Scrisoarea de la Isus

Rut și-a ridicat poșta și a găsit în cutie o scrisoare. N-avea timbru și nici ștampila poștei – doar numele ei și adresa. A deschis-o:

Dragă Rut,

Voi fi sâmbătă după masă prin cartierul vostru și aș vrea să-ți fac o vizită.
Cu dragoste, ca întotdeauna,

Isus

Mâinile au început să-i tremure în timp ce punea scrisoarea pe masă. ’’De ce vrea Domnul să mă viziteze? Eu nu sunt cineva special. Nu am nimic să-I ofer.’’

Și-a adus imediat aminte de cabineții goi de la bucătărie. ’’Mă voi duce să cumpăr ceva de cină.’’

A căutat în portofel și și-a făcut socotelile. Cinci dolari și patruzeci de cenți. ’’Aș putea cumpăra pâine și ceva mezeluri, de banii aceștia.’’

După ce a cumpărat ceva, Rut s-a grăbit spre casă.

’’Nu vă supărați, doamnă. Ați putea să ne ajutați?’’

Rut era absorbită de planurile ei pentru cină, așa că nu a observat bine cele două siluiete care ieșiseră din aleea din spatele magazinului. Un bărbat și o femeie, amândoi îmbrăcați foarte zdremțuros.

’’Vedeți, doamnă, nu am serviciu, știți… și soția mea și cu mine locuim aici pe străzi… știți.. se face tot mai frig și ne este foame. Dacă ați putea să ne ajutați… am fi foarte recunoscători.’’

Rut s-a uitat la amândoi. Erau murdari și miroseau rău. ’’Domnule, aș vrea să vă ajut, dar știți, sunt și eu o femeie săracă. Am o pâine și ceva mezeluri dar am un musafir foarte important în seara aceasta pentru cină și aș vrea să-l servesc.’’

’’Da, înțelegem… este OK, doamnă. Mulțumim oricum!’’

Bărbatul și-a pus mâna în jurul umerilor soției sale și s-au îndreptat spre aleea din spate.

Privindu-i cum se depărtează, Rut a simțit o strângere de inimă cu care era familiară.

’’Domnule, stați puțin!’’

Cuplul s-a oprit și Rut a alegat spre ei. ’’Ascultați! Ce ar fi să luați mâncarea aceasta? O să găsesc eu altceva cu care să-l servesc pe musafirul meu.’’ I-a întins bărbatului punga cu cumpărături.

’’Mulțumim foarte mult doamnă! Mulțumi, mulțumim tare mult!’’ ’’Da, vă mulțumim din inimă!’’ a spus și soția lui, pe care Rut a văzut-o cum tremura de frig.

Rut a spus cu gingășie, ’’Știți, eu mai am un palton acasă. Luați-l pe acesta.’’

Rut și-a desfăcut nasturii paltonului și l-a pus pe umerii femeii. Cu un zâmbet s-a întors și a luat-o spre casă… fără palton și fără nimic ca să pună pe masa musafirului ei.

’’Mulțumim, doamnă! Vă mulțumim frumos!’’

Rut zgriburea de frig când a ajuns în fața casei și era și îngrijorată. Domnul va veni în vizită la ea și nu avea nimic să-I ofere.

Scormoni în poșetă după cheia de la intrare. Cu coada ochilui văzu o altă scrisoare în cutia ei de poștă. ’’Ciudat, își zise ea, poștașul nu vine de două ori în aceeași zi.’’  Luă scrisoarea și o deschise.

Dragă Rut,

M-am bucurat mult să te văd din nou. Mulțumesc pentru cina minunată. Și, mulțumesc mult și pentru paltonul frumos pe care mi l-ai dăruit!
Cu aceeași dragoste, ca întotdeauna,

Isus

Se lăsase gerul, și chiar și fără palton, Rut nu-l mai simțea.