Azi dimineață l-am găsit pe fratele Gheorghe (pastorul de la frații baptiști, poate că ați uitat) tare, tare amărât. Știam eu ceva de necazurile care au dat peste ei ca biserică, dar e bine să-ți vezi de necazurile tale, decât să le mai înmulțești pe ale altora. Nu l-am întrebat niciodată de cele ce se aud, pentru că dacă omul nu vrea să vorbească el de ale lui, de ce să-i tulburi tu liniștea cu întrebările tale?
Azi dimineață, cum ne-am întâlnit la ieșirea din bloc, l-am văzut tare abătut. Parcă îi căzuseră umerii în jos de poverile pe care le avea. Mă gândeam c-o fi omul obosit de atâtea sărbători, că am avut parte anul acesta de o groză de ele. Dar, nu. Cum ne salutarăm a și început:
„Vai frate Ioane, nu știu cum o s-o mai pot duce în halul acesta! Ai auzit ce s-a petrecut la noi la biserică, chiar înainte de Crăciun?” Auzisem eu, ceva, dar m-am făcut că nu știu mare lucru. Voiam să-mi spună el. Sunt sătul de informații‚ din surse sigure’. „Ni s-a rupt biserica, fate Ioane, în trei bucăți. Uite așa, trei biserici din una singură. Nici nu am mai auzit așa ceva până acum. Unii au plecat că noi suntem prea firești și neduhovnicești, iar alții au plecat că nu mai suportă cum conduc eu biserica. Sunt dictator. Nu respect statutul bisericii. Zis și făcut, la un interval de numai câteva săptămâni au plecat și ne-au lăsat cam un sfert din biserică. Acum, nici nu mai știm câți suntem. Jale mare, frate Ioane! Nu ne vine să credem. Ne uităm acum la sala goală, care numai cu câteva luni era plină de frați. Acum bate vântul…”
Am încercat eu să-l încurajez, așa cum o facem cu bolnavii din spital. Le spunem de operația noastră, de suferințele prin care am trecut noi, ca nefericitul să creadă că a lui e un moft, acolo. I-am amintit de ruperea de la noi care s-a lăsat cu mașinile poliției, cu îmbrânceli și jigniri pe care nici acum nu le-am uitat. Efortul meu de a-l mângâia pe fratele Gheorghe a fost cam zadarnic. El avea necazul lui. Vânătăile sale erau proaspete.
„Acum că au plecat, au plecat. N-avem ce face. Dar ne chinuie în continuare. Caută pe fiecare din cei care au rămas să-i convingă să meargă cu ei. Argumentele lor sunt ori discreditarea noastră, acelor care am rămas, ori descrierea idealistă, roză și triumfalistă a noii lor biserici. Înainte de scandalul care ne-a divizat eram cam 300 de frați botezați în biserică. Acum fiecare din celele două se laudă cu câte 250 de membri. Am impresia că numără picioarele oamenilor și nu capetele lor. Dacă socotim și pe cei care sunt la noi, se pare că ne-am dublat ca număr în câteva luni!”
I-am povestit și eu cum venea noaptea unul din cei plecați și ne număra mașinile în parcare învelit cu baticul lui nevastă-sa și purtând ochelari de soare. A zâmbit și mi-a spus că și la ei se petrec lucrurile tot așa. Vin unii la serviciile lor și raportează câți au fost la ei la biserică. Întotdeauna cifrele sunt mai mici ca în realitate ca să arate rău față de numărul picioarelor celor care merg la ei.
„Nu pune la inimă, frate Gheorghe, lucrurile astea. Oamenii de soiul acesta sunt în stare să numere și picioarele de la scaune ca să ne arate „succesurile” lor. Domnul ne cere să fim credincioși în cele încredințate nouă. Apoi modul în care numără El oamenii e cu totul diferit de cel în care își numără unii adepții.”
Îl dureau vorbele rele pe care le răspândiseră despre el, poeziile pe care le-au publicat pe internet, acuzațiile calomniatoare lipsite de dovezi, batjocorirea familiei sale în public.
Până la tramvai am încercat să-l mângâi cu ideile cu care m-am mângâiat eu singur când am trecut și eu pe aici. I-am spus că n-ar trebui să vadă chiar așa în negru aceste ruperi. Așa s-a înmulțit Biserica în toate veacurile. Unele despărțiri n-au fost prea sportive, dar în final vinovații au murit și au venit alții și s-a statornicit o nouă comunitate. Poate că așa lucrează Dumnezeu când este nevoie de noi biserici în cartiere unde nu avem o prezență reală.
A primit bine ideile mele, în afară de ultima… Îi venea tare greu să creadă că e degetul lui Dumnezeu. Era prea rănit să vadă altceva decât coada dracului în toată treaba asta.
paşi spre lumină 
Americanii, latinii, pina si rusii se pot aduna cite 3-4 mii intr-o biserica, noi rominii….. nici de cum. Se zice ca Cezarul Traian a omorit toti liderii din Dacia si ia inlocuit cu tot felul de „nedoriti” din imperiul sau. Hmmm, oare citi dinre romini sint urmasii acestor „nedoriti”? 🙂
Sa mai intimplat si prin alte locuri ASA ceva
Ce raspuns nepocait!
nu cred ca esti fr P.Moisiuc, categoric NU;
il consider un om duhovnicesc.
Aaaaa, esti din Caragiale?:))))))
nu Ioan Luca(Caragiale)
Reblogged this on Petrica Moisuc and commented:
GHICI…T(O)..ARE… – Cine e „pastorul baptist Gheorghe”? Ce vrea de fapt „Ion Pocaitu”? Poate ne descalceste I.L.Caragiale…..
Cata pace salasueste in mijlocul padurii !.Am iesit din mijlocul lor asucltand de pretiosul indemn din Scriptura,dezgustat de fatzarnicia cu care si-au poleit stralucitor predica si jocul de scena , speculativ, pentru impresie !. Sarlatani cu nodul la cravata mult mai mare decat le este inima !.Inca nu am intalnit un cioban destoinic, cu bota si curaj, cu inima deschisa si iubitoare de Adevar, indraznet si viteaz ,sa vina aici in inima codrului !. Sa ne asezam la gura vetrei cu jar dogoritor, sa savuram o cana de ceai aromat , sa stam de vorba si pe indelete despre aceste vremuri inaintate si. . . despre Unica Cale de eliminare a parsivismului mioritic din Bisericile lui Hristos !. Sa desconspiram pe acei baci parosi si hapsani , ce in cardasie cu lupul manuesc cu dibacie sentimentele sarmanelor mioare,urmarind specula, capatuiala si gloie desarta !.
Dumnezeul oricarui har, sa fie cu noi si in anul in care am intrat !
Povestea lui ,,Ion Pocaitu” este tulburatoare, dar nebanuite sunt caile unor,, oi” care sunt lovite pe calea gandurilor !
Remus.
Mr. Bean se străduiește să țină ochii deschiși și nu face niciun semn satanic. Nu trebuie să acordăm așa mare credit celui rău și să-i vedem acțiuni la tot pasul.
A rebuit să editez textul Dvs. Pe viitor vă rog să nu mai folosiți numele unor oameni în comentariiloe Dvs. Comentați idei și nu oameni.
Dezbinarea si neintelegerea sunt fapte ale firii pamantesti si cei care traiesc permanent in asemenea lucruri vor ajunge in Locuinta Mortilor. Dumnezeu este un Dumnezeu al pacii si El doreste ca, copiii Sai sa fie impreuna. Dumnezeu sa intareasca pe acest frate pastor si sa-l mangaie. Cineva acolo a deschis usa satanei, iar el a intrat si a facut prapad. Asa se intampla cand nu este veghere atat in Biserica, cat si in familie sau in societate. Cei ce divorteaza fara motiv si isi distrug singuri familiile, nu fac la fel ?
PS. Frate Lascau, poate nu ti-ai dat seama, dar poza aleasa este rezultatul unei alegeri foarte neinspirate. Ceea ce face actorul Mr. Beam in aceasta fotografie, este un semn satanic al masonilor satanisti !!! Ti-as recomanda sa schimbi poza din post daca este posibil. Pe viitor alege cu atentie fotografiile pentru articole, fiindca exista masoni satanisti infiltrati si printre crestini, care transmit mesaje subliniale satanice. Si daca te indoiesti de cele spuse de mine, cauta pe internet informatii si vei vedea ca am dreptate in ceea ce am afirmat. Unii dintre ” asa zisi crestini ” care saluta cu salutul masonilor satanisti este americanul Pat Robertson, iar din neamul romanilor este, (……..). Trist dar adevarat.
Da bade Gavrila tu ai auzit ca masinile cele din parcare sunt din furat? Si hainile cu care vin la beserica is tot ase? Da ce sa zic ca unii chiar si casele?Si de mincat minca tot din furat.Ba inca unu o zis ca astia il fura pe Domnu.
Cum de ma intrebi cum ase?
Pai ase, ca banii aceia trebuiau dati Domnului, da ei o zis ca pot sa-si cumpere masini si casi , ca ei fac ce vreu ei is copii de Domn!
No zi bade gavrila daca ai vazut ase ceva.
Cine numara picioarele nu a ajuns sa cunoasca inca valoarea sufletului !!!Cei interesati de mintuirea sufletului sint interesati de altceva decat de numaratoare si cate masini sint in parcare!!!
Este adevarat ce citesc sau este o „pilda”?
stiu ca se mai unesc sa dea pastorul afara, ca e prea duhovnicesc,
si ei prea firesti;
staulul de oi a ajuns adapost de capre.
Au facut-o de curind cu fr Adi Condrea din Hateg, un om a lui Dumnezeu minunat;
cred ca Dumnezeu nu asa ‘planteaza” biserici furind membrii,
cum fac si menonitii in Romania, ci prin noii convertiti;
precum in Coreea, iti faci biserica pe care tu ai ‘adunat-o”. 🙂
de prin balariile pacatului, in urma evanghelizarii la care te-ai straduit ca si pastor.
Oricum e limpede ca nu mai avem mult si se incheie si viata pamantului asta mizerabil.
Pe la noi sa auzât ca o fost si potera pe acolo ca au aparut SZN ( scaune zburatoare neidentificate) insotite de pâlituri crânșene
Chiar asa ceva nu am mai vazut nici pe iutub…
Scopul unei Biserici ar trebui să fie plantarea de noi Biserici. Atunci când noi nu o facem Dumnezeu , prin metode nu totdeauna plăcute, o face El.