Spiritualitate şi caracter creştin, de Iosif Ţon

Spiritualitate şi caracter creştin, de Iosif Ţon.

Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte şi că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier şi chiar de peste ocean, existau o mulţime de voci care anunţau sfârşitul erei totalitare şi începutul democraţiei, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate ţările socialiste, iar România nu avea cum să rămână în afara acestui proces istoric evolutiv.

Iosif Ţon – O voce la Radio Europa liberă

Printre vocile celor care vorbeau despre începutul unei noi ere a libertăţii şi democraţiei pentru România se afla şi cea a lui Iosif Ţon, care prin mesajele transmise la postul de radio Europa liberă, reuşea să menţină vie flacăra credinţei în Dumnezeu şi într-un destin mai bun. Având ocazia de a ţine o „slujbă religioasă evanghelică” pe calea undelor, pastorul Iosif Ţon a putut să zugrăvească înaintea ochilor minţii ascultătorilor, tezaurul plin de valoare al Sfintelor Scripturi, în materie de „Spiritualitate şi caracter creştin”.

În momentul de faţă, avem şansa de a citi mesajele pastorale prezentate de Iosif Ţon la postul de radio Europa liberă în perioada ianuarie 1988- aprilie 1989. Este o ocazie de a retrăi atmosfera unei epoci care deşi a apus, încă ne mai determină prezentul şi poate chiar viitorul, ca popor român. Dorinţa cea mai fierbinte a autorului era de a reaprinde credinţa în spaţiul românesc şi de a-i face pe oameni să se întoarcă la Dumnezeu şi la Scriptură. De aceea, cartea „Spiritualitate şi caracter creştin” de Iosif Ţon se constituie ca un apel peste timp, având aceeaşi forţă motivatoare ca şi acum mai bine de 20 de ani. În cele din urmă, mesajul Evangheliei lui Hristos este valabil pentru fiecare generaţie.

„Ce am pierdut şi ce am câştigat”

„Caracterul poate fi viciat şi pervertit tot aşa cum poate fi şi remodelat sau refăcut. Eu cred că cei 40 de ani de nenorocire comunistă au distrus anumite trăsături ale caracterului românesc şi au format altele. Rămâne de văzut ce am pierdut şi ce am câştigat. Poate că nici nu este rău că am pierdut anumite caracteristici ale noastre din trecut. Poate că traumele produse în caracterul nostru nu fac altceva decât să ne pregătească pentru adoptarea unor noi trăsături de caracter, care să ne facă o naţiune mai bună pentru viitor.”

Este admirabil modul în care Iosif Ţon întrezărea perspectiva renaşterii naţiunii române dincolo de suferinţele şi durerile produse de comunism. Mesajul său plin de speranţă aducea lumină şi bucurie într-un timp de întuneric şi persecuţie. Putem spune astfel, prin prisma evenimentelor pe care acum le ştim, că Iosif Ţon a fost un vizionar, un om care a avut capacitatea să întrezărească mişcările istorice ce aveau să se producă la puţin timp după aceea. De fapt, aici este esenţa mesajului creştin, şi anume că niciodată nu este prea târziu să te întorci şi că în orice cădere există refacere. Iar când vorbim despre caracterul poporului român, înţelegem că exista o şansă de refacere, odată cu sfârşitul dictaturii.

 „Avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu”

Un prim grupaj al predicilor ţinute de Iosif Ţon se concentrează pe tema „caracterului şi comportamentului creştin”. Pe parcursul a şase ocazii şi parcurgând mai multe fragmente cheie din Sfânta Scriptură, autorul ne familiarizează cu diferitele curente de opinie contemporane la acea dată, relativ la ce înseamnă şi rostul caracterului. Astfel, într-o prezentare sintetică de excepţie, ne sunt expuse roadele concepţiilor de sorginte evoluţionist –darwinste despre lume şi viaţă, aşa cum s-au manifestat la Kant, Nietzsche şi Jean Paul Sartre, precum şi în gândirea unor „practicieni revoluţionari”, cum au fost Lenin, Stalin şi Hitler. În final, toţi aceştia nu au reuşit să ofere o formulă logică şi raţională pentru caracterul uman. Şi demonstraţia de maestru a lui Iosif Ţon stă în faptul că fără credinţă în Dumnezeu, nu poate exista un adevărat caracter.

„Dacă vrem să trăim într-o societate unde fiecare fiinţă umană are valoare şi unde principiile morale sunt puternic ancorate, avem nevoie să ne întoarcem spre Dumnezeu şi să-L întrebăm pe El cum vrea El să ne trăim viaţa şi cum vrea El să ne organizăm societatea. El nu ne obligă să venim la El şi ne lasă să încercăm să facem aşa cum considerăm să facem şi fără El . Dumnezeu ne dă această libertate tocmai pentru ca în final să vedem unde ajungem fără El. Şi sper că noi, în România, am ajuns la momentul adevărului. Acum ştim ce fiinţe devenim fără Dumnezeu şi ştim ce societate producem fără El.”

 Caracterul – chipul lui Hristos în noi

În concluzie, caracterul nu este rodul întâmplării şi nici consecinţa vreunei filosofii omeneşti. Chiar comportamentul creştin autentic reprezintă standardul cel mai înalt la care poate ajunge fiinţa umană, însă numai în relaţie cu Dumnezeu. Parcurgând diferite fragmente din cuprinsul Bibliei, autorul ne arată mai departe, modul în care Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă acea motivaţie raţională pentru a fi oameni buni, de caracter, oameni integri, adică oameni de valoare. „În măsura în care noi citim Biblia, medităm şi ne rugăm, Duhul Sfânt ne dă priceperea de a aplica în vieţile noastre ceea ce citim şi ne dă puterea de a birui înclinaţiile naturii noastre căzute, ne dă biruinţă asupra ispitelor şi astfel, creează în noi chipul lui Hristos sau caracterul după voia lui Dumnezeu.”

 Ascultarea de Dumnezeu

O altă temă asupra căreia scriitorul insistă de-a lungul a trei prelegeri este cea a „ascultării de Dumnezeu”, care pe de o parte, este baza caracterului autentic, iar pe de altă parte, ne conduce la acceptarea de sine. De fapt, nu se poate vorbi de un creştinism autentic în afara respectării principiilor şi normelor stabilite prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, al Scripturii, şi de aceea, amorsarea procesului de preschimbare interioară se realizează atunci când înţelegem să ne supunem cu totul Creatorului nostru. „Când asculţi de poruncile lui Dumnezeu, devii frumos în caracter, ca Dumnezeu. Şi opusul este adevărat: când refuzi să asculţi de Dumnezeu, lăuntrul tău se urâţeşte, caracterul tău se schimonoseşte. Legea lui Dumnezeu reflectă şi descrie caracterul Său. Şi a asculta de legile lui Dumnezeu, a trăi după poruncile Sale înseamnă a trăi ca Dumnezeu, a imprima caracterul Său în fiinţa ta.”

 „O stare supremă de armonie şi fericire”

Mai departe, Iosif Ţon ne vorbeşte despre ce înseamnă să-I dăm slavă lui Dumnezeu şi prin ce se caracterizează smerenia şi mândria, două atitudini extreme. Teza principală este că trăsătura de bază a unui caracter creştin se fundamentează pe dorinţa de a-I da slavă lui Dumnezeu şi de a rămâne într-o atitudine de smerenie sinceră. „Noi avem nevoie să vedem şi să recunoaştem că tot ce suntem şi tot ce avem ne vine de la Dumnezeu şi astfel, să Îi dăm cinste şi slavă cu scopul de a ajunge la fericita stare a părtăşiei, a comunicării cu Cel ce ne-a creat şi ne susţine. Astfel, gloria lui Dumnezeu reprezintă binele nostru suprem şi când facem din aceasta scopul vieţii noastre, ajungem într-o stare supremă de armonie şi fericire.”

În ce priveşte umilinţa creştină, Iosif Ţon nota: „A fi umil nu înseamnă a umbla încovoiat şi a zice că nu eşti înzestrat cu nimic special. Dimpotrivă, a fi umil înseamnă a vedea clar câte lucruri bune a pus Dumnezeu în tine şi a recunoaşte că toate îţi vin de la Dumnezeu, fapt ce te conduce să-I dai slavă şi laudă.”

 Cea mai mare poruncă

O altă temă cu un impact direct asupra problemei caracterului este legată de definirea a ce înseamnă „cea mai mare poruncă” dată de Dumnezeu, pentru a ajunge la o ascultare deplină de voinţa Sa. Cu siguranţă că nu este simplu şi nici uşor să conturezi valoarea poruncilor divine şi cu atât mai puţin să evidenţiezi la modul practic, care este cea mai mare. Cu toată această dificultate, Iosif Ţon are acea capacitate de a extrage esenţa învăţăturii creştine în materie de ascultare de Dumnezeu. Prin ilustraţii deosebit de sugestive, îmbinate cu o prezentare profundă a învăţăturilor biblice, cuvintele sale ne inspiră, ne îndeamnă şi ne conduc la Creatorul nostru. „Cine trăieşte după legile lui Dumnezeu este un om de caracter, aşa cum l-a conceput Dumnezeu să fie. Prin urmare, Domnul Isus ne spune că a fi om de caracter, a fi aşa cum vrea Dumnezeu să fii, înseamnă – reducând totul la esenţă – să Îl iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta şi să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.”

În consecinţă, înţelegem că împlinirea poruncilor lui Dumnezeu constă în a fi un om de caracter, un om care reflectă imaginea lui Dumnezeu. „Când Dumnezeu ne porunceşte să fim drepţi, curaţi, să spunem numai adevărul, să iubim pe aproapele nostru, să fim buni, să-i ridicăm şi să-i reabilităm pe alţii, să fim credincioşi, statornici, plini de bucurie, El de fapt, Se descrie pe sine şi ne cere să fim ca El. Poruncile pe care ni le dă Dumnezeu au un caracter creativ şi sunt menite să creeze în noi un caracter divin.”

 Fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos

Însă, cele mai multe prezentări din acest volum se concentrează pe conceptul de „viaţă spirituală creştină”. Ce înseamnă acest lucru şi cum poate fi tradus în viaţa noastră, reprezintă o preocupare permanentă a lui Iosif Ţon, ce trece dincolo de acest volum de predici. Am putea spune că aproape în orice prezentare a sa vom regăsi câte ceva din această temă principală a vieţii spirituale creştine. Cu un talent deosebit şi folosindu-se de cunoştinţele aprofundate dobândite în materie de limbă greacă, autorul ne călăuzeşte în înţelegerea conceptului naşterii din nou, precum şi în cel de sfinţire a vieţii.

 Fără să intre într-o teologie foarte înaltă şi rămânând la simplitatea a ceea ce stă scris, avem ocazia să înţelegem planul lui Dumnezeu pentru noi de a deveni asemenea Lui în ce priveşte caracterul. „Tristă este situaţia oamenilor care deşi spun că au credinţă în Dumnezeu, care deşi ştiu că au un suflet şi un spirit, totuşi nu-şi cultivă partea lor spirituală. Repet. Există foarte mulţi oameni care cred sincer în Dumnezeu, cred că au o parte spirituală în ei înşişi, dar niciodată nu fac nimic pentru a-şi hrăni şi dezvolta viaţa spirituală.” Putem afirma că apelurile autorului sunt adresate celor care deşi se numesc creştini, nu sunt conştienţi de valoarea acestui cuvânt şi de implicaţiile pe care le aduce şi nu ajung să guste puterea lui Dumnezeu şi fericirea de a fi asemenea cu Isus Hristos.

 Sigilul Duhului Sfânt

Iată de ce, pe parcursul a 13 prelegeri, suntem învăţaţi asupra fundamentelor credinţei creştine în materie de preschimbare a vieţii, mai precis, a caracterului. Pe de o parte, Iosf Ţon ne demonstrează pe baza Scripturii, deosebirea dintre „firea pământească” şi trupul nostru, precum şi dintre spirit şi suflet. În final, ne dezvăluie secretul unei vieţi împreună cu Dumnezeu, care constă în locuirea Duhului Sfânt în interiorul nostru. „Duhul Sfânt este Dumnezeu venit în noi. El este Cel care ne-a dat credinţă în Domnul Isus. El este Cel care ne-a întors privirile spre Isus şi Cel care ne-a ajutat să ne deschidem fiinţa înaintea Lui. El este Cel ce ne-a născut din nou şi ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu. El a venit în fiinţa noastră ca un sigiliu, ca o pecete a proprietăţii lui Dumnezeu şi ca o garanţie pe care ne-o dă Dumnezeu că suntem copiii Săi.”

 După 20 de ani

Folosind concepţia nou-testamentală că trupul nostru este Templul Duhului Sfânt, Iosif Ţon dezvoltă astfel, o suită de prezentări ce ne ajută să urcăm treaptă cu treaptă pe scara desăvârşirii creştine. Revenind la atmosfera anilor 80, atunci când dictatura se apropia de sfârşit, ne putem gândi la impactul deosebit pe care l-au avut aceste cuvinte, asemenea unor stele strălucitoare în întunericul nopţii, asupra celor ce le ascultau. Câţi oameni poate, stând în frig sau în condiţii precare, lângă un aparat de radio dat la un volum minim, nu au primit lumină din lumină, care este Isus Hristos, prin cuvintele lui Iosif Ţon. Făcând referinţă la cei 20 de ani care s-au scurs de atunci, putem constata cât de actuale au rămas cuvintele rostite atunci, prin intermediul postului de radio Europa liberă.

De fapt, „Spiritualitate şi caracter creştin” reprezintă un volum ce se recomandă a fi citit de către orice credincios creştin, indiferent de confesiune. În spiritul unui adevărat mesaj ecumenic, dar şi evanghelic, autorul ne demonstrează că a avea un caracter autentic nu este o întâmplare, ci este pur şi simplu rodul legăturii pe care o putem dezvolta cu Dumnezeu. Dacă ne gândim la renaşterea morală a naţiunii noastre române, atunci vom afirma cu siguranţă, că destinul nostru fie va fi creştin, în sensul autentic al cuvântului, fie nu va fi deloc.

Octavian D. Curpaş

Phoenix, Arizona

27 de gânduri despre “Spiritualitate şi caracter creştin, de Iosif Ţon

  1. gabebogdan

    Sa speram ca intrebarea fratelui Aurel Popescu sa-si gaseasca raspunsul in aceasta carte:
    „Cine esti dumneata frate Iosif Ton?”

    1. David

      Daca l-ai intreba pe Aurel Popescu: cine esti dumneata, Aurel Popescu, te asigur ca ti-ar spune cine vrea el sa stie lumea ca este. Iar daca iti va spune vreo slabiciune, ca sa para „sincer”, iti va spune ceva ce stie el sigur ca opinia publica nu condamna, ca fratietatea trece cu vederea. N-am vazut nici unul pana acum sa vina sa ne spuna ca are ura, manie, invidie in inima lui. Chiar sa nu existe aceste pacate? Daca da, de ce nu le recunosc? Nu pun pe nimeni cu mana la usa dar cand ii vad cum sar sa puna intrebari despre unul si altul cand ei insisi nu sunt o carte deschisa, ma intreb daca vamesii si preotii bisericilor traditionale nu vor merge inaintea noastra in Imparatia lui Dumnezeu? Asa ca, intotdeauna am avut retineri fata de cei care, cu nivelul decibelilor ridicat, ii acuza pe altii si striga dupa ei pe ulite si prin pietze…

    1. Chiar de-ar putea scrisoarea
      Un adevar descrie
      Amarul, neiertarea
      N-au nici o bucurie

      Cand Iosif ii aduna
      Pe fratii lui, mai marii
      Ei cred alta minciuna
      „Vrea sa ne ia magarii…”

  2. David

    Cine suntem cu adevarat fiecare dintre noi, se va vedea in Ziua de Apoi. La vremea aceea se va vedea si Aurel Popescu asa cum este, nu cum il vad oamenii. Sa nu credeti ca intotdeauna ceea ce stiti despre oameni aceea si sunt in realitate. Biblia spune ca „pacatele unora merg inainte la judecata iar ale altora vin dupa aceea…”. Nu-l cunosc pe Aurel Popescu doar iti spun sigur ca in fata lui Dumnezeu suntem altii. Aici s-ar putea sa fim acuzatori iar acolo inculpati. La fel ca si David suntem tentati sa-i judecam pe altii cu instrumente de masura diferite decat ne judecam pe nnoi si pacatele altora sa le vedem intotdeauna mai mari decat barna din ochii nostrii. Eu demult imi pun intrebari despre multi: cine sunt….? Si daca l-as cunoaste pe Popescu te asigur ca mi-as pune intrebari si despre cei din anturajul sau sau pe care ii aduleaza si carora nu le pune astfel de intrebari. Ipocrizia e una destul de evidenta la unii oameni care si-au pus pata pe anumite persoane. In final, te asigur ca Dumnezeu va fi acela care va judeca. Pana atunci insa, nu-i judec si nu laud pe nimeni. O carte sau o predica ziditoare merita transmisa mai departe, indiferent cine este mesajerul. Dupa cum spuneam, selectia pe care o facem noi (selectand predicatori sau scriitori imaculati) este una extrem de viciata. Adevarul suprem si cel care cerceteaza gandurile pacatosilor dar si a fariseilor acuzatori este Dumnezeu.

  3. Radu Oprea

    „SPIRITUALITATE SI CARACTER CRESTIN” o carte de exceptie…UNIUNEA ZIARISTILOR
    PROFESIONISTI din Romania a preluat din primul moment recenzia cartii,scrise de jurnalistul Octavian Curpas de la Biserica Agape din Phoenix,AZ.

    http ://uzp.org.ro/spiritualitate-si-caracter-crestin-de-iosif-ton/

    In final,concluzionarea autorului recenziei ,este cu adevarat dar si motivat , provocatoare :
    ” De fapt (Spiritualitate si caracter crestin) reprezinta un volum ce se recomanda a fi citit de
    catre orice credincios crestin indiferent de confesiune.Daca ne gandim la renasterea morala
    a natiunii noastre romane,atunci vom afirma cu siguranta ca destinul nostru va fi ,fie crestin
    in sensul autentic al cuvantului,fie nu va fi de loc”

  4. Mos Ion Roata

    Si iata aici o marturie incomple(c)ta ,succinta si lapidara, lipsita in intregime de esenta , de gravitatea ,lungimea . . .si greutatea „lamei pumnalului’ ,de dimensiunile si adancimea ranilor sangerande pricinuite si cauzate Trupului lui Hristos, cat si de marimea si dimensiunile gurii pungii recompensatoare !.O marturie lipsita de valoare, de autenticitate , lipsita de detaliile criminale ce au schingiuit si apoi au omorat pe martirii neamului nostru ::http://family2fam.wordpress.com/category/colaborarea-cu-securitatea/. Asa ” s-au nivelat proeminentele”, asa s-a decalit otelul ,asa s-au linistit si potolit spiritele ,asa a fost abolita „vanatoarea de vrajitoare” a celui mai criminal si mai corupt sistem al blocului commnist !. Asa s-a pus in practica planul celui ce a acordat lui Iuda Mioriticul medalii de „comandor” ,ce a dat imbratisari tovarasesti lui Brutus si . .. . apoi l-a salutat cu zambet vulpasin : ” -servus colega ! „. Asa s-a facut „trecerea triumfanta” spre si in interiorul actualul sistem , eliminatoare de consecinte cat si protejarea celor ce au ramas mai departe sa activeze „patriotic” in SISTEM !.

  5. De la Kant la Lenin, Stalin şi Hitler, într-un periplu filosofic şi istoric, semnat de Iosif Ţon:

    http://www.ziarulactualitatea.ro/hotnews/de-la-kant-la-lenin-stalin-si-hitler-intr-un-periplu-filosofic-si-istoric-semnat-de-iosif-ton/

    Spiritualitate si Caracter Crestin prezinta roadele concepţiilor de sorginte evoluţionist –darwinste despre lume şi viaţă, aşa cum s-au manifestat la Kant, Nietzsche şi Jean Paul Sartre, precum şi în gândirea unor „practicieni revoluţionari”, cum au fost Lenin, Stalin şi Hitler. În final, toţi aceştia nu au reuşit să ofere o formulă logică şi raţională pentru caracterul uman.

  6. costica h

    cred ca toti care au comentat aici am fost ascultatorii acelor mesaje.
    inca ma bucur sa le recitesc, nu vreau sa spun lucuri care depasesc masura despre fr. Iosif Ton, dar multi s-au intors la Domnul, au fost ziditi, incurajati sa mearga mai departe si chiar mai mult indraznind lucruri dincolo de ce este obisnuit pentru un credincios si in vremuri de asa-zisa libertate.
    El este inca printre cei vii; trebuie sa spunem si vorbele bune despre el nu doar de celelalte… cele bune ar putea cantari mai mult…

  7. Asa e, dragul meu. Noi toti suntem „in har”, doar el se afla pe tobogan. Nu-i asa ca noi avem limbajul nostru atat de exact nu doar in teologie ci si in vorbirea de zi cu zi? Nu, nu este asa. A fost o gluma. M-as bucura ca acesti crestini mici „aplogeti” sa aiba o vorbire atat de biblica, exacta, precisa, dreasa cu sare si in afara mediului impanzit de clisee religioase de la care daca te abati esti declarat anatema. Ca si fariseii de odinioara ii felicitam pe cei care au un limbaj religios rigid, care sunt atenti, din cale afara de precauti asupra limbajului religios dar adesea neglijenti in raportul cu ceilalti. In mediul evanghelic romanesc sunt cateva sute de pastori, predicatori, invatatei etc. Unii din ei sunt extrem de rigizi. Nothing wrong so far. Dilema este ca pana acum nu l-am vazut pe nici unul din acestia sa iasa la rampa pe net si sa recunoasca ca a gresit cu ceva. De acuzat insa? Sigur ca acuza. De la rasaritul soarelui si pana la asfintit. Ba unii chiar si dupa asfintit. Asa ca, slabiti-ne va rog cu aceste observatii pt ca nu ajungeti nicaieri. Toti suntem ecumenisti mai mult sau mai putin. Toti suntem si ipocriti (mai mult sau mai putin) doar ca unii recunoastem si altii nu. Fiecare sa-si vada de liderii lor, care daca ar fi ceea ce ar trebui sa fie si ar face ce ar trebui sa faca Evanghelia ar fi ajuns la marginile Pamantului.

  8. costica h

    pentru; NUMAI HARUL;

    DRAGA FRATE scrie in Cuvantul Domnului si acest adevar; vorbirea si scrierea voastra sa fie cu har si dreasa cu putintica sare….?

  9. mike

    @ numai harul–Luca-cap.17vers 21– Nu se va zice,,Uite-o aici !” sau ,,Uite-o acolo !”. Caci iata ca Imparatia Lui Dumnezeu este inauntrul vostru.– Ia.. pe tobogan suntem cu totii –problema e, ca unii aluneca in jos –alti–( slide up)- aluneca in sus.– Iar ceace e scris, se va inplini oricum –vrem sau nu – Cel rau e lasat tocmai ca sa fim pusi la incercare – ferice de cel ce rezista pina la urma –Pina atunci sa nu lasam pe cel rau sa se foloseasca tocmai de noi – acuzind fratii – fiindca nu vom sti niciodata in ce relatie si cita credinta are cel de linga noi, in Dumnezeu–

  10. Nu-s multi pe Calea vietii ?…
    Asa cum bine vezi,
    In zorii diminetii
    Pe cine vrei sa crezi ?…

    Nu-si pierd identitatea
    Copii Domnului
    Uniti cu El in moartea
    Si-n invierea Lui !…

    Cand fratii dau cu piatra,
    Ei vad Cerul deschis
    Isus ca Rege-n dreapta,
    In inimi ce-au invins

    Si-A pus Imparatia
    Cerului pe Pamant
    Dreptatea, Bucuria
    Puterii de-a fi sfant…

    Santeti Lumina Lumii !…
    Graul Pamantului,
    Sau doar neghina humii
    In voia vantului ?

    Cand Regele-Ti arata
    Respectul iubitor
    Alege Calea Dreapta:
    Onoarea regilor !…

    Ca nu (E-CUM-E-NICU)
    Ci numai cum vrea El
    Se-nvinge inamicul:
    Prin sangele de Miel.

  11. @Numai Harul. Exact acela este sensul cand un „pocait” spune ca ii este mila de cineva. Cunosc foarte bine proprietatea cuvintelor dar si perceptia lor. Asadar, cand chiar tie mila de cineva nu o spui (pe toate blogurile) ci faci ceva pentru persoana aceea.

  12. @Numai harul: Hai sa te intreb ceva. Cand spun „mie mila de el” (insinuand ca este ratacit de la credinta, cum ai facut tu in comentariul de mai sus) poti sa spui ca nu e o forma de saracasm ci este „mila” despre care vorbeste Scriptura? Let’s be serious!

  13. Mos Ion Roata

    In Gherla am cunoscut un impletitor de cosuri din nuiele ,ce avea maini de aur . Degetele lui aveau o dexteritate uluitoare. El m-a invatat sa impletesc cosuri , cosite ,damigene si cosuri de export ,pentru caini .Uneori impletea cu ochii inchisi ,in timp ce se ruga ori canta cantece pe versurile lui Dorz. Dar sarmanul avea ulcer si . . . intr-o zi, ulcerul i-a perforat stomacul. Tot acolo am cunoscut un turnator periculos de inteligent, excelent teoretician ,teolog si psiholog , ce avea o dexteritate uluitoare doar in . . . .manuirea cuvintelor. Cunostea Scripturile si putea sa recite sute si sute de pasaje din Biblie. Si el ne vornbea cu emfaza despre integritate, spiritualitate si caracter crestin . O „mana nevazuta” l-a pus seful nostru de atelier. Uneori ,in pauzele de pranz, in curtea de plimbare,”teologul” „avea magnetii” indreptati selectiv spre anumiti detinuti ,cat si inalta dexteritate si calificare de a te trage de limba ,necesare reusitei . In ziua in care Unc nu a reusit sa-si faca norma datorita dureruilor insuportabile cauzate de ulcer ,l-a raportat imediat plutonierului de sectie. Apoi l-au scos afara in catuse , l-au dus l-a fierarie, i-au nituit lanturile ,l-au batut crunt iar in timpul noptii a murit in izolare. La intoarcerea in atelier ,in timp ce ne verifica norma,”teologul „ne-a spus cu vocea lui blanda si mierosa, ca pe intreaga durata a batailor,stapanit de profunda lui „spiritualitate”, s-a rugat Domnului pentru Matei . . . . .

    1. Adica, eram si eu curios. Ai facut puscarie pentru credinta data sfintilor o data pentru totdeauna sau pentru ca ai facut ceva si-ai crezut ca nu te prinde?

  14. Mos Ion Roata

    Da David !, Am purtat si port in inima CREDINTA data definitiv , ireversibil si in exclusivitate sfintilor, urmasilor lui ISUS, reali si autentici !. Aceasta CREDINTA NECLINTITA m-a ajutat sa-mi duc cu demnitate lanturile prin Vacaresti, Jilava ,Aiud , Gherla , insotindu-ma neconditionat, in permanenta !.Si sti de ce ? . Pentruca ea este generata de DRAGOSTE !.Datorita CREDINTEI am reusit sa nu fiu prins !

  15. Mos Ion Roata

    . . . si sa nu uiti un lucru : „republica” noastra,”mareatza vatra” , nascuta-n fum de batalii ,are radacini vechi si foarte traditionale, draga David !; nu este prima data cand neamul nostru „mioritic”,pentru punga cu arginti, il linseaza miseleste, cu fata senina si zambitoare ,tocmai pe „cel mai iubit fiu al poporului ” !. Unii vor sa te prinda in garduri imprejmuite cu sarma ghimpata , altii din slugarnicie oarba ,in inimpletituri de cuvinte satanic-impletite !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s