Când ne căsătorim credem că avem multe puncte în comun. Descoperim apoi că suntem foarte diferiţi totuşi unul de altul. Nu e de mirare că un autor spunea că „Bărbaţii vin de pe Marte – femeile de pe Venus.”
Ceele mai grave erori pe care bărbații le fac față de soțiile lor pornesc de la prezunția falsă că soţia este la fel ca noi, un alt bărbat care poartă fustă. Expresia din Scripturi: „Carne din carnea mea, os din oasele mele” – nu înseamnă „asemenea mie”.
În urma unui sondaj de opine în rândul femeilor căsătorite s-a întocmit o listă de greșeli grave pe care bărbații n-ar trebui să le comită niciodată față de soțiile lor.
Pe parcursul câtorva postări voi încerca să prezint pe scurt aceste greșeli care pot produce pagube serioase în relațiile de familie. Să încercăm să le evităm spre binele familiiei noastre, cu toate că se spune că „bărbaţii nu fac de două ori aceeaşi greşeală – o fac de trei, patru, cinci… zece ori…” Dar să începem cu prima:
1. Când soţia îți împărtășește o problemă nu-i spune cum s-o rezolve, înainte ca ea să termine de vorbit!
Femeile au nevoie să vorbească – mai mult ca bărbaţii. De aceea vorbim de „limbă maternă” nu paternă. În medie o femeie folosește cca 40.000 de cuvinte pe zi, de 2 ori mai multe decât un bărbat. Când o soție dă peste o problemă ea are nevoie să vorbească despre ea. Ea gândeşte astfel: „Trebuie să discut cu soţul meu toate detaliile acestei probleme”. Nevoia ei cea mai mare este împărtășirea problemei cu soţul ei.
Faţă în faţă cu o problemă, bărbatul gândeşte astfel: „Trebuie găsită imediat o soluţie acestei probleme.” Dumnezeu a făcut bărbaţii ca rezolvatori de probleme. Problema cea mai mare a bărbaţilor nu sunt femeile lor ci ei înșiși.
În probleme, femeile au nevoie de empatie, de atenţia neîmpărţită a soţilor lor. Aceștia nu trebuie să facă și să spună nimic ci să asculte. Când un soț știe să asculte necazul soției sale, el spune cu aceasta: „Te iubesc! Vreau să te înteleg! Sunt aici să te ajut!”
Cel mai bun lucru este să încetezi orice activitate (închide TV-ul, ziarul, cartea, telefonul, computerul etc…). Fii ochi şi urechi! Taci! Mai bine oftează şi aprobă. Dă semne că înțelegi şi că îți pasă. Încearcă să simţi cu ea. Las-o să termine povestea. Până la capăt. Nu întrerupe! Nu oferi soluții. Ea are nevoie de empatia ta și nu de soluțiile tale.
O ilustrație la cele de mai sus:
Neluțu și Viorica – doi copii vecini – stăteau pe prispa casei. Viorica întrebă:
– Neluțu, crezi că am ochi frumoși?
– Îhî! – răspunse Neluțu vădit indiferent.
După câteva momente, Viorica întrebă din nou:
– Crezi că părul meu este atractiv?
Neluțu răspunse din nou cu un „Îhî!”
După o vreme:
– Neluțu, așa-i că sunt frumoasă?
Neluțu răspunse roșidu-se puțin:
– Îhî!
– O, Neluțule mi-ai spus cele mai minunate cuvinte din viața mea! – zise Viorica plină de bucurie.
paşi spre lumină 
Frate Cornelius,
Mi se pare potrivit sa-l las pa profetul Ieremia (cu Plangerile…lui cu tot) sa comenteze aici:
„Este bine pentru om sa poarte un jug in tineretea lui. Sa stea singur si sa taca, pentru ca Domnul i l-a pus pe grumaz; sa-si umple gura cu tarana, si sa nu-si piarda nadejdea…” (Plangeri 3:27-29).
Eh, cam asta ar trebui sa-ntelegem noi, fratii…barbati ! Asta ne va-ntelepti si mai mult in omul duhovnicesc. Ca de…masculi nu duce lipsa lumea….
@Nicolae Geanta,
“Când veniţi epuizaţi de la serviciu, iar soţia începe să download-eze cele 10 mii de cuvinte care i-au mai rămas nevorbite pe ziua respectivă, luaţi-o pe genunchi, spuneţi-i un compliment şi sărutaţi-o. În două secunde aţi dat delete la toate cuvintele ei neutilizate. Veţi dormi liniştişi şi dvs şi soţiile”… (Rog surorile să mă scuze pentru acest ingredient, dar le va prinde bine).”
Mi-ati adus aminte acum de o…”glumita”:
Tineri, casatoriti de curand. El, un tacut irecuperabil…Ea, ea o guresa…”downloadata”…
Ea, stand pe genunchii lui, cu maiinile-i incolacite pe dupa gatul lui si mancandu-l din priviri:
„Dragul meu, mai spune-mi si tu ceva dulce….” il ruga ea.
„…Mmmarmelada !” rosti el absent…
Ştim că femeile vorbesc dublu decât bărbaţii… Unele triplu! Chiar şi Solomon ne sfătuieşte că e mai uşor să stai pe streaşina casei (eu am stat odată când am pus nişte tablă, e îngrozitor!!!), decât în calea unei femei cu apetit de taifas. Însă există un remediu eficient, pe care îndemn bărbaţii să-l aplice: „Când veniţi epuizaţi de la serviciu, iar soţia începe să download-eze cele 10 mii de cuvinte care i-au mai rămas nevorbite pe ziua respectivă, luaţi-o pe genunchi, spuneţi-i un compliment şi sărutaţi-o. În două secunde aţi dat delete la toate cuvintele ei neutilizate. Veţi dormi liniştişi şi dvs şi soţiile”… (Rog surorile să mă scuze pentru acest ingredient, dar le va prinde bine).
Prima si cea mai mare greseala este ignorarea indemnului din Efeseni 5;18 b:
„Nu…destrabalare !Dimpotriva, fiti plini de Duh (Sfant) !”;
A doua greseala, la fel de mare ca prima:
Ignorarea supunerii unii altora „in frica lui Hristos” (Efeseni 5:21);
A treia greseala: Revendicarea si disputarea intaietatii…(I Timotei 2:8-15);
A patra greseala: „Utilizarea unei iubiri formale” (doar carnale) din partea sotului si nicidecum asa „cum si-a iubit Hristos Biserica” (Efeseni 5:25);
A cincea greseala: Extinderea manifestarii defectoase si gaunoase si in cadrul Bisericii lui Hristos care este compusa tot din familii (soti si sotii), aducand astfel „pete si zbarcituri” pe obrazul Bisericii (Efeseni 5:27-33);
A sasea greseala este ca-si revendica din nou „dreptul” in educarea copiilor riscand astfel sa-i intarate la manie…(Efeseni 6:4) facand astfel imposibila ascultarea acestora;
A saptea greseala: sotii se poarta cu sotiile ca niste stapani nu ocrotindu-le ca pe niste „vase mai slabe”.
Lista ar putea continua…dar ii las pe confratii mei de…blogareala care sa-si aduca aceasta contributie…
După ce zeci de minute stătuse cu telefonul la ureche fără să spună nimic, colegul său de muncă se apropie nedumerit ca să-l întrebe care-i motivul pentru care ţine doar aşa, fără rost, telefonul în dreptul urechii!
Împricinatul acoperise cu mâna microfonul aparatului, reuşind în fugă să-i spună colegului: „Psst, taci că vorbesc cu nevastă-mea!”
Nedumerit, acesta se depărtă, nu înainte de a asculta cuvintele colegului său, de la sfârşitul convorbirii: „Am înţeles, aşa… aşa-i dragă, da, da, o să fac întocmai!”
Iată modelul de convieţuire paşnică prefigurat de fratele Petrică mai sus.
Cine nu crede să încerce!
Bun baiet Nelutu! Am invatat si io o lectica de la el:)