Se numește „aspen” și populează Munții Stâncoși. Seamănă cu mesteacănul nostru. Trunchiuri svelte de un verde albicios poartă crengile și frunzele mereu fremătând la orice adiere de vânt. Datorită mișcării lor, a dimensiunilor reduse și strălucirii, frunzele acestui copac minune lasă lumina soarelui din belșug să lumineze o vegetație bogată. Dacă pădurile de brazi din vecinătate nu lasă nimic din lumina soarelui pentru alte plante, aspenul este de o dărnicie dumnezeiască.
Un alt lucru care uimește la acest copac miraculos este că el supraviețuiește uriașelor avalanșe cu care iernile grele sunt atât de darnice în aceste masive muntoase. Culcați la pământ, cu crengile rupte, adesea doar o tulpină jupuitră de trecerea uriașelor valuri de zăpezi și gheață, aspenul se ridică din nou în primăvară spre cerul albastru. Curând noi crengi și frunze vor împodobi această ființă înviată din morți. Pe uriașii versanți zac scheletele albe ale brazilor uciși de avalanșe. Printre cadavrelele lor se ridică fluturându-și victorios în briza primăverii frunzele inegalabilului aspen.
Vă ofer o imagine a unei păduri de aspen din masivul Maroon Bells, Collrado.
paşi spre lumină 