Mă-ntorc în iarnă către casă
Din depărtarea rece a-nstrăinării
Pe pânzele de doruri diafane.
Să simt miresmele de cetini carpatine
Și fumul altarelor
Din dealuri transilvane
Să bat noroaiele la noi pe uliți
Să zgribulesc prin vântul rece
Străpuns de nemiloase suliți
Din ochii care m-or petrece.
Mă-ntorc spre ieri deși știu bine
Că-n inimi multe am murit demult
Ca să-și facă loc, m-au scos pe mine
Să-ncapă alții mai apropiați
Și care niciodată n-au plecat
Pe urma unui vis însingurat
Și au rămas la boi
În margine de sat.
Frumos, frumos !!