Mike Olari: Mărturie – Eșecuri binecuvântate

Mike Olari: Mărturie – Eşecuri binecuvântate

În luna Noiembrie, Mike Olari a făcut o vizită în România, timp în care a vizitat 4 biserici. În 3 dintre acestea a depus o mărturie în legătură cu modul în care Dumnezeu l-a chemat, l-a trimis în lucrare, iar mai apoi l-a trecut printr-o serie de încercări, pregătindu-l pentru o slujire mai eficientă. Mărturia aceasta îl dezavantajează din unele puncte de vedere, deoarece încercările prin care a trecut pot fi interpretate ca având la origine alte motive, sau un alt scop, fapt pentru care Mike face această mărturie în urma unor ezitări, trecând totuşi, peste vulnerabilitatea la care este expus, în speranţa că experienţele, dar mai ales eşecurile pe care le-a trăit, vor constitui o încurajare pentru cei care ascultă sau citesc această mărturie şi care trec la rândul lor prin astfel de încercări.

 

Bisericile în care Mike a depus această mărturie sunt: Biserica Harvest – Metanoia Arad, Centrul Creştin Aletheia şi Biserica Poarta Cerului din Timişoara.

.

Ce fac atunci când planurile mele pentru viaţă sunt schimbate de Dumnezeu?

 

Natura omului este să controleze totul, cu toate că vine în lume fără să fie întrebat, pleacă din lume fără să se ţină cont de părerea lui şi totuşi vrea să controleze fiecare minut şi fiecare situaţie din viaţa lui.

 Ceea ce voi prezenta în această mărturie are ca orice mărturie lucruri pozitive şi negative. Recunosc faptul că tot ce este pozitiv aparţine lui Dumnezeu, iar partea negativă îmi aparţine mie. Eroul acestei mărturii nu este nimeni altcineva decât Dumnezeu, care prin puterea Duhului Sfânt a făcut posibile aceste experienţe.

Este foarte posibil ca ceea ce voi mărturisi în continuare să nu se prea potrivească cu direcţia pe care merge învăţătura în bisericile de astăzi. Cu toate că cele mai multe biserici evanghelice condamnă evanghelia prosperităţii, această învăţătură este promovată în bisericile noastre din plin. Dacă cineva îşi pierde serviciul, sau a avut un accident, sau s-a îmbolnăvit, imediat majoritatea membrilor din acea biserică (chiar şi liderii bisericii uneori) încep să se întrebe; oare ce a păcătuit respectivul? Promovăm involuntar o doctrină greşită, o religie falsă. Cred că este momentul promovării adevăratei feţe a religiunii adevărate, Biblice. Inclusiv Domnul Isus a spus că în lume vom avea necazuri. Apostolului Pavel i sa spus la convertire, că i se va transmite prin Anania ce va avea de suferit pentru evanghelie. Dacă ne uităm la marii oameni ai Bibliei, (Moise, Iosif, Iov, Pavel, etc.) vom vedea că fiecare dintre ei au fost ZDROBIŢI înainte să poată fi folosiţi de Dumnezeu. Sunt conştient de riscul pe care mi l-am asumat făcând acest pas, dar sunt gata să plătesc preţul, chiar dacă doar o persoană care mă ascultă va fi ajutată şi încurajată de acestă mărturie.

Mă numesc Mike Olari, locuiesc în SUA împreună cu soţia, cei şapte copii si patru nepoţi cu care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Am părăsit România în anul 1982, luna septembrie. După 3 zile prin munţi, am trecut Dunărea pe la Cazane. Ajuns în Iugoslavia, unde timp de 6 luni am stat într-un camp din Belgrad, după care am zburat şi ajuns în Cleveland, OHIO (SUA), pe data de 21 Martie 1983. După două săptămâni m-am mutat la Chicago. La mai puţin de un an, m-am mutat în Arizoana, unde locuiesc şi astăzi. Dar sa începem cu începutul.

 Încă din clasele primare, am început şi eu să-mi fac anumite planuri cu privire la viaţa mea, aşa cum de fapt fiecare om îşi face, unii mai devreme în viaţă, iar alţii puţin mai târziu.

 

Planul meu pentru viaţă:

 

Să merg la şcoală, să învăţ bine, dacă aş putea să fac şi o facultate, cu toate că datorită faptului că mă trăgeam dintr-o familie numeroasă, acest lucru era aproape imposibil din punct de vedere financiar, dar şi datorită faptului că eram pocăit, acest plan era mai mult un vis. Oricum eu fiind un visător şi optimist incurabil, mi-am permis să-l pun pe lista planului de viaţă.

 Desigur că mă gândeam la a-mi forma o familie, îmi doream cam 5 copii (eventual dacă se poate trei băieți şi două fete). Sigur că apoi mă gândeam să mă implic şi spiritual în a spune la cât mai mulţi oameni despre ISUS, pentru a-i ajuta să scape de iad.

La acel moment, un lucru era categoric exclus, nici nu mă gândeam să părăsesc România vreodată.

Cred că fiecare dintre voi aţi făcut această listă, sau alta asemenea, iar unora poate vă este chiar proaspătă în memorie, sau poate chiar mai lucraţi la ea. Ei bine, cuvântul Domnului spune că planurile atârnă de noi, dar împlinirea lor atârnă de Dumnezeu. Suntem noi gata să schimbăm agenda noastră, în caz că Dumnezeu are altă agendă pentru noi? Trebuie să vă mărturisesc faptul că Dumnezeu mi-a schimbat radical agenda vieţii mele, în două momente neaşteptate.

 

Primul eveniment care avea să dea peste cap absolut tot planul meu de viitor.

 

Lucram ca electromecanic la CFR, aveam un loc de muncă bun şi sigur, şi câştigam destul de bine. Se părea că agenda făcută de mine, se conturează destul de bine, şi începusem să mă simt destul de sigur pe situaţie.

Ştiam că tot cam la doi ani salariul meu va creşte, numai bine că pe când va trebui să mă căsătoresc, voi avea un salariu destul de bun, pentru a-mi închiria un loc unde să locuiesc cu soţia şi bineînțeles unde să-mi pot creşte copiii.

Totul bine şi frumos, până ce într-o zi, am fost chemat la biroul şefilor de partid.

Am intrat înăuntru, unde eram aşteptat de aproximativ 10-15 persoane. Erau aranjaţi cu scunele în formă de cerc. Mi-au făcut şi mie un loc în cercul lor. Unul dintre ei a început să-mi spună de ce am fost chemat acolo.

“Ştii, noi suntem firmă controlată direct de la centru (București), şi fiind vorba de siguranţa circulaţiei naţionale pe căile ferate, trebuie să avem grijă cu cine lucrăm. Am primit o circulară de la Bucureşti, în care ni se cere să facem curăţenie în fiecare departament şi să fim siguri că toţi cei care lucrează în această firmă sunt oameni loiali partidului.

Acum noi ştim ca tu eşti un om de bază în firma noastră, deci nu dorim sub nici o formă să renunţăm la tine, dar totuşi, trebuie să rezolvăm cumva situaţia. Noi avem deja soluţia, dar trebuie să avem consimţământul tău. Noi ştim că tu eşti pocăit, probabil că datorită faptului că te-ai născut într-o familie de pocăiţi, nu din convingere. Ca atare, dorim să ne dai o declaraţie, prin care să renunţi la religia ta şi evident, la mersul la Biserică. Această declaraţie ne va acoperi pe noi în faţa celor de la centru, iar tu vei putea de fapt să-ţi păstrezi şi serviciul, dar şi religia, fiindcă noi nu o să te verificăm ce faci tu în timpul liber. La început credeam că este o glumă şi am început să zâmbesc, dar aveam să-mi dau seama foarte curând că situaţia este serioasă şi că eu sunt pus să aleg intre a semna acea declaraţie şi a-mi pierde locul de muncă.

Ca răspuns la această provocare, eu le-am răspuns foarte clar, fără să las nici un loc de interpretare; eu sunt pocăit şi merg la Biserică, nu pentru ca părinții mei sunt pocăiți, ci pentru că sunt convins că este cel mai bun lucru pe care poate o persoană să-l facă, pentru sufletul lui. Ca atare eu nu voi semna această declarație, indiferent de preț. Șeful a continuat și mi-a zis să nu mă pripesc, fiindcă îmi dau 30 zile să mă decid. Unul dintre cei prezenți a răspuns în locul meu și a zis: după cât îl vad eu pe băiatul ăsta de hotărât, cred că și după 30 de zile va avea același răspuns, la care eu doar am confirmat. Au urmat, alte întâlniri la județ, cu șefi mari. Mi-au tăiat toate beneficiile, (avansarea la altă treaptă, de unde implicit și mai mulți bani, m-au oprit de la continuarea studiilor, etc.)

Toate astea nu m-au durut așa de tare, cât m-a durut faptul că am auzit mai târziu că dintre cele 18 persoane în situația mea, doar 2 persoane nu au semnat acea declarație.

La ședința finală unde au participat aproximativ 200 persoane, unde am fost adus pentru a fi umilit public (ceea ce s-a vrut o lecție pentru toți nesupușii sistemului) am cerut permisiunea să vorbesc. Foarte greu după ce toți colegii au insistat să-mi dea voie să spun ce aveam de spus, mi-au dat voie. Dar când am început să-i întreb de ce îmi fac această nedreptate fiindcă eu sunt așa după cum chiar ei au afirmat, conștiincios și chiar un muncitor de bază, cel care conducea această întâlnire a început să urle la mine și m-a scos afară înainte să apuc să spun prea multe. Am ieșit afară din acea cameră, cu gândul că probabil următorul pas va fi pușcăria. Eram totuși liniștit deoarece încă nu eram căsătorit, ca atare voi suferi doar eu, fără să afectez și familia.

Atunci am înțeles că paralel cu planu meu, mai făcuse și Dumnezeu un alt plan cu privire la viața mea și că agenda LUI este agenda de care trebuie ținut cont, nu de cea făcută de mine.

Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama că planul făcut de mine a eșuat și am început să-mi scriu un nou plan pentru viața mea. De data asta doream să-l scriu împreună cu Domnul ISUS.

Mă hotărâsem să plec din țară în SUA, unde să pot să-mi trăiesc viața liber. Până să se întâmple acest lucru, am fost luat în armată, unde eram urmărit de acest episod. S-a întâmplat să-mi văd dosarul care a venit cu mine odată, pe coperta căruia am putut citi cuvintele: PERICULOS SOCIETĂȚII.  Cred că vă dați seama ce mă aștepta, cu un astfel de dosar.

Imediat după armată a trebuit să-mi caut alt serviciu, mult sub calificarea mea. De fapt, am fost împins de șefii politici la acest lucru, nu înainte însă de a fi înjosit şi umilit de ei. Curând după aceea m-am căsătorit. Am depus actele împreună cu soția pentru a pleca din ţară. Ni s-a spus la interviu, că nu avem nicio șansă.

Atunci am început să mă rog în această direcție și să caut căile care se practicau pe timpul acela de-a părăsi ţara. Mă rugam pentru plecare, dar în același timp după lecția primita, am învățat să țin cont de voia Domnului.

Cu toate că după experienţa avută, dorința mea era fermă în privinţa plecării din ţara, totuşi, mă rugam Domnului să-mi arate voia Lui prin deschiderea acestei uși. După mai multe tentative eșuate, în sfârșit ușa s-a deschis, iar în noaptea de 1 spre 2 septembrie, 1982 după 3 zile și 3 nopți prin munți, am ajuns în Iugoslavia trecând Dunărea pe la Cazane.

După aproximativ 6 luni petrecute în Iugoslavia, pe data de 21 martie 1983 mă îndreptam cu avionul spre Statele Unite. Am ajuns în Cleveland, Ohio în după masa aceleiaşi zile de martie. Următoarea zi m-am trezit foarte devreme. Cu toate că era deja luna martie, afara era o zăpadă de cel puțin jumătate de metru. Când cei care m-au primit în casa lor (sora mea și cumnatul meu) s-au trezit, eu deja eram gata cu curățatul zăpezii în curte. Din cauza că economia Americii era la pământ în acea perioadă, în Ohio era practic imposibil ca un nou-venit să găsească ceva de lucru, aşa că după numai două săptămâni m-am mutat la Chicago, unde mi s-a oferit un loc de muncă, de către un om de afaceri din Chicago, împreună cu care zburasem în drumul meu spre America.

Aceasta era prima minune dintr-un lung şirag de astfel de experienţe trăite de mine, după sosirea în America.

După doar un an de zile petrecute în Chicago, ne-am mutat în statul Arizona împreună cu familia (soția și cei 2 copii născuți în România).

În anul 1988, doar un an înainte de Revoluția din România, am avut un vis, care m-a trezit din somn în miez de noapte. Am trezit-o și pe soția mea și i-am povestit visul. Împreună am decis sa nu discutăm despre acel vis cu nimeni, fiindcă din punctul nostru de vedere și după cum arăta situația din România la acea oră, era imposibil ca acel vis să se împlinească.

Oricum, imediat după revoluție, l-am înțeles perfect și visul acela este în derulare chiar și în acest moment, când vă vorbesc.

Începusem în Arizona un nou capitol al vieții mele. Nu a fost ușor ca singur să pot să câștig suficient, pentru nevoile unei familii care între timp ajunsese la un număr de 9 membri, dar Dumnezeu a purtat totdeauna de grijă. În anul 1986 am început afacerea mea personală. Dumnezeu m-a binecuvântat și viaţa a devenit destul de frumoasă pentru noi în America.

Am avut harul sa fiu unul dintre fondatorii unei biserici române din Arizona, care la ora actuală numără aproximativ 1500 de membri.

Începusem, nu să-mi fac mari planuri, dar să mă gândesc ce mi-ar place să se întâmple cu viitorul copiilor mei.

A venit și anul Revoluției, 1989, când visul meu avut cu un an înainte începea să devină realitate.

Am înțeles că trebuie să mă implic imediat în Evanghelizarea și ajutorarea României, lucru care acum devenise posibil.

Primul lucru care l-am făcut, a fost ca împreuna cu un pastor misionar american, să plec spre România, pentru o evanghelizare de două săptămâni și pentru orientare. Acest lucru se întâmplă în luna aprilie 1990, când ne îndreptam spre România, cu o mașină închiriată din Germania și tractând după mașină un trailer plin cu 1000 de biblii.

A fost extraordinar să văd diferența dintre vizita mea în România din septembrie 89, când cu greu am fost lăsat să intru cu biblia mea personală și acum când aveam 1000 de biblii, nici măcar nu am fost controlat în trailer.

Acest lucru mă făcea şi mai de responsabil pentru ţara mea. Am știut că această vizită este doar prima din sutele de vizite pe care urma să le fac de atunci până în prezent.

Intre timp am deschis organizația non-profit  FAMILII PENTRU FAMILII, care avea de la început și are şi în prezent menirea clară de a se ocupa de nevoile ţării mele. Paralel cu lucrarea spirituală derulată în România, am fost provocat să mă implic și social.

Am demarat mai multe afaceri în România, care au creat multe locuri de muncă. Printre altele am început şi Banca Populara Phoenix. Din cauza schimbării continue a legilor, după 3 ani a trebuit să mă retrag și să predau altora conducerea. Restul este o poveste încă fără final.

În același timp, economia mergea foarte bine în America. În dorința de a face fonduri cât mai multe pentru lucrarea de misiune din România, lucrare care lua amploare, m-am hotărât să-mi extind domeniul de activitate în afaceri.

Aşa se face că m-am apucat și de construcții de case. Totul a mers foarte bine, până când în anul 2008, Dumnezeu a decis ca din nou să schimbe mersul lucrurilor în viaţa mea. De data aceasta era vorba de o schimbare și mai dramatică. A fost o perioadă destul de lungă în care nu mai înțelegeam nimic.

 

TIMPUL ZDROBIRII

 

Banca din Arad a fost devalizată de cei care au preluat-o de la mine. Milioane de dolari pierduți. Căderea economiei SUA, m-a afectat foarte mult. Am pierdut aproape tot.

Financiar am pierdut totul (aproximativ 2,500,000.)

 La ultima biserică unde am fost membru fondator si am deschis-o ca răspuns la nevoile copiilor noştri, am fost împins afară din bord. Viziunea noastră căzuse, graţie celor care nu puteau renunţa la legalism, iar în cei 3 ani şi jumătate se înmulţiseră.

 Cel mai mare din copii mei Cosmin, este arestat şi condamnat la 9 ani de închisoare.

Eram zdrobit și apăsat din toate parțile, dar cel mai dureros lucru dintre toate, era situația copilului meu.

Realizam  că toate planurile mele cad și se părea că nici chiar pe Dumnezeu nu-l mai interesa de mine. Eram ca Iov în cuptor, la coacere, și nu știam cât va dura totul.

După ce de ani de zile eram foarte preocupat de lucrarea lui Dumnezeu, toate astea erau ultimul lucru la care mă așteptam.

Se pare însă că era timpul să-l cunosc pe Dumnezeu la un alt nivel. Până să înțeleg acest lucru, a durat o perioadă.

Dumnezeu are nevoie de noi zdrobiți, pentru a putea să ne folosească, la un nivel mai mare.

DUMNEZEU ESTE ÎMPOTRIVA CELOR MÂNDRI, DAR DĂ HAR CELOR SMERIȚI.

Când înțelegem acest principiu, suntem la locul în care ne așteaptă Dumnezeu, pentru a ne folosi într-un mod în care n-a putut până atunci.

.

ESTE FOARTE IMPORTANT CE DECIZIE VEI LUA DUPĂ LECȚIA ZDROBIRII.

 

1.  Poți sa te resemnezi și să trăiești în continuare o viață tristă și supărat pe toată lumea, inclusiv pe Dumnezeu.

 

2.  Poți să ignori și să te faci ca totul este OK, încercând să-ți revii la normal de unul singur.

 

3.  Poți să înveți ce-i de învățat de aici și să-i ajuți și pe alții cum să treacă prin asemenea situații, dar mai ales; cum să iasă din ele.

 

Prin marele Har Dumnezeiesc, eu am decis să stau atent fără să murmur, și să învăț tot ce se poate învăța în perioada acesta de ZDROBIRE. Trebuie sa recunosc faptul că a durat o perioadă până să pot să mă las ZDROBIT complet.

 

Doar câteva din lucrurile esențiale pe care le-am învățat din acest test de Zdrobire (timp de maturizare)

 

a.  Am învățat lepădarea de sine și faptul că materia primă pentru Dumnezeu, este NIMIC. Atunci când devenim nimic, Dumnezeu ne poate folosi.

 

b.  Am învățat cum să mă rog (nu neapărat cât să mă rog). Știu că avem în Biblie pilda prietenului de la miezul nopții, prin care Cuvântul lui Dumnezeu ne încurajează să ne rugam și sa nu ne lăsăm, dar modelul maturității ni-l dă ISUS. După ce s-a rugat Tatălui să îndepărteze paharul morții de la EL, și-a încheiat rugăciunea prin a spune: ,,TOTUȘI NU VOIA MEA, CI VOIA TA SA SE FACĂ”

 

c.  Am învățat să iert fără ca cei care mi-au greșit să-și ceara iertare. M-am luat și am mers pe rând, pe la toți cei ce mi-au făcut mult rău în această perioadă de încercare, și mi-am cerut eu iertare. Am învățat să-mi cer iertare copiilor, soției și chiar muncitorilor, chiar dacă în multe situații ei erau cei care trebuie să-și ceară iertare.

 

d.  Am învățat să-i iubesc necondiționat pe toți oamenii.

 

e.  Am învățat să primesc toate lucrurile din partea lui Dumnezeu, (bune, rele) fără murmur, fiindcă de multe ori, ceea ce pentru noi este bine, în ochii lui Dumnezeu este rău.

El are perspectiva veșniciei când îngăduie ceva asupra noastră, iar noi de multe ori fiind firești, ne uităm la ceea ce vine peste noi, din perspectivă omenească. De exemplu, acum când lucrurile au intrat foarte bine pe făgaș, uitându-mă prin ce am trecut, din punct de vedere omenesc este o tragedie, dar din perspectiva eternă, au fost cele mai binecuvântate lucruri care mi se puteau întâmpla. Nu aș schimba nimic din ceea ce Dumnezeu a adus asupra vieții mele.

 

f.  Am învățat să depind complet de Dumnezeu, fiindcă așa-zișii prieteni, s-au evaporat imediat ce nu mai aveau cu ce profita de mine. Chiar și soția mea îmi zicea de multe ori, mi-e mila de tine, prin ce trebuie să treci, dar chiar nu am cu ce să te ajut.

 

g.  Și nu în ultimul rând, am învățat că Dumnezeu iartă orice păcat și eliberează, recuperează și restaurează din cele mai de jos locuri.

Băiatul meu Cosmin, care este în pușcărie, a trăit departe de Dumnezeu, în tot felul de patimi și răzvrătiri, o perioadă de peste 10 ani. El pierduse complet controlul vieții, iar noi, familia eram de multe ori disperați.

Oricând putea să se întâmple orice cu el. A avut pistolul pus la tâmplă, doar trebuia sa se apese trăgaciul. A fost implicat în tot felul de accidente și totul a culminat cu fuga de poliție de doua ori în Arizona, după care s-a mutat la Chicago, unde iarăși a mai fugit de politie de doua ori. Fiindcă nu l-au putut prinde, erau de acum gata sa-i facă orice cu prima ocazie. A fost pârât de unul dintre prietenii lui, iar poliția a mers la apartamentul în care locuia, gata sa-l prindă, viu s-au mort. Această condamnare de 9 ani, a fost doar apogeul unui întreg șir de aventuri la limită. În decurs de peste 10 ani, a fost de multe ori arestat și de doua ori condamnat. De fiecare dată a stat doar cite 6 luni în închisoare.

Acum, în timpul celei de a treia detenții, după aproximativ un an de pușcărie, Domnul s-a îndurat și de el, dar și de noi și l-a scos complet din lumea diavolului. Dumnezeu l-a schimbat complet. De aproape doi ani, este un o altă persoană. Studiază Biblia zilnic, după care o conspectează. De fiecare data când ne sună, ne vorbește numai din Biblie. Este efectiv îndrăgostit de Dumnezeu și dornic să-i ajute pe toți cei din jurul lui să ajungă la mântuire.

Vă redăm în continuare o înregistrare de dată recentă a lui Cosmin, care vorbește de la sine despre transformarea pe care Dumnezeu a făcut-o în el:

Revenind la lucrarea din Penitenciarul din Craiova, trebuie să spun, că după ce am văzut schimbarea dramatică făcută de Dumnezeu în copilul meu, efectiv am început să ard în mine de dorința de a face ceva și pentru cei care nu au poate pe nimeni să-i ajute sa iasă din mocirla acestei lumi.

Totul a început în anul 2011, când într-o zi stăteam înaintea Domnului și mă rugam. Duhul Domnului a venit peste mine și mi-a vorbit foarte clar, sa plec să-i caut pe acești disperați din Craiova. Eram încă în perioada de recuperare financiară după ce pierdusem aproape tot și efectiv nu aveam banii necesari pentru o astfel de acțiune. Singura afacere pe care o mai aveam nu producea destul ca să-mi permit acest pas.

Totuși, prin credință am cumpărat biletul de avion. Apoi, am luat cu mine banii cu care trebuia să-mi plătesc taxele către guvern, ca să am pentru cheltuielile din timpul vizitei și să cumpăr câte ceva și pentru deținuți.

Nu știam la ce să mă aștept, dar am plecat, fiindcă Dumnezeu m-a trimis. Înainte să plec, Dumnezeu mi-a pus pe inimă să invit la Penitenciar și pe pastorul Viorel Lupu, el păstorind mai multe biserici din zona Slatinei. El s-a bucurat și a venit, fără să-mi dau seama că de fapt totul era pregătit de Dumnezeu, pentru a demara această lucrare măreață.

În ultimii 7-8 ani, eu aveam ca motto: Matei 6:33. Eu chiar îl puneam acum pe Dumnezeu la încercare și am plecat în misiune fără prea mulți bani la mine, dar Dumnezeu ca de fiecare dată, și-a onorat promisiunea. N-am ajuns bine în România, (mai bine-zis de la aeroportul din București) și am fost sunat să vin să semnez contractul pentru o comandă de centrală geotermală, la care munceam de câțiva ani și care se tot amâna semnarea contractului. Acel contact s-a finalizat, iar acum avem mai multe comenzi în derulare.

M-am deplasat de la Mediaș – de unde am semnat contractul – la Craiova, pentru a vizita Penitenciarul chiar în ziua următoare. Dimineața, după ce m-am trezit, mi-am luat mesajele. Unul dintre mesaje era un răspuns de la banca unde aveam împrumutul pentru casa  în care locuiam împreună cu familia, în Arizona. (Era perioada în care operau pe piața imobiliară din Statele Unite câteva programe guvernamentale, menite să însănătoșească piața, în urma unei recesiuni economice severe). Nu-mi venea să cred când am văzut că mi-au tăiat din împrumut aproape 50%. Astfel că îmi redobândeam casa, care era deja ca și pierdută, la un preț mult mai mic decât prețul de piață.

Ne-am dus la Penitenciar, unde bineînțeles că era și acest frate invitat de mine în ultimul moment. Am avut o întâlnire cu șefii penitenciarului, cărora l-am spus că eu doresc să mă implic în lucrarea spirituală de acolo (adică să mă implic în recuperarea sufletului celor de acolo), asta după ce le-am povestit despre copilul meu și modul în care Dumnezeu l-a schimbat. Foarte sceptici, dar cooperanți, ne-au spus că ei ne dau concursul, dar că ar trebui continuitate acolo, nu numai acțiuni periodice. La acel moment, nu mi-am dat seama că prin gura comandantului vorbea chiar Dumnezeu. Ne-am despărțit până a doua zi. Fratele Viorel Lupu a rămas peste noapte la hotel, cu mine. Seara, la o plimbare, fratele Viorel îmi spune că el este gata să pună la dispoziția acestor tineri din pușcărie doua zile din săptămână. Eu am fost mirat să aud aceste cuvinte din gura lui, fiindcă știam că el deja se îngrijește de câteva biserici din zona Slatinei. El m-a asigurat că Domnul i-a vorbit prin gura comandantului.

În foarte scurt timp, am demarat lucrare din Penitenciar. În fiecare zi de vineri avem doua serii de tineri care participă la programele noastre.

În grupa mare, participă cei care deja s-au botezat, iar în grupa mică, cei care doresc să-l cunoască pe Domnul. Dumnezeu lucrează cu putere prin Cuvântul Său, care le este prezentat în cea mai simplă formă. Rezultatele nu s-au lăsat mult așteptate. Dumnezeu a început să schimbe viețile acestor oropsiți într-un mod miraculos, spre surprinderea educatorilor și șefilor penitenciarului. Așa cum v-am spus la început, până acum am avut 3 botezuri în apă. Am deschis o biserică acolo, Biserica Emanuel, unde Dumnezeu continuă să lucreze. Mai avem deja și alți candidați, care așteaptă botezul următor. Toți cei care s-au botezat până acum, au trebuit să-și rezolve problemele cu cei de acasă. Părinții au fost mirați de schimbarea pe care au văzut-o în ei. Spunea o mama care doar după multa insistență a vrut să mai vorbească cu copilul ei, care o bătuse târând-o de păr prin curte, că efectiv nu-i vine să creadă că acesta este copilul ei. Avem tot felul de exemple cum și familiile de care ne ocupăm au făcut schimbări mari în viata lor.

Tatăl unuia dintre cei ce s-au botezat, când și-a văzut copilul schimbat complet, a renunțat la băutură.

Acum cei ce s-au botezat, îi evanghelizează pe colegii de celulă. Am avut un caz chiar la ultimul botez. Așa se face că începând de la 1 noiembrie, datorita faptului că tot mai mulți sunt doritori să participe la programele noastre, a trebuit să mai avem încă o zi în plus. Acum avem 4 clase a cite 20-25 de deținuți în fiecare clasă.

Biserica Emanuel, din acest penitenciar, se compune din criminali, violatori, hoți și tâlhari, dar cu toții recuperați prin MARELE HAR, al Domnului Isus.

Îmi mărturisea comandantul cum ne pus la încercare, sa vadă dacă ceea ce noi am zis se va întâmpla. Ne-a dat să ne ocupăm pentru început de cei mai răi dintre cei mai răi. Și spunea el, după un timp foarte scurt, aceștia care făceau scandal tot timpul, deveniseră așa de liniștiți că uneori treceam pe lângă celula lor și deschideam vizorul să văd dacă mai sunt înauntru, fiindcă era așa mare liniște. Când deschideam vizorul, îi vedeam citind pe Biblie și explicând colegilor Cuvântul Domnului.

La ultimul bilanț, care se face anual, din 32 de organizații religioase, prin harul Domnului am fost pe primul loc, cu cele mai bune rezultate. Slăvit să fie Domnul!

Ce este interesant, că deși în afară de biserica Agape din Phoenix, care din când în când ne mai ajută câte puțin, nu avem alți sponsori. Cheltuielile lunare nu sunt mici 2,500-3000, și totuși facem fata acestor cheltuieli.

Mare minune este că exact firma care am avut-o înainte de a începe aceasta lucrare, și abia producea destul ca să-mi acopăr cheltuielile și să obțin un mic profit, acum aceeași firmă, cu același număr de angajați, aceeași producție, la aceleași preturi, face față cu brio la toate aceste cheltuieli și nu numai. Am și alte implicări în afara de acestea.

Singura explicație este că Dumnezeu este implicat, exact ca la înmulțirea pâinilor și a peștilor, care au saturat 5000 de oameni.

Doresc să împărtășesc toate aceste experiențe cu toți cei dornici, fără să mă gândesc câți mă vor desconsidera. Acesta este mersul lucrurilor cu cei care se predau cu totul în mâna lui Dumnezeu. Totul începe cu ZDROBIREA noastră, adică smerenia care atrage marele har Dumnezeiesc.

Acum nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine. Pot totul prin Cristos, care mă întărește.

Împreună cu Cosmin, ne-am hotărât sa ne punem la dispoziția celor care trec prin experiențe asemănătoare. Împreună cu soția mea, Cosmin și ceilalți copii ai noștri, suntem gata să ajutăm din  experienta noastră pe toți cei care ne-o vor solicita.

Al vostru slujitor,

Mike Olari