Probabil că e încă prea devreme să ìncerc o evaluare a evenimentului de la Seattle de anul acesta. Poate că e nevoie de mai multe zile ca informațiile și impresiile personale să se sedimenteze ca să poți așeza în cuvinte potrivite un astfel de eveniment. Încerc totuși să spun câteva concluzii personale cu privire la Convenție.
Participarea fraților la Seattle a fost peste așteptările mele. Este criză economică și mă așteptam la o participare mai mică anul acesta. Cele 3500 de locuri de Meydenbuer Center au fost insuficiente pentru românii care au venit la serviciile convenției. Spre deosebire de anii trecuți se pare că s-a ìmbunătățit și disciplina mai ales în rândul celor tineri. Nu prea am auzit de oameni stând pe coridoare și holuri. Serviciul de ușieri a fost deosebitbde eficient în păstrarea ordinei.
Am remarcat și anul acesta un progres și în domeniul muzicii creștine, mai ales a formațiilor corale și orchestrale. Am apreciat faptul că muzica instrumentală a slujit acompaniamentului corurilor și a cântat mai puține piese doar orchestrale.
Corul de tineri și corul „licuricilor” al copiiilor din Seattle mi-au rămas cu impresii de neuitat de la acest eveniment.
Cât privește mesajele predicilor pot afirma că ele au fost axate pe subiectul evenimentului, „Eu și casa mea vom sluji Domnului”. O eventuală evaluare a calității lor nu poate fi decât subiectivă, așa că mă voi feri să fac referințe.
Plec de la acest eveniment cu bucurie și mulțumire sufletească. Nu pot uita primele convenții la care am participat de îndată ce am sosit în America. Comparația este între o cină țărănească și un banchet contemporan sofisticat și bogat. Aș prefera uneori cina de acasă cu mămăligă și lapte acru de bivoliță, dar vremurile sunt altele… Din bufetul aranjat din abundeță și cu artă alegi ceea ce crezi că-i bun pentru tine, uneori păstrând pentru tine întrebările despre rostul unor bucate ciudate și exotice din expoziția culinară vizitată.
paşi spre lumină 
Un gând despre „S-a terminat convenția…”