9 gânduri despre “Diagnostic sigur – Zâmbetul de sâmbătă

  1. Nela

    Este fenomenala caricatura!
    Daca toti care au fost „contaminati”voit cu „raie comunista”ar purta vadit semnul oare cati din ce care s-au „inaltat in dregatorii”vor trebui sa mearga la „Doctor”?
    Si nu este o intrebare retorica!

  2. Sandu Roman

    Privind cu atenţie la detaliile din imaginea de mai sus m-am întrebat, dacă bretelele nu, atunci ce mai împiedică pantalonii pacientului să nu cadă la podea?

    Să se mai ţină cumva agăţaţi de simbolurile de pe piele? 🙂

  3. Asta e o boala interioara,la fata nu se vede, arata chiar bine.
    Cind te uiti la el zici ca e sonatos tun,ros in obraji…..la el boala e mascata.
    Cred ca de aceia Domnul Isus ia facut pe carturari si farisei” morminte varuite”.

  4. Scrisoare către domnul Ţon

    Vă scriu numindu-vă „domn” pentru că apelativul de „frate” în dreptul unor anumiţi oameni sună periculos de familiar, până acolo unde aduce o nivelare intelectuală şi socială ce nu mai produce respectul necesar.
    Mărturisesc sincer că nu sunt unul care poate asculta până la capăt o predică de-a dumneavoastră… Spiritul meu coleric se împacă greu cu logica argumentării dusă până la aritmeticizarea discursului, ce îndepărtează orice urmă de paradox sau frazare şocantă.
    Am avut nefericirea să fim contemporani şi poate de aceea am căutat să nu vă întâlnesc niciodată… Eraţi prea strivitor pentru mine.
    V-am ascultat la Europa Liberă, duminică de duminică, în acele zile când mama mea, nelăsată de tata să meargă la biserică, vă folosea predica de la radio ca singură hrană spirituală.
    Aţi fost pentru un mine un sfânt din aceia pictaţi de Caravaggio, cu varice la picioare, cu unghii murdare, cu haine grosolane, sfinţi pictaţi în aşa fel încât îţi piere pofta de-a te mai ruga în faţa lor. Iar când am citit ce-a zis domnul Hurezeanu, ce v-a fost coleg la Europa Liberă, am fost mai încredinţat că am procedat bine. Sfinţii trebuie băuţi în porţii mici ca şi ceaiul de rostopască… Dumneavoastră sunteţi un învingător dacă e adevărat că învingătorii sunt foşti rataţi ce s-au supărat şi de aceea n-am să spun decât că vă respect pentru faptul că v-aţi supărat tare, ieşind din zona călduţă a pocăinţei, până la răceala negării lui Dumnezeu. Când ajungi acolo orice lucru e posibil. Chiar şi un angajament cu Securitatea…
    Vă respect pentru că aţi avut puterea reîntoarcerii şi a reciclării gunoiului din suflet. În toţi anii aceştia aţi fost şantajabil şi singur şi de aceea cred că v-a fost greu.
    Urăsc comunismul, dar nu pot face abstracţie de faptul că au fost slujitori neoprotestanţi care au crezut sincer în el. Dumneavoastră eraţi prea deştept ca să nu vă daţi seama că ceva e putred şi aici vă condamn pentru că aţi gândit cu inima, nu cu mintea. Exact ca o femeie…
    Au fost mulţi dintre fraţii mei care au strigat şi din puţul gândirii „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus”, dar dacă ar veni din nou comuniştii la putere nici nu vă daţi seama, domnule Ţon, câţi lingăi şi pupincurişti s-ar găsi să-şi plece genunchiul, de frică sau din dorinţa parvenirii şi altor foloase, mai mult sau mai puţin vizibile.
    În 1990 trebuia neapărat să se ridice în picioare toţi cei ce se făcuseră frate cu dracul şi să-şi presare cenuşă în cap. N-au făcut-o, iar cei ce-au suferit sub comunişti au fost prea pocăiţi ca să-i arate cu degetul. Generaţia de acum nu mai are dreptul moral s-o facă pentru că Marcel More zicea că el, cuvântul unor oameni care s-au tolănit comod pe cruce nu mai poate avea nici o trecere. Câtă vreme nu suntem dispuşi să plătim preţul trezirii şi suntem tari în clanţă numai în bătălii pe forumurile de pe internet este cazul să intrăm pe mucles şi să nu ne mai dăm cu părerea. Îmi spunea un pastor în vârstă că l-au bătut până a urinat pe el şi apoi l-au pus să semneze. Sigur că e uşor de apucat de guler de către cei cu laptop şi viză de SUA, ce merg să conferenţieze despre o trezire ce nu poate veni cu oameni ce au fundul tocit de-atâta stat pe scaun în faţa monitorului şi nu genunchii tociţi de rugăciune.
    Atâta am avut să vă scriu, domnule Ţon. Pe dumneavoastră trebuie să vă judece alţii…
    Toţi suntem vinovaţi. Unii că au făcut, alţii că n-au făcut sau nu fac nimic. Restul e o chestie de cine apucă primul piatra de jos…

    V l a d i m i r _ P u s t a n
    este doar un copy paste ……..
    http://www.ciresarii.ro/articole/editorial/Scrisoare-catre-domnul-Ton–Vladimir-Pustan

    1. mike O

      D-le Oarecare
      Sper ca a-ti avut o discutie cu pastorul Pustan inainte de-a posta acest email.Stiu bine ca d-l Pustan a regretat acest email dur,(am cunostinta de o discutie telefonica) scris imediat dupa ce fr.Ton a marturisit acest lucru.Eu cred ca acest email nu mai poate sa faca nici un rau fr. Ton (care s-a cait de trecutul lui) in schimb cred ca nu-i aduce cinste d-lui Pustan, mai ales daca in continuare nu este de acord cu continutul lui.Trebuie sa facem diferenta intre cei care s-au cait si pocait de trecutul lor si cei care continua sa nege trecutul lor de colaborator.
      Domnul sa ne dea discernamint in toate lucrurile.

      1. Florin N.

        mike O

        Nu stiu de cate ori ai citit scrisoarea lui Vladimir Pustan catre Iosif Ton…insa pentru mine e clar…ca este o scrisoare de apreciere…O..pentru ca atrebuit sa-si traduca scrisoarea din romaneste in romaneste pentru a o intelege cei care nu au inteles-o nu inseamna ca si-a regretat actiunea…Tu sti dintr-o sursa telefonica…eu stiu de la dansul…
        Si da este nevoie de discernamant in toate lucrurile…
        Fi binecuvantat.

        1. mike O

          Este adevarat, ca nu am citit scrisoare, decit inceputul iar datorita faptului ca eu am citit o alta scrisoare scrisa cu mult timp in urma,(de catre acelasi autor) le-am confundat.Imi cer scuze si apreciez atentionarea d-voastra.God bless you.

    2. Sandu Roman

      Cu toată stima şi cu tot respectul pe care îl am faţă de persoana şi lucrarea fratelui Vladimir Pustan, nu pot să nu observ că până şi această scrisoare conţine o oarecare doză gratuită de abureală şi de linguşeală faţă de fratele (domnul) Iosif Ţon, deşi autorul ne dă de înţeles că are aversiune faţă de aceste lucruri.

      Dacă scopul scrisorii a fost să încurajeze un frate (domn) care şi-a reglementat situaţia, dar care continuă să fie victima unor atacuri din partea unor extremişti fanatici cu dor de răzbunare, atunci această scrisoare a mers puţin prea departe, deoarece lasă prea mult loc pentru interpretare în favoarea “colaboratorilor nepocăiţi”.

      Este foarte adevărat faptul că majoritatea celor care am trăit sub regimul comunist purtăm o măsură de vină prin ceea ce am făcut sau n-am făcut, la fel cum sunt adevărate majoritatea argumentelor foarte elocvent şi picant prezentate în scrisoare. Totuşi, absolut nimic nu justifică muşamalizarea adevărului pe care, de fapt, ar fi trebuit să-l fi auzit direct de la cei în cauză fără să fie nevoie ca ei să fie împinşi de la spate.

      Această aşteptare legitimă nu poate fi echivalată cu împroşcarea cuiva cu pietre din dor de răzbunare sau cu scopul de a omorî pe cineva. Tot ce se cere din partea colaboratorilor este o demonstraţie minimă de bun simţ şi de respect faţă de cei mulţi în faţa cărora şi-au creat o falsă aureolă de sfinţi, asumându-şi responsabilitatea pentru trecutul lor.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s