Tatăl și cerul

„De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
să colindăm alături ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
cu mâna Mea cunună să-ți aleg!”

De ce nu vii – Costache Ioanid

Sunt aproape cincizeci de ani de când bunica mea a plecat la cele veșnice. Plecarea ei a fost primul meu contact cu moartea. Știam de ea, dar nu-i văzusem fața hidoasă până atunci. Mi-a răpit o dragoste adevărată și pură, un alin al inimii pe care nu l-am mai găsit de atunci.

Cu trecerea anilor amintirea bunicii mi-a asociat tot mai mult numele ei cu cerul. Primele cântări duhovnicești le-am învățat de la ea. „Inima mea suspină, și tot mai mult aș vrea, ca mai curând să vină Împărăția Ta!” Refrenul acesta are încă rezonanțele vocii ei legănate, din serile când, la lumina lămpii de petrol frunzăleam împreună cartea de cântări. Puneam câte un fir uscat de busuioc, semnul ei de carte, între paginile cu cântările preferate. Bunica și cerul – vor fi asociate în inima mea pentru totdeauna.

Când fiul risipitor a ajuns la capătul mizeriei – s-a gândit la tatăl său. Și-a formulat rugăciunea de iertare, și-a ales cuvintele reîntoarcerii acasă: „Tată! am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta!…. Nu mai sunt vrednic…”

Din depărtarea căderii sale – tatăl și cerul aveau același loc în inima sa. Tatăl și cerul erau strâns asociați. Nu se putea gândi la cer fără să se gândească la tatăl său. Nu se putea gândi la tatăl său, fără să se gândească la cer. Tatăl și cerul fuseseră ofensați de păcatul său. Era dator tatălui și cerului cu pocăința sa. Numele lor nu puteau fi despărțite.

Intima asociere între tată și cer nu s-a născut deodată în mintea de la urmă a risipitorului. Ea s-a plămădit în toți anii vieții sale alături de acest om deosebit. Viața lui reflecta cerul; prin curăția ei și mai ales prin dragostea ei. Această simbioză de viață pământească și cerească a fost mesajul cel mai puternic care a făcut ca nădejdea să nu se stingă în sufletul tormentatului animal de petreceri. Nici cea mai de joc treaptă a decăderii morale și fizice n-a estompat imaginea acestei unități dintre cer și pământ. Tata era asociat cu cerul și această asociere a rămas curată și vizibilă până la ultima zi când a plecat de acasă. A citit-o ultima dată în ochii înlăcrimați rămași să-l petreacă din poartă, până când un nou orizont l-a șters din peisaj.

Acolo, în cocina porcilor și-a adus aminte că tata și cerul sunt într-o strânsă coaliție împotriva vieții sale mizerabile. Amintirea ei era condamnare și speranță în același timp. Cerul își lăsase amprenta atât de profund în viața tatălui său, că era nădejde în iertarea lui.

Mă gândesc la milioanele de fii și fiice; la risipitorii oricărei generații; când ei se gândesc la tatăl lor, cu cine și cu ce vor asocia numele lor? Cunosc copii care gândindu-se la tatăl lor- se gândesc la absența aceea dureroasă de acasă, la asprime, indiferență, abuz de orice soi, la beție, infidelitate conjugală. La neiertare La iad.

Unde să te mai întorci când tata este asociat cu iadul în mintea ta? Ce nădejde mai poți avea când gândindu-te acasă îți aduci aminte de nepăsare și răutate? La cine să te întorci când între tine și el; omul care ți-a dat viață – a fost mereu un perete de sticlă mare și gros?

Vacanțele de vară le sfârșeam pictând. Cu o pasiune care nu-mi dădea odihnă. Foloseam orele până când lumina îmi permitea să pictez, mai ales peisaje cu pădurile ce mi-au văzut copilăria. Mama era singura care mă încuraja și căreia îi plăceau picturile mele. Tata în schimb, pe lângă absența sa pe tot parcursul săptămânii; nu arunca nici o vorbă bună față de eforturile mele artistice. Și citeam doar îndoiala și disprețul.

A venit însă o zi deosebită, când tata mi-a cerut să-i pictez ceva special. Voia o masă plină cu flori de primăvară, cu o carte deschisă pe care să fie scrisă o dată. 15 Martie.

Știam că în ziua aceea se petrecuse ceva extraordinar în viața tatălui meu.

Câteva evenimente premergătoare spuneau că o mare schimbare a avut loc în viața sa. Primul a fost că tata a scos afară din cămară butoaiele cu vin le-a lăsat să curgă prin curte spre locul în care se aduna gunoiul de la grajd. Mirosul vinului și al drojdiilor de pe fundul butoaielor ne-a însoțit câteva zile la rând. Spre disperarea bunicului. O asemenea decizie era fără îndoială rezultatul unei mari schimbări interioare. Tata și cerul veneau pe aceiași pagină.

Mă întreb cu ce vor asocia copii mei numele și amintirea mea? Cu ce voi sta alături de amintirea lor? Când se vor gândi la mine, ce își vor aduce aminte? Nu cumva mă vor asocia cu îndelungatele absențe de acasă? Cu slujba mea care le-a adus și lor suficiente necazuri? Vor asocia oare numele meu cu biroul în care întotdeauna m-au văzut? Își vor aduce aminte oare de rugăciunile mele? De predicile mele? De cărțile mele? Cu ce oare este numele meu asociat în mintea lor?

Din RISIPITORII – de Petru Lascău
Cartea o puteți comanda scriindu-ne la adresa: Lascau@cox.net

24 de gânduri despre “Tatăl și cerul

  1. ACIDUZZU

    „Acolo, în cocina porcilor și-a adus aminte că tata și cerul sunt într-o strânsă coaliție împotriva vieții sale mizerabile.”

    Este ceva prea trecut cu vederea atunci cand citim pilda fiului risipitor. Acel ceva care incepe sa se contureze drept „tara indepartata” inca din Casa Tatalui, cand fiul risipitor crede ca poate practica un comert cu…porcii gadarenilor (ah, ce sinistra impletire de obiceiuri si practici) in ciuda interdictiilor Legii lui Moise. „Sa nu mananci porcul”… dar poti sa faci negot cu el chiar atunci cand esti in presupusa partasie cu tatal, acasa la Tatal si sa mai ai tupeul de a-ti cere cu seninatate „partea de mostenire” din partea tatalui care (inca) este in viata… Este o adanca jignire adusa parintelui tau sa-i ceri „partea ta de avere” atata timp cat el este viu !

    „Pentru ca meriti…”, „pentru ca ti se cuvine…” Oare nu asa glasuiesc si nisele de publicitate agresiva din jurul nostru, imbiindu-ne cu negotul cu porci…?
    Si incepi prin a deveni , din simplu negutator, robul lor, indisolubil legat de…turmele de porci din pastrare ! Si toate acestea te fac sa nu iei seama la Sfanta Coalitie constituita impotriva vietii tale mizerabile !
    Pe tine nu te intereseaza decat simbioza mercantila dintre tine si porci….
    Si, interesant, fiul cel mare ravneste tot la astfel de simbioze in Casa Tatalui doar ca schimba…decorul.
    In loc de porci, pofteste tapi si prieteni pentru partasie in Casa. Nicidecum cu Tatal.
    Aceeasi Sfanta Coalitie impotriva aceleasi vieti mizerabile il mustra (in Casa) si pe fiul cel mare….
    Partasia cu tata inseamna „neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant !” (Romani 14:17). Nicidecum porci si tapi. Amandoua animalele sunt la fel de urat mirositoare si otravesc „mireasma de la viata spre viata” din Casa Tatalui ! (2 Corinteni 2:14-17).
    O, si cand te gandesti cate locasuri sunt vacante si nerezervate in Casa Tatalui ! (Ioan 14:2).

  2. inima îndurerată

    Cunosc mulți părinți care au inima zdrobită din cauza că unii din copii lor s-au depărtat, dar ce păcat, cei mai mulți dintre ei nu citesc pe bloguri. Această expunere este extraordinară pentru ca părinții să se poată cerceta și în același timp să aibă și o mângăiere sufletească. Tare m-aș fi bucurat să ascult o așa predică LIVE în adunare,nu numai aceasta ci și cele anterioare referitoare la TATA și FIUL. Din păcate de la amvoane se aruncă săgeți grele == parinții sunt de vină,să nu ne mai învețe pe noi dacă nu și-a învățat copii și multe altele==
    Eu chiar aș vre să fac o întrebare și m-aș bucura dacă mi-ar răspunde lucrători ai Domnului =====Dacă într-o familie sunt șapte copii,toți au mers la adunare ,au crescut,și-au terminat studiile,s-au căsătorit făcând nunta în adunare, și unul din cei șapte ,după ce a avut doi copii s-au despărțit,oare chiar este vina acestui tată care a avut cei șapte copii ? Mă gândesc eu că ar fi o nedreptate ca acest tată să fie considerat vinovat. Băiatul avea 32 de ani ,locuia în alt stat,din familie ieși-se de aprope 10 ani.===== Sunt multe familii cu inimi zdrobite de aceia cred că ar fi foarte bine ACESTEA să fie predicate de la amvoanele Bisericilor.Domnul ar mai pute mângăia.

    1. ACIDUZZU

      @inima indurerata,
      „Eu chiar aș vre să fac o întrebare și m-aș bucura dacă mi-ar răspunde lucrători ai Domnului =====Dacă într-o familie sunt șapte copii,toți au mers la adunare ,au crescut,și-au terminat studiile,s-au căsătorit făcând nunta în adunare, și unul din cei șapte ,după ce a avut doi copii s-au despărțit,oare chiar este vina acestui tată care a avut cei șapte copii ?”

      Se subintelege din relatarile dumneavoastra ca „cei sapte copii” au ajuns la majorat din moment ce s-au casatorit si au la randul lor copii. Deci, ei personal si nemijlocit sunt responsabili de faptele lor facute dupa „ce au scapat” de sub tutela parinteasca.

      Este adevarat ca parintele are obligatia de a-i sfatui, a se ingrijora pentru ei (doar raman si-n continuare copiii lui, nu ?), de a se ruga in continuare pentru ei (vezi cum facea dreptul Iov pentru copiii sai in Iov 1:5; 42:8).
      De fapt, omul credincios, intotdeauna se roaga chiar si pentru vrajmasii sai (vezi Psalmul 109:4-5). Dragostea tatalui si rugaciunea pentru copiii sai, este o problema total diferita de felul in care apreciaza copiii aceasta atitudine a parintelui lor.

      Fiul risipitor a fost responsabil si a suportat consecintele faptelor sale chiar acolo „intr-o tara indepartata”. Dar si acolo dragostea si grija tatalui sau l-a ajuns, l-a cercetat : „Cati argati ai tatalui meu…” „Ma voi scula si ma voi duce…” „Si voi zice: „Tata am pacatuit….”

      Exista in aceasta pilda din Luca 15:11-32, un amanunt care este extrem de important pentru toti parintii: „Cand era INCA DEPARTE, TATAL SAU L-A VAZUT, SI I S -A FACUT MILA DE EL, A ALERGAT DE A CAZUT PE GRUMAZUL LUI, SI L-A SARUTAT MULT !” (versetul 20). Atitudinea tatalui nu se schimba, indiferent de comportarea copilului sau. Pentru tata, acesta ramane tot fiul sau, indiferend de ce-a facut. De aceea adevaratele sentimente al tatatului nu se schimba in functie de imprejurari.
      Ele au ramas aceleasi si fata de fiul cel mare care…era ratacit in casa parindeasca in dorul sau dupa iezi si tapi si chefuri cu prietenii, nicidecum partasie cu tatal sau.
      Cu aceeasi dragoste, tatal l-a mustrat si pe fiul cel mare si sentimentele sale parintesti, nu s-au schimbat fata de acsta indiferent de atitudinea pe care acesta a avut-o.

      Cam aicea se incadreaza si atitudinea parintelui celor sapte fii despre care ati relatat. Ea nu se schimba indiferen de ce vor face copiii dupa ce au ajuns la majorat, responsabili de viata si faptele lor, indiferent daca au ramas sau nu in casa parinteasca, indiferend daca au ramas sau nu in credinta sau s-au abatut de la ea.
      Parinti precum Iov, tatal fiului risipitor si Tatal Ceresc sunt modele vii de urmat pentru toti tatii zilelor noastre. Pocainta si intoarcerea fiului rieipitor ramane piatra de temelie, placa turnanta a intoarcerii noastre de la pacat la mantuire doar prin credinta si pocainta.
      Acolo, intr-o tara indepartata, acolo in pacat, dragostea tatalui intotdeauna il ajunge pe oricare risipitor. Acolo, aceasta dragoste, grija parinteasca, il determina la o adevarata intoarcere !
      „Pentru ca oricine crede in EL, sa nu piara ci sa aibe viata vesnica ” (Ioan 3:16)

  3. viorel chis

    Iata un subiect cu o chemare sincera si plina de dragoste ce ne releva dealungul generatiilor o indelunga rabdare din partea TATALUI CERESC.Si totushi se vede ca omenirea este greu sa perceapa chemarea si sa inteleaga dragostea !!!Generatiile trec si chemarea pentru multi parca se aude in ecou si interesul pare a fi mic si confiuz .De ce ? Totul in Biblie este scris si profetit ,dar putini ajung sa perceapa mesajul si din copii risipitori sa ajunga copii cu o adevarata cainta si regret pentru viata traita in lipsa de respect si ascultare fata de Tatal ceresc care ne da viata si binecuvintare!!!!
    Pentru multi este greu de acceptat mesajul si pare a fi chiar provocator ,insa daca am citi cu atentie doar un capitol am reushi sa intelegem ;”DRAGOSTEA TATALUI CERESC „,fiinca astfel se expune ;
    -„1Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El.
    2Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
    3Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.
    4Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege.
    5Şi ştiţi că El S’a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
    6Oricine rămîne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L -a văzut, nici nu L -a cunoscut.
    7Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit.
    8Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
    9Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
    10Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
    11Căci vestirea, pe care aţi auzit -o dela început, este aceasta: să ne iubim unii pe alţii;
    12nu cum a fost Cain, care era dela cel rău, şi a ucis pe fratele său. Şi pentruce l -a ucis? Pentrucă faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau neprihănite.
    13Nu vă miraţi, fraţilor, dacă vă urăşte lumea.
    14Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentrucă iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său, rămîne în moarte.
    15Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el.
    16Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi -a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.
    17Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămîne în el dragostea de Dumnezeu?
    18Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.
    19Prin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui,
    20ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decît inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.
    21Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
    22Şi orice vom cere, vom căpăta dela El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
    23Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne -a poruncit El.
    24Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L -a dat.”
    Mesajul este simplu si scris in 24 de versete ,dar totushi ce vedem ca se intimpla?Sint ele cunoscute si mesajul asumat?Daca in viata de zi cu zi ne uitam in jurul nostru percepem in ce masura mesajul este cunoscut si in viata aplicat!!!Multi prefera viata fiului risipitor ,a lui Cain si a celor care au uitat respectul fata de TATA si porunca descrisa in versetul 23 si versetul 24……si sa nu uitam ca;
    „Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s’a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimes în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.”Deci…..

    1. ACIDUZZU

      Sa inteleg ca doar voiati sa…”testati piata” pentru a dovedi in final ca aveti „cuvantul in fond” ?
      Sunt si eu curios de pronuntarea dumneavoastra ? Sper ca nu vreti doar sa va indreptatiti cu un „amendament” la pilda Fiului Risipitor ? Ca atunci se complica lucrurile „trecand peste ce este scris” !
      Cu binecuvantari sfinte,

    2. @inima … as vrea sa spun ceva. Nu stiu daca este pentru tine sau cineva care asteapta. Cert este ca trebuie sa facem o foarte mare diferenta intre „cadere” si „alunecare” .In cadere te izbesti si zguduitura te trezeste. In alunecare lucrurile sunt mult mai fine, in liniste, poti dormi linistit, dar cind te trezesti, trenul tau sa mearga pe alta linie, in contra-sens. Sigur nu doresc (am crucea mea) sa comentez cazul celui departat de casa, dar , a pune in discutie pozitia de vinovatie a tatalui, mai ales comparind cu pilda biblica, mi se pare dureros de periculos ca cineva sa poata intelege ca TATAL se face vinovat de toate alunecarile noastre, ale fiilor risipitori, si ceva in acest sens sesizeaza si @acidutzzu sau cel putin asa am inteles eu.De netagaduit ramin pentru parinti postul si rugaciunea pentru copii lor.Si nu numai pentru ei.

  4. cimm

    „”””Mă întreb cu ce vor asocia copii mei numele și amintirea mea? Cu ce voi sta alături de amintirea lor? Când se vor gândi la mine, ce își vor aduce aminte? Nu cumva mă vor asocia cu îndelungatele absențe de acasă? Cu slujba mea care le-a adus și lor suficiente necazuri? Vor asocia oare numele meu cu biroul în care întotdeauna m-au văzut? Își vor aduce aminte oare de rugăciunile mele? De predicile mele? De cărțile mele? Cu ce oare este numele meu asociat în mintea lor?””””””

    Nu cred ca ati vrea sa stiti raspunsurile ,frate Petru.Ginditi va la cei dintai care au lasat ceva scris ,si aici ma refer la apostolii.Priviti l pe Pavel acolo intre pereti reci din inchisoarea de la Roma.Cum si au mai amintit copiii lui de el ,pe care i a nascut peste tot pe unde a fost trimis de Duhul Sfant.II spune la Timotei in 2 Tim 4:13 „”Adu-mi mantaua”””,era frig,era greu ,si fii l au uitat .Nimeni nu il vizita sa ii aduca cele necesare.I a trebuit mantaua.Nu si a mai amintit nimeni oare de el?Cum si au adus oare aminte presbiteri de la Efes de Pavel?Si au mai adus ei aminte de lacrimile pe care le a varsat Pavel pt fiecare din ei.?
    Oare de Isus cum ne amintim noi astazi?
    Cum ne mai amintim astazi de Isus ,de Tatal,?

  5. Shalom!

    Frumoase ganduri… Cred insa ca atunci vand focalizarea noastra ultima si irevocabila ramane Christos , prea putin mai conteaza ce vor spune oamenii dupa ce vom fi plecat Acasa. Chiar si rudele noastre dragi si scumpe.
    Numele bun oricum ni-L da Domnul. Important este sa ne facem partea in aceasta lume, centrandu-ne existenta doar pe EL. Pentru ca toata Slava trebuie sa fie doar a Lui ! Amin!
    Proslavindu-L pe Fiul lui Dumnezeu, suntem si noi proslaviti de Tatal.

  6. PRIETENE

    Dragul meu prieten ACIDUZZU vrei să legi “o inimă îndurerată” cu funii de nisip. Nu se poate, pentru că în secolul nostru 21 ştiinţa a luat un avînt necunoscut în secolele trecute. Odată cu acest avînt a apărut un dumnezeu necunoscut în bisericile noastre Educaţia Creştină. Acest dumnezeu este un dumnezeu creştin, noi l-am creat şi noi ne închinăm lui. Cînd am creat acest dumnezeu ne-am bazat pe teoreme şi axiome seminaristice care la Adevăratul Dumnezeu nu sînt valabile. Ne-am făcut academii creştine şi şcoli duminicale şi l-am scos pe Dumnezeu din sufletul nostru, l-am înlocuit cu dumnezeul Educaţie Creştină. Cunoaştem mai mult, ştim mai multă educaţie şi trăim mai puţin cu Dumnezeu. Deaceea aproximativ 50% din creştinii americani îşi schimbă religia cel puţin odată în viaţă, 4% sînt atei şi 16% nu au nici o religie. Jumătate din cei fără religie dau vina pe biserici şi pe organizaţiile religioase care umblă mai mult după dolari decît după Dumnezeu. Pe cînd Isus a spus: “vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” şi le-a dat putere să fie crucificaţi şi arşi pe rug. Nu Educaţia Creştină convinge pe om de păcat ci Duhul lui Dumnezeu. Cînd predica Stefan, Pavel era lup dar Duhul lui Dumnezeu l-a convins de păcat deşi avea o educaţie mai mare decît Stefan. Evreii au citit şi memorat scripturile pînă ce au murit, n-au văzut pe Isus în ele, au crezut ca Educaţia Evreiască le dă mîntuire.
    Doamne, dă-ne Duhul Tău să nu facem pe seminarii pînă ajungem bătrîni şi să Te înlocuim cu dumnezeul Educaţie Creştină iar copii noştri să părăsească adunarea romînă.
    CE ZICI?

    1. ACIDUZZU

      Dragul meu frate Petru Laze,
      Ce sa zic ? Zic bine, adica de comun acord cu tine ! Aica…
      „Dragul meu prieten ACIDUZZU vrei să legi “o inimă îndurerată” cu funii de nisip. Nu se poate, pentru că în secolul nostru 21 ştiinţa a luat un avînt necunoscut în secolele trecute. Odată cu acest avînt a apărut un dumnezeu necunoscut în bisericile noastre Educaţia Creştină…”

      Adica,
      IL „adaptam” de Dumnezeu neschimbabil, imuabil, imutabil, omniprezent, omnistient si
      atotprezent la nevoile noastre denaturate in raport cu Voia Sa si-L incorsetam in creuzetul si retorta (forma) pretentiilor noastre ca EL SA DEVINA ASEMENEA NOUA, cu toata suma manifestarilor noastre denaturate si hilare.
      De exemplu nu cautam experiente ale credintei personale dupa tipologia lui Hirstos si a apostolilor ci incercam sa „confirmam” Biblia-Cuvantul lui Dumnezeu dupa „feellingul” nostru experimental. Daca Biblia spune ceva diferit de ceea ce simtim, ce traim noi, atunci aceasta nu-i…Biblie ! Oh, sarmanii (nenorocitii) de noi !

      1. ACIDUZZU

        Dragul meu prieten Petru Laze,
        Comentasem aprioric nu incercand sa prezint in „mod comercial” un Dumnezeu Crestin ci doar niste manifestari ale fiiilor risipitori de astazi, ale prea numerosilor fii mai mari care sunt o piatra de poticire in Casa tatalui chiar pentru Tatal insasi (da, da, in sens de intristare divina a inimii de Tata vazand atata fatarnicie) si apoi pentru fiii risipitori. Facand un studiu „de caz” bazat pe manifestarile…psiho-somatice ale celor doi fii (adica intocmirile gandurilor lor indreptate numai spre rau si inca in Casa Tatalui), „le-am citit”
        in intentiile lor exprimate in cuvinte, le-am citit in poftele lor neinfranate si nerusinate exprimate chiar in fata Tatalui, le-am citit in comortare lor ulterioara. diferenta dintre cei doi fii este ca primul „si-a venit in fire” si s-a pocait; cel de-al doilea „s-a umplut doar de manie !”
        a) Fiul cel mic care-si cere partea de mostenire „ce i se cuvine”, „pe care o merita…” inca inainte de a se desfasura…”dezbaterea succesorala” binemeritata”, jignindu-si parintele. Apoi dezvaluire proiectului „de viitor” despre cum are sa-si cheltuiasca partea de mostenire. Sincer si deschis pana la capat, nu ?
        b) Fiul cel mare, neprihanitul public cu care si Domnul Isus in Matei 5 si oriunde in Evanghelii va avea mult „de furca…” Si el este „sincer” in Casa tatalui, in fata Tatalui, exprimandu-si dorinta de a avea partasie (a avea chef si bairam) in casa „cu prietenii sai” jignindu-si astfel si el tatal. Nu cu Tatal in Casa ci cu prietenii sai in Casa. Nu cu un Miel ci cu un Tap ! De ce un tap ? Raspunsul il avem in Proverbe 30:29-31: „…si tapul”!

        Nu te-ai gandit ce cauta acest impostor intre fiintele demne, meiestuoase si faimoase ?
        Care sunt calitatile tapului ?
        Trufie si…putoare !(Scuza-mi exprimarea, te rog !)

        Orice turma de oi se aduna doar in jurul Pastorului !(vezi Ioan 10). Caprele se aduna doar in jurul tapului si doar cand acesta „emana dintr-insul” mai multa suficienta…
        Doar atunci, cand sunt „indemnate” la pacat, la…putoare ! (iarasi , scuze…dar nu gasesc in cest caz un cuvand mai manierat…pentru fiii cei mari, neprihaniti doar in public, doar in Casa…)
        )

        1. viorel chis

          @”ACIDUZZU”;Comentariul scris releva prea mult ADEVAR si putini sint din cei care doresc sa-l cunoasca!!!Motivele sint multiple ,fiinca omul in puterea ghindirii firesti doreste sa se ghindeasca la confortul personalitatii si expunerea personala !Pe chind ap.Pavel despre Domnul Isus Hristos in epistola sa catre cei din Filipi ce scrie?Filipeni capitolul 2 dezvaluie lucruri frumoase si toushi in ce masura ajung sa fie intelese?

          1. ACIDUZZU

            Frate Viorel Chis,
            Multumesc in Numele Domnului Isus pentru aprecierile din parte-ti. Totusi nu le merit ! Toata slava si cinstea sa-I fie aduse Pastratorului Sfant al Cuvantului Scris si Etern (Psalmul 119:89) si ramas nealterat pana la noi.
            „Stati in drum si intrebati de cararile cele vechi ! Dar ei raspund: „Nu vrem sa umblam pe ele !”
            Cam atat este meritul nostru. Sa aratam altora „cararile cele vechi…”

  7. Daca nu se incadreaza in comentarii se poate arunca la cos.

    PRIETENE

    Dragul meu prieten ACIDUZZU vrei să legi “o inimă îndurerată” cu funii de nisip. Nu se poate, pentru că în secolul nostru 21 ştiinţa a luat un avînt necunoscut în secolele trecute. Odată cu acest avînt a apărut un dumnezeu necunoscut în bisericile noastre Educaţia Creştină. Acest dumnezeu este un dumnezeu creştin, noi l-am creat şi noi ne închinăm lui. Cînd am creat acest dumnezeu ne-am bazat pe teoreme şi axiome seminaristice care la Adevăratul Dumnezeu nu sînt valabile. Ne-am făcut academii creştine şi şcoli duminicale şi l-am scos pe Dumnezeu din sufletul nostru, l-am înlocuit cu dumnezeul Educaţie Creştină. Cunoaştem mai mult, ştim mai multă educaţie şi trăim mai puţin cu Dumnezeu. Deaceea aproximativ 50% din creştinii americani îşi schimbă religia cel puţin odată în viaţă, 4% sînt atei şi 16% nu au nici o religie. Jumătate din cei fără religie dau vina pe biserici şi pe organizaţiile religioase care umblă mai mult după dolari decît după Dumnezeu. Pe cînd Isus a spus: “vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” şi le-a dat putere să fie crucificaţi şi arşi pe rug. Nu Educaţia Creştină convinge pe om de păcat ci Duhul lui Dumnezeu. Cînd predica Stefan, Pavel era lup dar Duhul lui Dumnezeu l-a convins de păcat deşi avea o educaţie mai mare decît Stefan. Evreii au citit şi memorat scripturile pînă ce au murit, n-au văzut pe Isus în ele, au crezut ca Educaţia Evreiască le dă mîntuire.
    Doamne, dă-ne Duhul Tău să nu facem pe seminarii pînă ajungem bătrîni şi să Te înlocuim cu dumnezeul Educaţie Creştină iar copii noştri să părăsească adunarea romînă.

    CE ZICI?

  8. Frate pastor Petru Lascau, astept cu „gura larg deschisa” sa citesc raspunsul tau pentru postarea lui @cimm! combinata cu a fratelui Petru Laze. Si numai aceste doua comentarii si se merita . Domnul are grija ca si in pustie sa mai gasim apa.Si inca ce vie!Slava sa fie numai a lui Dumnezeu.

  9. inima îndurerată

    Am ales să dau o familie cu 7 copii pentru că in realitate nu cunosc o familie cu 7 copii care să experimenteze situații de genul acesta, dar cunosc multe familii cu număr diferit de copii ( 4,5 ,6, 8 și 10),care intradevăr au inimi zdrobite .Pentru o familie care are astfel de situații,este clar == rugăciunile sunt zilnice și adesea se împletesc cu postul== . Din expunerile fratelui Petrică , reiese în evidență == DUREREA MARE A TATĂLUI, AȘTEPTAREA TATĂLUI PRECUM ȘI PUTEREA LUI DE A IERTA ,atunci când fiul s-a întors acasă. Întâmplarea cu fiul acesta despre care am scris este adevărată și lucrurile pe care părinții le-au trăit prin adunare sunt de asemenea adevărate.
    Aș vrea să spun că nu am scris cu scopul de a testa piața ci cu dorința de a vedea gândirea altor lucrători ai Domnului cu privire la astfel de situații. Consider că a-ți avut prin Biserici cazuri similare.
    Am certitudinea că dacă părinții în adunări nu primecs cuvinte de mângăiere == Cel care a spus că AM SĂ VĂ TRIMIT UN MÂNGĂITOR== mai poate mîngăia. Din postările fr.Petrică ies în evidență compătimirea față de tată și simpatia în același timp și de asemenea concernul despre ce vor gândi copii după PLECAREA noastră de pe aici. Desigur că gândindu-ne la asta ,vom putea să îmbunătățim puțin lucrurile . Din comentariul meu ( primul ) am scris lucruri pe care(într-o oarecare măsură) le trăiesc și eu,de aceia doresc să rămân în anonimat.Desigur că noi ca părinți ne verificăm fiecare fir din țesătura vieții noastre,nu cu scopul de a sonda terenul sau a ne îndreptății cu vreun scop anume ci ca unii care știm că tot ce se petrece în vița noastră ESTE CUNOSCUT de Domnul și contează mai puțin dacă suntel apreciați or dezapreciați de oameni.Mulțumesc la toți care v-ati dat părerile și consider că nu am greși dacă în rugăciunile noastre zilnice am aminti despre familii ca aceste ,chiar dacă nu le cunoaștem. Mulțumesc de asemenea fr. Petrică pentru că a acceptat și postat comentariile noastre,de asemenea frumoasele gânduri care ies în evidență prin postările dânsului.
    DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVINTEZE.

  10. @inima…inima, multumesc de oportunitatea cu care mi-ai stirnit interesul real pentru astfel de cazuistica. Eu cunosc foarte bine o familie, crestina nu neaparat evanghelica toata, care are doi copii, crescuti impreuna, tinuti cu mare sfintenie la scoli bune, porniti amindoi la Universitate, F-ca de Drept, unul abandoneaza in anul 2, altul abandoneaza in anul 3, dar acesta (din anul 3)continua cu Filozofia , sectia Istoria religiei si in 14 ian 2011(in jurul virstei de 31 -32 ani) finalizeaza cu titlul de doctor …Celalalt, ajunge un foarte bun muncitor la o companie germana din Ro, abandoneaza, se ocupa de infractiuni transfrontaliere si … in puscarie in Austria pentru ceva ani. Si sunt doi copii care au crescut impreuna, sunt foarte buni „prieteni” se iubesc extraordinar, dar… nu se influenteaza aproape in nici un fel. Sigur ca parintii ii iubesc fara diferente, se roaga pentru ei la fel, se posteste in casa pentru amindoi la fel si multe alte lucruri sunt facute fara discriminare.Ramine insa diferenta facuta de ei insisi. Te intreb eu, ce durere pot suporta acei parinti cind ii vad acuma in 2011 cind se mai intilnesc asa o data sau de doua ori pe an? Ce s-ar mai putea spune acestor copii? Doar Dumnezeu cred ca mai poate mingiia pe acesti parinti, fara sa mai vorbim de burduful care este aproape plin de lacrimi.Dumnezeu sa aiva mila si indurare.

  11. inima îndurerată

    @ Mihail………..AMIN !
    Din experiențele lui David ca păstor putem scoate în evidență grija lui pentru oi. Dacă un leu sau un urs prindea o oaie , el alerga până îl prindea și-i lua oaia din gură. Menirea lui era să le ducă la pășuni verzi și la ape de odihnă, și să nu se piardă niciuna din ele. Cred că acesta este de fapt interesul Domnului Isus. Din exemplul familiei cu cei doi copii (și în Luca 15 tot doi erau), cred că este adevărat și mă bucur că a-ți scos în evidență și INIMA ZDROBITĂ A PĂRINȚILOR . Dacă în familia cu doi copii este durere , ce putem spune de familii cu 9 sau 10 copii ? Totuși cred că Dumnezeu îngăduie și durerea și EL o cântărește.Din necazurile lui Iov înțelegem că Domnul avea un plan, iar cât despre voi ….. și perii din cap vă sunt numărați…,deci NIMIC la întâmplare. Domnul să mângăie pe toți cei întristați .

  12. Pentru o inima indurerata.
    Dumnezeu ne lasa sa folosim toate metodele noastre pedagogice, doar la urma intervine EL. Unii se intorc la Dumnezeu dupa moartea parintilor, altii in timpul vietii parintilor, ca sa nu se laude nimeni, cu educatia, cu credinciosia etc. Daca toti copii din familiile fratilor ar urma pe Dumnezeu atunci credinta s-ar mosteni si oamenii s-ar pocai pentru beneficii. Copii, sotul sotia si pritenii (fratii) nu sint alceva decit tovarasi de calatorie spre Cer. Familia este doar un model de Trinitate terestra unde trebuie sa ne adaptam unii cu alti iar Dumnezeu face alegerea, Ne modelam in timp, copii pe parinti si invers dupa pedagogia Stapinului.

    DOMNUL DUMNEZEU SA VA BINECUVINTEZE.

  13. Fr Petru Laze, am mai afirmat acest lucru, imi place mult duhovnicia cu care abordati subiectele, dar, ca orice om am si eu niste nelamuriri. Frumos spus, tovarasi de calatorie spre cer, dar, atunci cind Cel indreptatit da biletele, care sunt criteriile la impartire?Nu credeti ca este o mica nedreptate daca se merge pina la a desparti fratii de corp? Si in epoca …fratii(de corp) erau dusi in armata impreuna.M-as feri sa afirm prea tare ca familia este modelul de Trinitate.Prea putine au ramas din cele care pot sa tina in permanenta usa deschisa , sa fie totul la vedere.De fapt, pentru a salva aparentele, s-a inventat telefonul, nu trebuie sa ne mai vizitam, sunam, ascultam, spunem ce vrem si se chiama ca avem legatura frateasca „la zi”.
    @inima…inima, cazul este real, are complicatii si mai dureroase dar care nu pot fi facute publice, este oricum vorba de familie care , si ea are nadejdea in Dumnezeu.Pe mine m-a surprins cit de usor se poate ajunge ca din doi copii crescuti la fel sa ai in casa doua extreme si nu de oricare ci …Dumnezeu si …satana. Pe cel ratacit Dumnezeu il trece in aceasta perioada prin niste incercari extraordinare, il obliga la un comportament atit de ingust incit ai putea spune ca nu-l mai ingaduie mult, dar, Dumnezeu ,care este in controlul tuturor lucrurilor nu vrea moartea pacatosului ci… intoarcerea lui.Si acest tinar are cel mai frumos exemplu in fratele lui de corp, dar care la aceste momente cind scriu, depinde foarte mult de el, de cel ratacit.Numai Dumnezeu are solutia.Si la mijloc sunt asa cum si tu spui cu durere, sunt parintii ,la care le-a mai ramas singura nadejde:post si rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Sunt incredintat ca si in acest caz Dumnezeu isi v-a proslavi numele,Ioan 9 ,primele versete.

  14. Anonim

    Buna, sunt doar o simpla fata de 19 ani, care are nevoie de ajutor mai mult sau mai putin.Sa zicem ca am avut o copilarie cat de cat fericita nelipsita totusi de certuri intre parinti care mai mult sau mai putin te marcheaza ca copil. Tatal meu obisnuia sa bea si sa fumeze, inca mai face toate astea, iar cu mama am avut o relatie mai stransa. Pentru mine tatal meu nu prea a avut o importanta majora, tineam la el si inca tin indiferent de ceea ce face, insa nu sa apropiat atat de mult de mine precum as fi preferat, obisnuia doar sa imi ofere bani din cand in cand insa nu compensau deloc fata de ceea ce aveam nevoie si anume de putina intelegere si putina dragoste, nu prea vedeam asta mereu dandu-mi de inteles ca ar fi vrut sa aiba un baiat.
    Acum insa lucrurile au devenit si mai dificile, din dorinta mea de a aplica la o facultate buna mama a trebuit sa plece in afara, italia mai precis, ca multe alte persoane care au o situatie mai precara. Din cauza unor intrigi pe care matusa mea cu siguranta le-a bagat ei acum sunt pe pragul despartiri…..stiu ca nu se inteleg stiam asta de mica…si prefer sa ii stiu departe unul de celalalt decat sa ii stiu in certuri. Situatia mea cu tata e din ce in ce mai rea, cand bea si obisnuieste sa o faca ne certam destul de puternic, ma raneste, ma face proasta, ma jigneste zicandu-mi ca mai bine as vinde la bar, ma numeste tiganca, tampita, nu ma crede in stare de nimic ma vede o incompetenta, zicandu-mi ca nu am dreptul la nimic, ca stiu doar sa cheltuiesc bani si ca nu fac nimic, nu aduc venit. Se apropie ziua in care trebuie sa plec la facultate mai precis peste 2 zile, iar in seara asta m-am certat extrem de tare din nou. Mi-a taiat curentul, doar pentru a nu putea sta la tv, intr-o zi aruncand chiar si mancarea ca sa fac foame, timp de 2 zile nemancand aproape nimic petrecandu-mi timpul afara. In seara asta am fost practic data afara din casa, desi nu au fost pronuntate cuvintele pe indelete…..asta a dat de inteles. Asa a plecat si mama din casa plangand practic data afara, iar eu am luat parte la o scena care nu credeam ca voi lua, a rupt actele de casatorie in fata mea mie interzicandu-mi sa merg si sa o conduc la aeroport nemaiavand sansa de a mai intra in casa. Uneori se poarta frumos, insa parca inebuneste si vad ca bautura ii suceste mintile……i-am spus toate adevarurile in fata….la furie zici tot ce crezi….imi pare rau uneori…..insa cand ii vad comportamnetul fata de mine, renegandu-ma ca fata, zicand ca mi-a dat de toate cand cea care a facut adevarate sacrifici pentru mine a fost mama.Am fost martora la fiecare lacrima la fiecare cearta din cauza banilor si totodata si la jignirile aduse mie si ei….ca sa nu mai mentionez minciunile spuse de el pentru a putea scoate bani de la mama…..masina de spalat nu a mai functionat intr-o zi tata putea sa o faca e instalator iar noi abia aveam bani de paine….a trimis-o sa imprumute bani cica pentru a-l plati pe cel care trebuia sa vina sa o faca sa mearga din nou….doar pentru a avea bani de buzunar…laudandu-se mai apoi la prieteni ca a mintit-o pe mama…..m-am infuriat uneori si i-am spus adevarul in fata…….stiu ca nu am dreptul ca imi este tata insa felul cum se comporta lasa de dorit…iar eu practic am ajuns chiar sa ma consider o incapabila si o inepta… va rog sa imi spuneti este vina mea, eu gresesc cu ceva cand ii spun adevarul…..imi zice ca il judec…dar nu mai pot sa tac sa ma jigneasca ma consum si ma doare, am slabit ca niciodata, sunt agitata, mananc o data pe zi, ma simt rau….demoralizata….satula de viata..desi poate ca are lucruri bune sa imi ofere…..dati-mi un sfat…orice…

  15. Paul Cornel Micula

    Anonim ! Doresc sa te felicit pentru curajul tau de ati deschide putin inima. Inteleg ca te doare de relatia care este intre tine si tatal tau stiu ca nu iti este usor. Te inteleg cit de cit deoarece eu am crescutcu o mama vitrega, mama mea murind cind eu am avut 11 ani . Iti raspund acum in calitate de tata si bunic ,tata a 4 copii si bunic a 4 super nepotei. Respectul fata de parinti iti va atrage binecuvintarea lui Dumnezeu chiar daca de multe ori ei nu il merita. Asta bineinteles nu inseamna sa accepti abuzul acestora indiferent de ce natura ar fi el. As dori acum sa iti indrept atentia spre un tata care nu te va dezamagi niciodata Dumnezeu. El te iubeste atit de mult incit a dat ce a avut mai scump pe insusi Fiul Sau Isus Christos ca sa te cumpere sa iti fie El tata. Daca nu il cunosti cauta-l in rugaciune, daca il cunosti striga dupa ajutorul Lui. El abia asteapta sa iti auda glasul chemindu-l. Dumnezeu sa te asculte p.s. Citeste psalmul 20

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s