Se spune că într-un sat existau tot felul de meseriași în afară de un ceasornicar. Pentru că sătenii nu aveau la cine să ducă ceasurile să fie reparate, curând acestea au încetat să mai funcționeze bine. Rămâneau în urmă, se opreau. Niciun ceas din sat nu mai arăta ora exactă. Au fost însă câțiva oameni care au continuat să tragă arcurile ceasurilor lor, chiar dacă acestea nu mai arătau ora exactă.
Când a venit, în sfârșit, un ceasornicar în satul acela, toată lumea s-a grăbit să meargă cu ceasul lui la reparat. A făcut o treabă bună cu ceasurile care au fost folosite și care au avut mecanismele în funcțiune, chiar dacă nu mai arătau ora exactă. N-a mai putut face nimic cu ceasurile care, stând pe loc de ani de zile, au ruginit și li s-au blocat toate lagărele și articulațiile.
Din moment ce suntem interesați de familia noastră și de relațiile ei, chiar dacă ele nu arată perfect, ele pot totuși fi reparate mult mai ușor decât acelea care au ruginit din nepăsare și lipsă de inters.
http://mariuscruceru.ro/2013/07/16/ce-as-schimba-dupa-22-de-ani-de-casnicie-daca-mi-s-ar-oferi-posibilitatea-sa-o-iau-de-la-capat/#comment-97019
Ceva frumos si ziditor !.