Uniunea Bisericilor Penticostale Române

În următoarele rânduri, căutăm să răspundem pe scurt la câteva întrebări legate de înființarea, administrarea şi funcţionarea acestei organizaţii

1.      Ce este Uniunea Bisericilor Penticostale Română din SUA şi Canada?

Este o organizaţie religioasă non-profit, care uneşte şi păstreză împreună toţi slujitorii şi bisericile Penticostale Române care nu s-au afiliat cu alte confesiuni sau denominaţii americane, şi care şi-au manifestat dorinţa de a face parte din părtășia noastră.

2.      Informații cu privire la înființarea și sistemul de organizare a Uniunii.

Prima întrunire pastorală cu tentativă de organizare a avut loc în oraşul Phoenix, în cadrul Bisericii Penticostale Happy Valley. Încorporarea organizaţiei a avut loc în anul următor, respectiv 1989, la Biserica Bethel din California. Mai târziu corporația a fost transferată şi înregistrată în statul Washington. Mai multe informații cu privire la Uniune găsiți pe pagina de internet http://www.romanianpentecostalunion.com.

3.      De ce s-a format Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Numărul credincioşilor şi a bisericilor penticostale române din SUA şi Canada a crescut dramatic în urma emigrării în ultimele trei decenii ale secolului trecut.

Cei mai mulţi penticostali Români, plecaţi fiind de sub apăsarea regimului comunist, au evitat afilierea lor cu alte organizaţii. Această rezervă a fost rezultatul mai multor cauze:

Frica de organizaţii străine care nu-i înţelegeau pe românii scăpaţi de jugul comunist. Sistemul politic comunist, totalitar, poate cu uşurinţă să fie transferat şi adoptat de un oarecare sistem religios. Ceea ce a reprezentant pentru lumea politică comunismul, aceea poate să însemne pentru Biserică (organismul spiritual al lui Christos), un sistem rigid, piramidal;

Lipsa de încredere în sisteme centralizate ce pot fi cu uşurinţă corupte. Chiar dacă dorinţele şi intenţiile unei organizaţii sunt la început bune, omul este predispus căderii şi manipulărilor politice care în final, şi din nefericire, lucrează în detrimentul bisericilor locale. În contrast cu acestea, atunci când autoritatea organizaţiei este limitată, iar membrii bisericilor locale sunt proprietari şi administratori ai bunurilor lor comune, se creează un context prielnic de eliminare a corupţiei;

Dorinţa credincioşilor de aşi păstra libertatea administrativă de decizie şi a luării de hotărâri în cadrul bisericilor locale. În timp ce bisericile îşi păstrează autonomia, renunţă totuşi la o stare de independenţă totală, şi intră sub autoritatea mărturisirii de credinţă penticostală, în timp ce slujitorii bisericii dau socoteală, şi pot fi traşi la răspundere în faţa unui for superior;

O călăuzire clară a Duhului Sfânt ce a convins slujitorii de atunci că românii nu sunt un popor de mâna a doua, şi că ei, cu ajutorul şi sub ocrotirea braţelor atotputernice ale lui Dumnezeu, se vor putea conduce singuri;

Nevoia acută a unei organizaţii care să fie prin excelenţă în slujba bisericilor şi nu peste biserici. O adevărată organizaţie care vrea să unească bisericile trebuie să se pună în slujba acestora. Percepţia că organizaţia e superioară bisericii locale trebuie răsturnată. Scopul principal este ca bisericile să crească şi să înflorească, nu organizaţia. Atunci când focusul şi preocuparea organizaţiei e Biserica locală, organizaţia propăşeşte în mod implicit. Convingerea noastră profundă este că cea mai importantă, valoroasă, şi sfântă instituţie, alături de familie, este Biserica lui Christos, singura instituţie despre care El, Domnul Christos a spus că o zideşte: “…şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Mat. 16.18). Prin urmare orice organizaţie care ajută, spijineşte şi lucrează la zidirea Bisericii lui Christos, devine un partener în marea afacere de mântuire a oamenilor pe care o conduce Dumnezeu Însuşi. Apostolul Pavel scoate la lumină acest adevăr atunci când asociază lucrătorii ce seamănă şi udă Cuvântul Vieţii, cu Dumnezeu: “Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.”(1Cor. 3.9)

4.      Ce interese nu are şi ce nu face Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Nu are nici un interes în valorile materiale şi posesiunile Bisericilor locale. Fiecare biserică este deţinătoare a clădirilor, proprietăţilor, şi conturilor bancare proprii.

Nu impune cotizaţii din partea bisericilor, dar acceptă donaţii pentru proiectele în care Uniunea este implicată.

Nu se amestecă în problemele interne de administraţie sau gospădărie a bisericilor. Fiecare biserică este încurajată să-şi resolve singură problemele sau conflictele interne ce apar.

5.      Ce rol își asumă Uniunea Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada?

Se luptă pentru păstrarea şi respectarea mărturisirii de credinţă penticostală. O doctrină şi o învăţătură biblică sănătoasă va da naştere şi va forma biserici sănătoase.

Atunci când Uniunea este solicitată, oferă consilere în vederea aplanării conflictelor care apar între pastori şi comitet sau conducere şi biserică.

Participă la ordinări de slujitori doar acolo unde Conducerea Bisericii locale face propunerea, iar Biserica confirmă lucrarea de consacrare a oamenilor chemaţi de Dumnezeu. Această procedură elimină ordinările clandestine şi/sau posibilele aranjamente în afara bisericii.

Emite legitimaţii de pastori, presbiteri, sau diaconi celor ce se încadrează în cerinţele statutului, şi se califică din punct de vedere spiritual.

Retrage legitimaţia de slujitor în caz de deviere doctrinară, în caz de încălcare a principiilor de conduită etică şi morală, sau în alte situaţii justificate.

Ajută la formarea de noi biserici dar se opune şi descurajează orice dezbinare sau acţiune de  rupere între fraţi.

Organizează conferinţe prin care se întăreşte legătura frăţească şi se încurajează dezbaterea unor subiecte biblice relevante.

Se implică în acţiuni de evanghelizare, misiune transculturală, caritate, şi utilizează mass media în scopul propovăduirii Cuvântului până la marginile pământului.

Principiile care stau la baza Uniunii Bisericilor Penticostale Române din SUA şi Canada

1.      Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu. Orice învăţătură, concept sau dogmă, trebuie să se subordoneze acestui Cuvânt.

2.      Biserica este adunarea celor chemaţi afară din lume, după voia şi hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu. Aceasta este comoara lui Dumnezeu pe care Duhul Sfânt o pregăteşte pentru veşnicie. Orice acţiune trebuie să ajute la creşterea şi maturizarea Trupului lui Christos.

3.      Mărturisirea de credinţă penticostală reprezintă norma dogmatică după care se conduce viaţa credincioşilor şi a bisericilor locale.

4.      Credem că evlavia și sfințenia sunt caracteristici obligatorii ale unui om mântuit. Mântuirea nu poate fi separată de o viață de ascultare și supunere față de învățătura Domnului Isus Hristos. Deși urmăm o linie conservatoare în interpretarea Scripturii și în trăire, considerând că esența și mesajul nu pot fi schimbate, totuși îmbrățișăm cu atenție noile metode și forme în propovăduire și închinare.

5.      Autonomia bisericii locale trebuie respectată. Autoritatea executivă aparţine bisericii locale. Biserica locală, prin slujitorii şi conducerea ei, adoptă decizii şi hotărâri care vizează bunul mers al lucrării lui Dumnezeu, în sfera de activitate a bisericii. Oamenii spălaţi şi sfiţiţi în Sângle Mielului, adică cei ce formează Biserica locală, şi care contribuie prin participare, post, rugăciune, dărnicie, vestirea Cuvântului, acţiuni de caritate, etc., sunt pe deplin îndreptăţiţi să hotărască direcţia pe care o ia biserica într-o anumită situaţie sau context. Această slobozenie este vizibilă în acţiunile Bisericii din Antiohia (Fapte 13.1-4), şi reiese clar din scrierile Apostolului Pavel către bisericile primare. Legătura care exista între bisericile primului secol viza învăţătura doctrinară, colaborarea între slujitori, şi anumite acţiuni de caritate. Diferenţele dintre ei, pe de altă parte, reprezentau o piedică pentru legalişti, şi un teren de luptă pentru iudaizatori, dar pentru sfântul Pavel, acestea reprezentau o manifestare diversă a harului divin. Hotărârea Bisericii de la Ierusalim (Fapte 15.1.35), după întrunirea desfăşurată sub autoritatea Apostolilor, nu se ocupă de chestiuni locale sau organizatorice, şi nu scoate în evidenţă o conducere administrativă centralizată, ci doar pune bazele unei doctrine sănătoase.

6.      O unitate (sau uniune) a slujitorilor şi bisericilor nu înseamnă uniformitate. Principiile biblice penticostale sunt respectate de toţi, dar preferinţele cu caracter local sau individual sunt lăsate la latitudinea bisericilor locale. Credincioşii bisericilor noastre vin din diferite părţi ale României şi Americii, cu o creştere şi obiceiuri diferite. Prin urmare, fiecare biserică creează şi creşte anumite caracteristici individuale ce îi conferă o identitate unică. Minunea lucrării pe care Duhul Sfânt o desfăşoară între noi, prin vestirea Cuvântului şi manifestarea darurilor spirituale, constă tocmai în această unitate în diversitate. Sfântul Apostol Pavel aseamănă Biserica cu un trup unit, dar care este compus din mădulare diferite ce se complementează reciproc. (1Cor. 12.12-27) Frumuseţea trupului e evidenţiată prin aspectul şi funcţionalitatea diversă a mădularelor.

7.      Libertate de slujire şi responsabilitate individuală. Fără libertate de decizii nu există responsabilitate. Un om nu poate fi responsabil pentru deciziile altuia. Cei mai iresponsabili oameni sunt aceia care nu au libertatea de a face decizii. Maturizarea, creşterea şi dezvoltarea sănătoasă a unei biserici se face atunci când oamenii ce o formează sunt provocaţi să ia decizii, şi să se angajeze în acţiuni pe care ei simt, după călăuzirea primită din partea Duhului Sfânt, că sunt necesare şi importante. Când omul se conduce singur dezvoltă un simţ de responsabilitate net superior celui ce este condus de un altul. De asemenea, spiritul de ingeniozitate şi inovare, capacitatea omului de a rezolva problemele vieţii se dezvoltă direct proporţional cu responsabilitatea care este aşezată pe umerii acestuia. Potenţialul multor credincioşi şi lideri nu se descoperă decât într-un context al libertăţii de slujire şi manifestare. Această abordare nu înseamnă nicidecum o eliminare a factorului divin în activitatea bisericii locale, ci doar scoate în evidenţă faptul că Biserica este formată din oameni pe care Dumnezeu îi foloseşte, iar aceştia trebuie lăsaţi şi ajutaţi să crească după călăuzirea pe care ei o primesc din partea Domnului.

8.      Deoarece tânăra generație este o preocupare primordială a activității noastre, suntem deschiși pentru folosirea limbii engleze în propovăduire și închinare, dar respingem tendințele libertiniste care, de obicei, însoțesc o astfel de deschidere.

9.      Constatând cu neliniște procesul treptat de secularizare a bisericilor și organizațiilor religioase, dorința noastră este să nu accentuăm acele aspecte care dau părtășiei noastre o tentă de organizație, încercând să preluăm și să continuăm spiritul bisericii primare. Deși noi nu considerăm că denumirea în sine a funcțiilor de conducere va da substanță duhovnicească unei organizații, totuși și acest lucru vorbește despre valorile pe care le promovăm. De aceea, la ultima Conferință, am propus fraților adoptarea unor denumiri cât mai biblice pentru pozițiile de slujire în cadrul conducerii Uniunii. Odată aprobate de Corpul Pastoral (toți slujitorii ordinați), acestea vor intra în vigoare și vor fi comunicate oficial. Atunci când în structurile de autoritate a denominațiilor și bisericilor s-au introdus (un numai în România, ci și în occident) nomenclaturi de influență seculară, acestea au fost acceptate fără prea mare opoziție. Acum când dorim să ne întoarcem la o formă biblică, ar trebui să ne fie mult mai ușor să îmbrățișăm aceste schimbări.

10.  Participăm activ în acțiuni și activități care promovează colaborarea cu alte biserici și alte denominații, inclusiv biserici independente.

20 de gânduri despre “Uniunea Bisericilor Penticostale Române

  1. Pingback: Uniunea Bisericilor Penticostale Română din SUA şi Canada « Valcea Evanghelica

    1. Nu fac parte din conducerea Uniunii, dar cred că este timpul ca Uniunea să accepte biserici din orice altă parte a lumii, biserici care împărtăşesc viziunea noastră. Probabil ca va trebuie schimbat numele Uniunii…

      1. Nu va necajiti, fiinca Templul viu al lui Hristos stiti din cine este format si apostolul Pavel pe toti ne indreapta spre ;”Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi,

        24de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel….”
        Nici domnul Isus Hristos nu a dorit sa adere la „Sinedriu”,cu chit pe timpul acela ei detineu conducerea puterii religioase…si au uitat sa i-L invite la colaborare…

  2. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (15.03.2011) « România Evanghelică

  3. Vasile Bouleanu

    Nu fac parte din aceasta biserica dar ideea de a folosi o organizare universala a Biserici Penticostale Romane devine piatra de temelie pentru o structura care va rezolva cu siguranta toate problemele trecutului prezentului si viitorului.

  4. V.Ioan

    Deci Uniunea sint independentii !
    Unde sint cei afiliati la C.of God si A.of God -s-au la alte organizatii americane ?
    Care este cistigul spiritual in competitie cu cei de la organizatiile de mai sus ?

    1. cristianionescu

      Poate nu stiti, aceste trei organizatii colaboreazã de peste 40 de ani la organizarea Conventiei anuale a penticostalilor de pe continentul Nord American.
      Cât priveste competitia, aceasta este probabil

      1. cristianionescu

        ceva normal dar nu obsesiv.
        Atunci când competitia ne motiveazã la a lucra mai mult si mai bine, poate avea chiar un impact pozitiv.

      2. Colaboreaza la conventia mare , dar nu la cea de tineret, ( not anymore).
        Anyway , principile sint foarte bune, si foarte precise. Plus ca aveti poate cei mai buni predicatori din diaspora.

  5. Pingback: 8 postări în Top 50 WP (16.03.2011) « România Evanghelică

  6. Paul

    Cred ca ar trebui data o oportunitate si bisericilor din Romania care sunt subjugate de monopolul CP. Din pacate ca in marile corporatii, odata ce detin monopolul intr-o piata, isi impun propriile reguli, fie bune sau chiar de-a dreptul stupide, ridicole, cum vreti voi. Mai mult, te duc si-n Rai.

    E cam greu de inteles de ce mai colaboreaza cu o structura care are ca si VP un colaborator – un securist, asa cum e „greu de inteles” de ce structura respectiva il mai tine in frunte. Avand in vedere ca pe langa el se perinda tot aceeasi oameni de 20 de ani, sunt curios daca si ei poarta lentile de contact -culoarea albastra. Nu generalizez, dar un VP nu e un simplu membru, ci un reprezentat de seama. Ce mai reprezentatie…

    Cred ca resurse financiare exista….ce altceva mai trebuie? E un moment oportun de extindere.

    1. e la fel „de greu de inteles” cum Dumnezeu i-a dat atatea biruinte lui Ahab, lui Samson si noua tuturor, macar ca nu suntem vrednici.–se numeste Har, Dragoste, Indelunga Rabdare, etc. Nici unul nu primim doar dupa meritele noastre…Dumnezeu are timpul Lui de judecata si de tragere la raspundere….pe cine Dumnezeu ingaduie, sa ingaduim si noi, inlusiv pe noi insine….

      1. Paul

        Pe cine ingaduim, sa-i suportam. Doar nu ne forteaza Tatal Ceresc ce sa votam. Oamenii acestia au avut biruinte in special cand au fost aproape de Dumnezeu si cand au fost departe cu siguranta ca nu din meritul lor. Sunt de acord cu ideea ta in anumite aspecte, dar atunci am ajunge sa dam vina pe Dumnezeu pentru ca El ingaduie si noi suportam.
        Sunt lucruri de care noi suntem responsabili, pentru a aduce schimbari. Sa nu uitam ca si Saul a fost sus, cand defapt era jos. Noi nu ducem razboaie fizice azi, dar avem dreptul sa votam.

        1. e cu 2 taisuri, fara indoiala. Si David a comis pacate grave care trebuiau pedepsite cu moartea, si totusi Dumnezeu l-a ingaduit… sunt convins ca rudele lui Urie au purtat pica pe David pe viata, si nu l-ar mai fi votat imparat, daca ar fi fost dupa ei….

          1. Paul

            Totuti Dumnezeu nu e partinitor….oamenii da…si chiar daca a fost ingaduit a tras mult de pe urma pacatelor, nu a stat la palat .. pana sa ajunga acolo a avut de tras…
            Faptul ca avem parte de har, nu inseamna ca si trebuie sa profitam de el, pentru a trai o viata in minciuna, pentru ca suntem sub har…

            Ideea era ca David s-a pocait, nu a mintit in continuare un popor intreg.

            Clar ca Dumnezeu are mila fata de feicare dintre noi; dar noi ne pricopsim cu ce votam. La fel ca si Israel cu Saul, daca le-a trebuit rege, au primit…

  7. Remus O.

    E mult mai bine UNIUNEA in loc de CULTUL. (Chiar si actualul BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA suna prea pompos, chiar arogant, iar CULTUL PENTICOSTAL suna „prea cultic” )

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s