Am trecut hotarul convențional dintre „anul vechi” și „anul nou”. S-au rostit urări și s-au făcut noi rezoluții. Ne-am îmbrățișat și ne-au dorit numai bine în anul în care am intrat.
Unii am trecut pragul dintre ani ca pe o frontieră, lăsând în urmă trecutul de care voiam să scăpăm și îmbrățișând noua țară a viselor noastre. Oare cât de nou poate fi anul cel nou în care am emigrat cu voie să fără voie?
Cel mai des descoperim că dincolo de fîșia aceea invizibilă și tare îngustă dintre cei doi ani, suntem tot noi cei vechi. S-a schimbat calendarul și numărătoarea anilor, dar am rămas cu aceeași povoară. Poți scăpă de anul trecut dar nu poți scăpa de tine însuți cu care ai trecut granița timpului.
Cu singuranță și anul acesta va avea evenimentele lui. Nu toate fericite, în ciuda tuturor dorințelor și urărilor prietenilor. De unele nu vom mai vrea să ne aducem aminte, așa cum am vrea să uităm pe acelea de anul trecut care ne-au zduncinat din toate încheieturile. Dar dacă nu este așa de important ceea ce ni se întâmplă, pe cât este de importantă atitudinea noastră la ceea ce ni se întâmplă, atunci cu ce noutăți ne mai poate șoca anul cel nou? Cu mai multe calamități naturale decât cele trecute? Cu un și mai mare tsunami economic? Cu mai multe primăveri arabe (sau de altă culoare)? Cu noi nume pe tronuri sau la tribune? Probabil că vor fi și altele pentru care n-avem nici cunoștință și nici imaginație. Viitorul este ca o țară nouă în care ai emigrat. Pe când începi să te simți familiar și acasă ești silit să treci o nouă graniță. Suntem pururi emigranți prin timp. Străbatem ani mereu noi pe când noi suntem tot mai vechi și mai obosiți de călătorie. Poate puțin și mai înțelepți înțelegând că în ciuda înoirii anilor problema noastră este nevoia noastră acerbă de o reînoire personală.
Percepem timpul subiectiv, cum subiectiv interpretăm toate lucrurile. Anul va fi atât de nou câtă înnoire putem face în noi înșine.
Îmi place ideea din spatele unui obicei (italian mi se pare) de a arunca afară în noaptea dintre ani, lucrurile vechi de care vrea omul să scape. Probabil că obiceiul s-a născut din nevoia noastră de înnoire personală, de primenire a ambientului în care trăim.
Cât de nou este anul în care am intrat? Cât de noi putem să fim.
paşi spre lumină 
E greu intr-o lume atat de debusolata,fara repere,fara sperante, in care amenintarile unu-i razboi mondial devastator vin din toate cele patru zari. un om oarecare sa-si faca planuri de viitor pe cativa ani. Majoritatea cetatenilor lumii o fac din inertie, conjunctural ori instinctual.
Dictaturi mai mici ori mai mari, din umbra, sau fatisa ,conduc destine spre o globalizare haotica,
si inevitabil razboiul de multe ori necesar, nu va rezolva problemele nici dupa ce pirderile de vieti umane, vor fi cu milioanele. Acestea vor fi lasate spre rezolvare viitoarelor generatii.
Organizatii oculte detinatorii finantelor si puterii, fac jocurile satanei caruia si-au vandut sufletele.
Numai o revolta la scara planetara,condusa de un lider al dreptatii aidoma lui Hristos, ceia ce e greu de crezut,mai poate face ordine in aceasta lume, in rest o mare amagire.
Enoh umbla cu Dumnezeu, dar mulţi „credincioşi” vor ca Dumnezeu să umble cu ei, să le îndeplinească poftele.
Un an nou nu poate fi mai bun decat cel vechi, atata vreme cat eu raman acelasi, nechimbat si ancorat in esecurile trecutului. Cand am lepadat omul cel vechi, esecurile trecutului, impreuna cu durerile sufletului legate de atacurile inamice, devin o trambulina spre un an mai bun, un nou capitol in viata unui om regenerat si eliberat. Anul 2012 va fi un an mai bun, un an binecuvantat, harul lui Dumnezeu si binecuvantarile Sale vor deveni prietenii mei cei mai buni. Eu voi umbla in caile Domnului si el imi va inlargi orizontul. Cand ma voi scula dimineata, voi rosti binecuvantarile Domnului si laudele Sale vor fi in inima si pe limba mea. Voi proclama binecuvantarile Sale peste mine si familia mea. Copii mei vor fi binecuvantati de El. Ei vor fi instrumente de lauda pentru Dumnezeu. Cand plec de-acasa si copiii mei se duc la scoala, calauza Domnului va fi cu mine si familia mea. Cand voi ajunge la birou, Dumnezeu imi va da noi idei, noi perspective. Anul 2012 va fi un an si mai bogat pentru a putea fi si mai generos in lucrarea Domnului. Voi vesti bunatatea Sa celor care vor fi trimisi in calea mea pentru ai ajuta. Voi fi un far pentru cei pierduti. Voi rosti rugaciuni pentru dusmanii mei, cand vor veni in calea mea. Seara, cand ma voi intoarce acasa, voi fi binecuvantat din nou, la sosire. Copiii mei imi vor sari in brate si ne vom juca impreuna. Sotia imi va zambi si imi va spune bun venit acasa. Cand ma voi culca, laudele Domnului vor fi din nou pe buzele mele. Asa vad eu un an nou si mai bun decat celalalt. Aveti o reteta mai buna? Vestiti si altora reteta dvs.
Daca vom face schimbari de reinnoire personala macar o data pe an(facand curatenie in sufletul nostru) va fi mult mai de folos decit urarile, cadourile si imbratisarile facute automat la sfirsit de an si pe care le iutam la citeva zile.