Nomadul

Îl văd de la fereastra mea pe Nomad, pe creștinul plimbăreț, care umblă din biserică în biserică. El este un fel de cetățean al lumii, membru în Biserica Universală, prezent pretutindeni, mai ales când nu ai nevoie de el, și absent mereu când vrei să-i dai ceva de lucru. Prezența lui undeva este parcă numai pentru a spune: „Am venit să vă spun să nu contați pe mine!”

Nomadul este mereu grăbit. N-are stare. Mereu se gândește că poate pierde ceva esențial, ceva senzațional de important, care are loc tocmai în biserica în care nu se află el. Uneori pleacă la altă biserică în timpul serviciului. Se teme să nu-i scape ceva. Parcă evenimentele majore nu se pot petrece fără el.

Nomadul nu s-a făcut membru în nicio biserică. Despre unii din confrații săi am auzit că s-au făcut chiar la mai multe biserici în același timp. Strâns cu ușa să spună de ce nu se face membru într-o anumită biserică, recită etichete învățate pe de rost de atâta repetiție: „Biserica acesta este…, pastorul este…, corul este…, comiteul este…, serviciile sunt…” etc. 

Este cunoscut de toți superficial, și cunoaște pe toată lumea superficial. Nu-și încarcă el memoria cu problemele altora. Are el problemele lui.

Nomadul este un foarte bun comerciant. Un bișnițar duhovnicesc de neîntrecut. Vrea să obțină cele mai bune servicii la cel mai mic preț posibil.

Dacă se face membru într-o anumită biserică, trebuie să dea contribuție, să nu mai vorbim de „curajul unora de-a pretinde că zeciuiala este o datorie biblică”. Pe el nu îl costă nimic. Duminică dimineața participă la o biserică unde există o școală duminicală foarte bună pentru copii. Își duce copiii acolo. Duminică seara se duce la biserica în care predică cel mai bun evanghelist din localitate. Pentru ca să fie sigur, dă un telefon să întrebe cine va predica. Este mare păcat să pierzi o seară degeaba. Apoi, în cursul săptămânii, se va duce la cea mai apropiată de casă. Să nu piardă banii de tramvai sau autobuz. Dacă se face vreo colectă, el nu este membru în biserica aceea, deci nu are nici un fel de obligație. Dacă una din biserici începe o construcție nouă a locașului de închinare, nu va mai da pe acolo până la terminarea lucrărilor. Astfel nu-l costă nimic și beneficiază pe deplin de tot ce este mai bun în bisericile din localitate.

Uneori, Nomadul, simte și „chemări speciale” de-a vesti Evanghelia pe unde se duce. Profitând de naivitatea și de cele mai multe ori de bunătatea fraților, ajunge la amvoane de unde poate admonesta în voie pe frați, pentru că el nu face parte din trupul biciuit de limba sa lungă.

Doamne, cât de dezgustător mi se pare Nomadul! Pentru a intra în grațiile fraților pe care-i vizitează, vorbește de rău pe cei pe care tocmai i-a vizitat. Și vai, Doamne, sunt atâția frați care se bucură de răul celor din alte biserici! Cu aceasta câștigă simpatia unora mai mari din biserica respectivă, care încep să vadă în el un posibil candidat la membria bisericii lor. Naivi și dornici de cifre mari, aceștia nu reușesc să discearnă spiritul Nomadului. Este mai deștept decât ei și mai abil în bișnița duhovnicească. Va profita de ei și va căpăta onoarea pe care o caută, sau serviciile duhovnicești pe care le vrea. Pentru el Biserica nu este decât o cooperativă de prestații spirituale, de la care se pricepe să stoarcă cât mai mult, investind cât mai puțin.

Nomadul nu se consumă decât pentru sine. Să nu te aștepți de la el la implicații și consacrări. El nu cunoaște termeni ca: statornicie, devotament, spirit de sacrificiu, dragoste, permanență, perseverență, etc. În Trupul lui Cristos el este un parazit, un trântor, hrănindu-se hulpav din mierea celor harnici.

Pentru a-și liniști conștiința ce-l mustră ori de câte ori se încălzește cu lemnele fraților, beneficiază de lumina pe care o plătesc alții, calcă pe covoarele plătite de alții, stă pe băncile tapițate de alții, Nomadul și-a dezvoltat o mulțime de argumente contra a tot ce se face în biserica respectivă. Atacă servicii, persoane, sisteme, comitete, organizații, asociații, programe etc., străduindu-se să le dea o coloratură biblică cât mai autentică posibil. Totul este greșit cu excepția atitudinii domniei sale.

Nomadul, plimbărețul din biserică în biserică, nestatornicul, bișnițarul duhovnicesc, este încă unul din fenomenele pe care le urmăresc de la fereastra mea de sus. Îl urmăresc de ani și ani și tot nu pot pricepe de ce frații pot fi atât de îndelung răbdători cu acest om pururea prezent la bucuriile lor, „gata de lucru” când este vorba de mese de dragoste, gata să preia cadourile, cinstea și binefacerile. Dar veșnic absent când e vorba de pus umărul, când trebuie cheltuiți bani, când trebuie suferit împreună. De ce mai au răbdare frații cu acest fiu de pripas? Nu știu. Poate fiecare zi este o nouă șansă de-a se alătura familiei cerești. Cine știe. Dacă n-o s-o facă, la venirea Sa, Domnul, îl va găsi între două biserici.

Văzându-l cum se înghesuie la evenimentele majore ale bisericii, cum dă din coate să ajungă în față la împărțitul ajutoarelor, cum își ridică fruntea și vocea dacă trebuie ales cineva pentru o anumită cinste, Nomadul îmi aduce aminte de cele scrise în Biblie. La Ieșirea din Egipt s-au alăturat evreilor o mulțime mare și pestriță de alte neamuri, care, văzând șansa libertății au profitat de ea. Mulțimea aceea a fost o piedică majoră în înaintarea spre țara promisă. La fel este și cu acești paraziți duhovnicești pe care frații îi au între ei.

Dragă Nomadule! Instalează-ți cortul în tabăra fraților tăi. Hotărăște-te și să suferi împreună cu ei, nu numai să te bucuri cu ei. Alătură-te familei noastre și muncește cot la cot cu noi. Înnobilat de sudoarea efortului, cheltuindu-te pentru binele altora, te vei bucura la fel de bucata de mămăligă rece, ca de curcanii marilor sărbători. Pentru că ești parte din noi. Trup din trupul nostru, os din oasele noastre.

Copacii pădurii, spun oamenii de știință, se leagă unii de alții prin rădăcini, astfel că pădurea formată din copaci diferiți, constituie un întreg organism. Dacă unii din copaci au acces la apă, sau hrană, întreaga pădure se hrănește.

De ce vrei tu, Nomadule, să fii un jneapăn singuratic? Și cu țepi?