the new starting points? Some that come to mind for me include alienation, loneliness, a search for meaning and purpose, interest in spirituality, and resources for this life—rather than hope for the next. This does not mean that sin is unimportant or we should ignore eternal issues, but these may not be the starting points.
In the end, the most important thing is for Christians to listen; what people need will vary. The gospel can meet all human needs, of course, but we need to listen carefully to our postmodern and post-Christendom culture to learn what they are. We don’t want to give out answers to questions nobody is asking.
Pe de alta parte, e adevarat ca si faptele conteaza:
” Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele.
Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune.
IAR ORICE POM CARE NU FACE ROADA BUNA SE TAIE SI SE ARUNCA IN FOC.
De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste.
Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.” ( Matei 7: 17- 21).
Domnul Ţon face o nedreptate Bisericii Ortodoxe.
Oare nu in fiecare duminica se citeste din Evanghelii, adica din invatatura si viata Domnului Iisus Hristos?