Raţele

Una din povestirile celebre ale lui Kierkegaard este o parabolă în care personajele principale sunt raţele.
Era un oraş al raţelor. În fiecare duminică dimineaţa raţele plecau, legănându-se de pe un picior pe altul, la biserică. Pătrundeau legănându-se în sanctur şi se aşezau pe bănci. Corul raţelor intra legănându-se şi îşi lua locul în strană. Intra apoi predicatorul legănându-se şi el pe cele lăbuţe. Răţoiul ordinat deschidea Biblia raţelor (Raţele, se pare că aveau şi ele ca toate celelalte creaturi ale pământului, versiunea lor a Bibliei). După ce citea, începea predica: „Iubitele mele raţe! Dumnezeu ne-a dat aripi! Aripi cu care putem zbura! Cu ele ne putem ridica sus de tot în văzduh şi să plutim ca vulturii. Nici un zid nu ne poate ţine prizoniere! Nici un gard nu ne poate împiedica! Avem aripi! Dumnezeu ne-a dat aripi şi putem zbura ca păsările cerului!”
Toate raţele măcăiau din răsputeri: „Amin! Amin!” După care plecau legănându-se pe cele două lăbuţe spre casele lor.
Cu aceeaşi înţelepciune de raţă, auzim duminică de duminică despre potenţialul nostru în Christos. Zicem entuziaşti: Amin! Amin! şi ne întoarcem legănându-ne la ale noastre. Şi nu zburăm.

26 de gânduri despre “Raţele

  1. Ratele nu au nici o vina , problema e cu ratoiul ordinat, ca le spune ratelor sa faca cea ce este destul de greu unei rate sa faca. Corp prea mare la aripi prea mici. Ratele trebuie sa Se nasca din nou, si sa devina lebede, atunci sa vezi ce zboara. Si ratoiul ordinat trimis sa invete principile aerodinamicii…E mai rau cind o rata este urcata la inaltime, si aruncata sa zboare, atunci sa vezi tocana de rata , cind loveste asfaltul…

    1. Ianchis Ioan

      Se pare ca de aici vine tot necazul nostru. Am ramas tot rate greoaie, vrem sa zburam pentruca mesajul ratoiului este incitant, dar ne lovim de asfalt, de borduri si de tot felul de limitari… inca nu ne-am transformat, nu ne-am regenerat in lebede.

    2. vesteabună

      Ia încearcă tu să-ți imaginezi un ritual fără prezența ”rățoiului ordinat”.
      Să te ajut: ai ”boboci”? Unul ca-n cântecul: ”n-am și eu o rață, să-mi fie soață….”? Ai? Bine. Dacă n-ai, imaginează-și că ai! Urmează nunta, cununia. Nu e biblic ce face rățoiul, dar ne-am obișnuit. Poți să-ți imaginezi viața religioasă, cununia, binecuvântarea de copii, primirea bilețelelor, regia programului fără rățoi? Nu poți. Sunt biblice aceste măcăieli? Nu sunt. Le poți elimina? Nu le poți.
      Atunci, pliscu mic și măcăit legănat în continuare!
      ”La ce-ți folosesc în viață
      aripi pentru ceru-ntins,
      când tu stai în colivia
      oamenilor ce te-au prins.” NM(La ce-ți folosește spada?)
      Robia cârdului e și ea o formă de robie de care trebuie să fim mântuiți!

      1. ACIDUZZU

        Niciodata sa nu pescuiesti acolo unde se scalda ratele…
        Iti trebuie o viata de liniste…
        PS.
        Cand glasul ragusit al ratoiului se face auzit, de-abia atunci…ratele tac…

        1. ACIDUZZU

          Niciodata, intr-o turma, nu pastorul naste miei, ci oile !
          Niciodata, intr-un card de rate, nu ratoiul cloceste ci…ratele…
          Tragic este atunci cand ratele clocesc alte oua…

          Una a fost oaia Dolly, conceputa in vitro…dar inca nicio rata…

  2. Problema nu e la picioare sau la aripi…e la cap. Ratele sint fara imaginatie – fara credinta, fara tinta…Nu se gindesc la cer…la promisiunile Domnului si la minunatiile Slavei Lui…de aia n-au chef de zbor…Sau poate sint ocupate cu boabele de pe jos…vreo rima…vreun brotac…
    Cind am venit in America unii din noi eram asa de entuziasmati ca am fi plecat si pe jos…si …cumva am ajuns in America. Dar de aici…nu mai sintem entuziasmati sa mergem nicaieri…asa ca ne leganam pe-aci. Cu cit avem mai multe pe pamint cu atit mai lunga ne este leganarea…
    Mac-mac…ce sa fac?

    1. WOW!
      Oare noi traim vremurile despre care Domnul ia zis lui Daniel:
      „Multi vor fi curatiti,albiti si lamuriti..cei priceputi vor intelege..”(Dan.12:10)
      Cu ce rapiditate ne „aliniem” dela „bee..ologie” la ” rata..ologie” trecind din
      „staul” la „cotet”.
      Am retinut ca in aceasta noua stare Amin, Amin= Mac..Mac..
      Predicatorul-ratoi isi „macaie” predica si tot la cinci,sase cuvinte ,automat oracaie Mac,Mac.
      Solicita auditoriulu (cirdului de rate) sa fie de acord cu el si sa strige Mac.
      In cazul ca auditoriul „macaie” mai incet-uneori din cauza „throat”ului infundat, ratoiul se infoaie mai virtos, si „zbirniind „din coada , se rasteste la
      cirdul atipit; Hei vreau sa aud ; Mac..Mac..
      Cirdul se trezeste si striga galagios; Mac..Mac..Mac..
      Cit despre zbor ce sa vorbim;
      – Ratele ca rate ,privirile dela orizontala in jos si rareori,din cind in cind o ochiada la 45* doar cu un ochisor ,in functie de partea inclinata a capului .
      – aripioare mici si „pintec” dolofan -pregatit pentru a sta pe varza in cuptor -si nu pentru transfer in lumea constelatiilor.
      Orice asemanare cu lumea inconjuratoare se exclude.

  3. Analogia ar putea fi şi mai puternică, dacă oamenii ar fi la fel de uniformi ca o singură specie de raţe, sau dacă la biserica raţelor s-ar fi prezentat exemplare obişnuite şi tot soiul de raţe „mutante”, dintre care doar câteva ar fi fost într-adevăr capabile să plutească precum vulturii deasupra piscurilor înzăpezite, altele ar fi zburat ceva mai jos precum şoimii, porumbeii şi vrăbiile, foarte multe ar fi putut să se cocoaţe temporar cu multă trudă, ca găinile, şi majoritatea ar fi fost formată chiar din palmipede obişnuite. Păcat că nu mi-a venit ideea înaintea lui Kierkegaard!

  4. Cleopa

    In opinia mea, Kierkegaard facea referire la „ratele domestice”. Cele „salbatice” stiu ca zborul este modul prin care se pun la adapostul unui climat mai bun, dar si mijlocul de a scapa din gheara atacatorilor. Cele „domestice” in schimb, sunt prea comode si dezinteresate de a-si descoperi calitatile datorita comfortului, climatului si protectiei oferita de proprietar (a se citi beneficiar). Diferenta….. ca de la cer la pamant, primele, in ciuda „salbaticiei” in care cresc isi folosesc la maximum potentialul si „echipamentul din dotare” bucurandu-se de libertatea oferita de Creator, dar si de frumusetea experientelor zilnice in ciuda unui context neprielnic, ostil si neprietenos. Cat despre cele „domestice” in ciuda climatului si favorurilor zilnice nu ajung niciodata sa-si experimenteze potentialul si nici sa guste din libertatea oferita de Creator. Destinul lor este sigur – oala. De retinut: in parabola lui Kierkegaard si ratoiul ordinat avea aceasi problema si atitudine vizavi de potentialul si capacitatile sale, diferenta o facea faptul ca el era palavragiu, fariseu si duplicitar. Si ho ho…………. de cati ratoi din astia nu avem noi parte? Cu toata dragostea, Cleopa.

  5. cornelius

    Citind aici ratoi , mi-am adus aminte despre niste experiente reale ,care le-am trait in bisericile noastre , si care m-au facut sa inteleg demult ca de cel din fruntea poporuluí(zii aici ratoiul) depinde mult daca stolul va zbura sau nu,si am sa incerc sa va spun pe scurt despre ce-i vorba.
    Faza 1 :
    Eram la scurta vreme dupa ce venisem in diaspora , cind am cunoscut in vecini de mine o familie care se pocaise de curind si in care, unul dintre copii aflati in jurul virstei de 14 ani incepuse sa aiba manifestari de comportament ciudate,(auzea voci,spaime nejustificate, si altele asemanatoare), cea ce a facut ca la mine sa se aprinda rapid beculetul rosu.Asa ca l-am sunat pe pastorul nostru care si el era destul de proaspat ordinat ca sa maí aiba „salbaticia”credintei in el , i-am explicat ce se intimpla ,si el a zis simplu:cind poate familia asta sa vina impreuna , sa stam de vorba cu ei? Asa ca si-au facut termin , au stat si unii si altii in post (familia si lucratorii), s-au intilnit ,familia a intrat la marturisire, apoi fratii s-au rugat pentru copil ,acesta a fost eliberat ,si din acea zi nu a mai avut nici un fel de probleme psihice. Simplu si fara sa stea pe ginduri, „ratoiul ” a pus in practica cea ce invatase de la parintii si inaitasii lui „Acel ce se increde in Dumnezeu poate zbura” .
    Faza 2:
    Aproximativ 15 ani mai tirziu intro familie din biserica apare un caz greu de depresie unde familia disperata apeleaza la acelas pastor sa vina acasa sa faca ce trebuie sa faca conform Bibliei fiindca si ei gindeau ca aripile credintei ne sint date sa le folosim , nu doar sa ne impanam cu ele.Si n-o sa ma credeti , dar acelas pastor care cu 15 ani in urma a reactionat corect si fara sa stea pe ginduri ,de data asta a raspuns:sunati-ma peste citeva zile ,ca trebuie sa ma sfatuiesc cu comitetul. OK , in ordine, doar ca atunci cind a fost sunat din nou a raspuns simplu: nu pot sa vin ,comitetul nu-i de acord sa ma rog pentru astfel de cazuri (aceeasi oameni care prima data sarisera fara sa stea pe ginduri )!!!!!!
    Ce s-a intimplat oare?
    Cred ca ratoii nostri s-au „ingrasat” prea mult stind in curtea linistita a libertatilor religiose, intr-o societate in care medicina face aproape orice,si-n care n-i se recomanda sa nu mai umblam dupa minuni si vindecari miraculoase ,ca se pare ca cei prin care se fac astfel de lucruri se pare ca nu prea se tin de ordinea si principiile din curtea noastra , si s-ar putea sa deranjeze pe cei ce sint oricum prea comozi ca sa ia in seama regulile aerodinamicii.
    Un caz asemanator dar cu Hapy end:
    In familia mea largita (prin casatorie) a aparut in aceasta toamna un caz de , hai sa-i spunem asa…”sarire de pe fix” a unui tinar (student eminent care fara nici un motiv evident, de azi pe maine nu mai este acelasi om , nu mai poate fi considerat normal).
    Familia apeleaza la pastorul bisericii lor pentru rugaciune si slujire la care acesta le raspunde simplu: nu avem ce-i face, din pacate in ziua de azi exista foarte multi frati cu probleme psihice. Familia disperata il duce pe tinar la spital de unde dupa un timp il ia inapoi intro stare de plins, mai rau decit cind l-au lasat acolo.In disperarea lor , si-au adus aminte ca pastorul de la biserica in care crescusera ei, a fost si a ramas un om al rugaciunii si al Cuvintului plin de putere al lui Dumnezeu , asa ca au apelat la el sa-i ajute . Acesta( fiind un om pe care Domnul l-a trecut si-l trece prin multe necazuri in viata, care nu are o familie perfecta ,are si slabiciuni (ca si Ilie din Scripturi) are si infringeri, dar are o inima predata Domnului si plina de dragoste pentru fratii si surorile lui, ) nu a mai stat nicicum pe ginduri: a organizat rapid citiva oameni ai rugaciunii si postului „care cunosc si aplica intocmai nemodificate regulile dumnezeiesti ale aerodinamicii” au venit acasa la cei in cauza , le-au aplicat intocmai, apoi s-au rugat , si „curios lucru” tinarul nostru si-a revenit tot asa de peste noapte cum se si imbolnavise.Au trecut peste 2 luni de zile de cind el nu mai ia nici un fel de tratament (cu intrerupere brusca),si este perfect sanatos fara nici o problema de comportament sau vorbire,spre surpriza doctorilor care l-au tratat carora nu le vinea sa creada ca au in fata lor acelas om(avind nevoie de o adeverinta de spitalizare a mers personal la spital sa si-o scoata).
    Asa ca dragii mei atunci cind pe linga noi avem ratoi care au invatat si nu au uitat cum se poate zbura pot zbura si restul stolului ,fiindca Dumnezeu le-a inzestrat cu aripi dar ele pot fi folosite doar cind il credem pe cuvint pe cel ce ne-a creat si care stie cum pot fi puse aceste aripi in functiune.

    1. david

      Bine am spus eu in articolul :Povestea celor doi pastori. dupa un timp cind sau inscaunat bine prieteni ,rudeni linga ei nu mai au grija de turma caci votul ii alege[neamurile ]8 ani destul pastor principal in aceiasi biserica.

  6. Pingback: 12 postări în Top 100 WP (19.02.2011) « România Evanghelică

  7. Pingback: Parabola ratelor – Carmel Ciurdaş

  8. Pingback: Ratele si biserica « Roseinthedesert's Weblog

  9. Nimeni nu o impiedica pe rata sa zboare, daca ar pune in aplicare predica ratoiului. Insa rata se teme sa iasa din randul ratelor, daca toate ratele au umblat, de ce sa fie ea mai desteapta sa zboare, o sa se creada ca sufera de mandrie, nu e bine.
    Daca ar zbura, singura catastrofa care i s-ar putea intampla ar fi sa fie data afara din randul ratelor umblatoare……..mare paguba, daca nu cumva rata tine mai mult la imaginea pe care o are in fata ratelor decat sa cunoasca inaltimile pentru care a fost creata cu aripi.
    In concluzie, cu sau fara ratzoi umblator, care in gura mare sa predice zborul si tacit sa ordoneze umblatul, rata e libera sa aleaga, in cotetul ei poate sta si medita si lua decizii singura, doar ca rata e cam proasta, asta e concluzia concluziilor, sa ai aripi cu care poti sa zbori si totusi sa nu zbori tre sa fi prost.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s