Calul pocăit

 

Se spune că într-o zi, predicatorul Henry Ward Beecher a dorit să-și cumpere un cal. A  văzut unul care i-a plăcut și i-a cerut vânzătorului să-i spună ceva despre cal. Acesta a prins bucuros:

„Calul acesta este un cal sănătos, robust, gata să tragă la orice căruță, indiferent cât de încărcată ar fi. Mege la pas, la trap și aleargă la galop. Va lucra oriunde îl pui, nu mușcă și nici nu lovește cu copita. Se ridică de jos fără niciun efort, este blând dar și plin de energie. Pornește la drum la un simplu gest, în orice direcție pe care i-o indici și se oprește exact când dorești.”

La o astfel de reclamă, predicatorul a spus: „Ah, dacă ar putea fi calul acesta membru în biserica pe care o păstoresc!”

9 gânduri despre “Calul pocăit

  1. Dacă ar găsi Domnul astfel de păstoraşi, e posibil ca şi ei, la rândul lor, să găsească astfel de „purtători de poveri”… Până atunci însă, păstoraşii se învârt disperaţi în cercuri vicioase, în căutarea pietrei filozofale.

      1. Frate Petrică,

        Trebuie să admit că afirmaţia mea dă impresia că am generalizat aplicaţia ei, lucru pe care îl regret sincer. Intenţia mea nu a fost să generalizez, şi nici să fiu specific, făcând aluzie la cineva, ci doar să sugerez că este posibil ca uneori, şi reciproca să fie valabilă.

        Cât despre dreptul de a lovi cu pietre, filozofale sau de altă natură, nu cred este rezervat pentru păstoraşi sau pentru enoriaşi. Dimpotrivă, cred că şi unii, şi ceilalţi trebuie să evităm cu orice preţ sportul acesta.

        Domnul să vă binecuvânteze la maxim!

  2. dave

    Asa ne-a zis odata bossu’ la o sedinta despre cainele lui. Cu cainele lui n-are treaba. E un caine cuminte, nu latra fara motiv, i-l asculta imediat cand i-i da o comanda… da cu noi i-si maninca zilele… Da zice unu: Da, da’ noi nu suntam cani.

    (Bineinteles, ca sa evite adevarata morala).

  3. dave

    Asta-i mai de demult. De la mosu meu drag.

    Cica era un om sarac, avea ceva copii, o ograda saracacioasa la margine de sat. Singurul lucru cu care se mai intretinea era o văcuţă. Asta-i dadea si lapte, si mai lucra si la cimp cu ea. Cu timpul văcuţa imbatrinise. Nu mai dadea nici lapte si nici de lucru nu mai putea multe.
    Itr-o zi omul s-a hotarit ca n-are-ncotro trebuie sa-si ia alta vaca. S-a hotarit s-o duca la tirg, da de scoate macar ceva bani pe asta batrina, ca nici de taiat nu mai era buna. Poate-o lua-o cineva macar pentru piele.
    Zis si facut. Venii ziua tirgului, romanul nostru se lua cu vaca la tirg.
    Merse-n sus, merse-n jos prin tirg, nimeni nici macar nu intreba de vaca. Ba parca se mai si uitau asa cumva dupa el. Timpu trecea, se cam trecea tirgu. Nimic. Cind de-odata se intilneste cu altu de la el din sat. Un jidan, si el cu treburi la tirg.
    – Ce faci mai Ioane p’aci. Unde-ai plecat cu vaca asta?
    – Ma bucur sa te vad Avrame. Iaca vreau s-o vind, dar nu merge deloc. Ce sa-i faci, e amarita, batrina, nici lapte nu mai da…
    – Mai Ioane tu chiar vrei s-o vinzi?
    – Da. Cum sa nu, da…
    – No las’ pe mine. Da-mi mie funia ca si cum ar fi vaca mea. Tu nu zici nimic.
    – Bine Avrame. eu stau pe-aproape.
    Si incepu jidanu nostru.
    Vaca buna, vaca de rasa, trage la caruta si pe dreapta si pe stinga, da lapte de te miri de unde. Nu da cu piciorul, nui sperioasa. pare ea asa mai slaba, da’ sa vezi ce trage si ce treaba faci cu ea, si la plug mere…
    Deja incepeau cativa oameni sa se adune. Unii se aratau deja nelinistiti, sa nu se bage altii peste ei…
    Cind prinde un moment vine ingrijorat Ion sa-i soptesca ceva.
    – Auzi Avrame, pai vaca ast-i buna. Eu n-o mai dau.
    – Taci mai Ioane, zise jidanu asa mai incet sa nu fie observat. Nu fi prost. Numa asa am zis. N-ai zis tu ca vrei s-o vinzi?

  4. Acuma, frate Petrica multe pot fi invatate din Creatie – animalele nu fac exceptie. Mai toti am avut pe lista de lectura a copilariei „Din lumea celor care nu cuvanta” iar fabulele lui Jean de La Fontaine antropomorfizau mereu regnul animal cu invatatura adresa speciei ganditoare. Hollywood-ul foloseste cu succes reteta desenelor animate cu persoanaje „animalice” pentru a transmite un mesaj adultilor. Morala in „cheie animaliera” prinde bine uneori si-n contexte crestin-ecleziastice problema rezidand mai mult in identificare corecta a personajelor.

    de exemplu:
    Am vazut intr-un parc niste castori mici si m-am mirat sa-i vad foarte prietenosi. M-au uimit prin dorinta lor de a sta linga oameni mai ales ca nu-i cunosteau dar e drept oameni ii si rasfatau cu bucate de la mesele lor.
    Unul din cei de langa mine a avut o remarca interesanta: astia seamana cu veveritele; au blana la fel, botul aproape la fel, coada e ceva mai mica dar traiesc mai mult sub pamint.
    Castorii astia seamana cu crestinii “aia”…(nu le voi da numele din respect pentru prietenii mei care fac parte dintre) arata friendly, par curati, dar se ocupa mai mult cu sapatul, fac tunele, intra pe pe o gaura si ies pe alta; maninca de la orice masa si pleaca la alta fara sa spuna multumesc; sunt mai concentrati cu pamintul si invingerea obstacolelor provocate de tarina.
    Veveritele – a continuat el – parca ai fi crestini “dinailalti”(iar nu voi da numele din aceleasi considerente); sunt mai mult pe sus, sar din copac in copac, isi cauta singure mancare, mai manica si din mana omului dar „cu frica si cutremur”, nu-i deranjeaza pe oameni dar ii incanta cu prezenta lor; scot sunete ciudate, par mai “aerieni”, mai concentrati pe ce e sus…
    Castori si vereverite. Crestini “din aia” si “dinailalti”…

  5. De multe ori animalele receptioneaza mesajul mai repede decat persoana umana si astfel se ajunge la ceea ce este scris;”Numeri cap.22;…20. Dumnezeu a venit la Balaam in timpul noptii si i-a zis: „Fiindca oamenii acestia au venit sa te cheme, scoala-te si du-te cu ei; dar sa faci numai ce-ti voi spune.”
    21. Balaam s-a sculat dimineata, a pus saua pe magarita si a plecat cu capeteniile lui Moab.

    22. Dumnezeu S-a aprins de manie pentru ca plecase. Si Ingerul Domnului S-a asezat in drum, ca sa i Se impotriveasca. Balaam era calare pe magarita lui, si cei doi slujitori ai lui erau cu el.
    23. Magarita a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum cu sabia scoasa din teaca in mana, s-a abatut din drum si a luat-o pe camp. Balaam si-a batut magarita ca s-o aduca la drum. 24. Ingerul Domnului S-a asezat intr-o carare dintre vii, si de fiecare parte a cararii era cate un zid. 25. Magarita a vazut pe Ingerul Domnului; s-a strans spre zid si a strans piciorul lui Balaam de zid. Balaam a batut-o din nou.
    26. Ingerul Domnului a trecut mai departe si S-a asezat intr-un loc unde nu era chip sa te intorci nici la dreapta, nici la stanga.
    27. Magarita a vazut pe Ingerul Domnului si s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de manie si a batut magarita cu un bat.
    28. Domnul a deschis gura magaritei, si ea a zis lui Balaam: „Ce ti-am facut, de mai batut de trei ori?” 29. Balaam a raspuns magaritei: „Pentru ca ti-ai batut joc de mine; daca as avea o sabie in mana, te-as ucide pe loc.” 30. Magarita a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare magarita ta pe care ai calarit in tot timpul pana in ziua de azi? Am eu oare obicei sa-ti fac asa?” Si el a raspuns: „Nu.31. Domnul a deschis ochii lui Balaam, si Balaam a vazut pe Ingerul Domnului stand in drum, cu sabia scoasa in mana. Si s-a plecat si s-a aruncat cu fata la pamant. 32. Ingerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ti-ai batut magarita de trei ori? Iata, Eu am iesit ca sa-ti stau impotriva, caci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, inaintea Mea. 33. Magarita M-a vazut si s-a abatut de trei ori dinaintea Mea; daca nu s-ar fi abatut dinaintea Mea, pe tine te-as fi omorat, iar pe ea as fi lasat-o vie.” 34. Balaam a zis Ingerului Domnului: „Am pacatuit, caci nu stiam ca Te-ai asezat inaintea mea in drum; si acum, daca nu gasesti ca e bine ce fac eu, ma voi intoarce.” 35. Ingerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii acestia; dar sa spui numai cuvintele pe care ti le voi spune Eu.”
    Oare azi se ajunge sa se spuna doar ceea ce DOMNUL ISUS lasat de invatatura si se doreste sa se ia exemplul Lui?Fiindca in 2 Ioan gasim scris;”..9. Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. ..8. Paziti-va bine sa nu pierdeti rodul muncii voastre, ci sa primiti o rasplata deplina. ..7. Caci in lume s-au raspandit multi amagitori…

  6. nick damian

    da toti pastori au visul de a avea asa enoriasi din nefericire noop , dar e adevarat si ca pastori sa invirt intro lume a lor in care greu se regasesc cu reliatate

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s