Toronto Blessing
Trezirea lumii prin râs, sau o trezire de râsul lumii? (1)
Trezirea lumii prin râs sau trezirea de râsul lumii? Una din cele mai recente noutăți în lumea carismatică și penticostală, este fără îndoială Toronto Blessing, sau binecuvântarea de la Toronto. Prin amploarea sa, fenomenul afectează mii de biserici și milioane de credincioși. Consider potrivit ca să abordez acest subiect, din datoria și ardoarea de-a cunoaște adevărul. Întotdeauna când un asemenea aspect al lucrării Duhului Sfânt este analizat într-un spirit critic, cel ce-o face este acuzat de lipsă de credință, dacă nu de lipsă de spiritualitate. Dar oare nu trebuie să supunem toate lucrurile la testul Scripturii?
Când evreii și cei cucernici dintre neamuri au luat Scripturile, verificând imediat cele predicate de Pavel, acesta nu i-a admonestat ca neduhovnicești. Dimpotrivă. Fapta lor este lăudată. (Faptele 17:11). Acelaș apostol îndeamnă pe credincioși: „Cercetați totul și păstrați ce este bun.” (1 Tes. 5:21). A supune la proba textului sacru experiențele spirituale nu înseamnă lipsă de spiritualitate, ci lipsă de spiritualitate este mai degrabă atunci când le acceptăm fără nici un discernământ. Ele trebuie să-și găsească precedente în Scripturi și tot în textul sacru trebuie să găsim baza treologică a lor. Numai Scriptura poate valida sau invalida orice experiență spirituală pe care o avem.
Cred că este suficient un singur argument. Isus Christos înviat dintre cei morți, atunci când se arată celor doi pe drumul Emausului le inspiră credința în învierea Sa apelând la argumentația Scripturilor, și nu la realitatea prezenței trupului Său glorios după înviere. În urma întâlnirii cu Isus, cei doi sunt în extazul credinței pe care o obțin din Scripturile care le aprind flăcări în inimi. Isus nu se prezintă la ei cu giulgiile mormântului, cu sigiliile pietrei sau cu alte dovezi materiale. Învierea Sa era o împlinire a Scripturii.
În același mod, trebuie să vedem dacă experiența ce Toronto Blessing sunt sau nu împliniri biblice. Ca lideri creștini avem sfânta datorie să veghem asupra turmelor noastre: „Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi…” (Faptele 20:28). Sfatul apostolului Pavel dat prezbiterilor din Efes, avea în vedere faptul că în Biserica lui Christos vor apare învățători și proroci mincinoși care “vor învăța lucruri stricăcioase, ca să atragă pe ucenici de partea lor.” (Faptele 20:30).
Vegherea liderului creștin trebuie să fie în primul rând ca să nu pătrundă în biserica pe care o păstorește o învățătură străină Scripturii. Nimic nu poate produce mai mari pagube Bisericii lui Chritos decât o doctrină care nu vine de la Christos. Este adevărat că lucrurile duhovnicești trebuie judecate duhovnicește (1 Cor. 2:14), dar cum putem judeca duhovnicete fără să apelăm la „dreptarul învățăturilor sănătoase”?
Mai trebuie spus că a face lucrul acesta este „penticostal”, cu toate că mulți ne eticehtează lesne crezători atunci când este vorba despre experinețele spirituale. William J. Seymour, omul prin care Dumnezeu a aprins trezirea penticostală din Azusa Street din Los Angeles, a scris despre experiențele penticostale ale începutului de secol, astfel: „Noi cântărim totul prin Cuvânt, și fiecare experiență trebuie să măsurată prin Scripturi. Unii spun că am mers prea departe, dar dacă am trăi mai aproape de Cuvânt, ni se spune că ne vom întâlni cu Domnul în văzduh.” (William J. Seymour, The Apostolic Faith, numărul din septembrie 1907.)
– Va urma.
paşi spre lumină 
Daca sant de rasul Lumii
Prigonit si alungat
Tinta criticilor, glumii
Celor fara Imparat,
Tinta celor fara pace,
Fara mila, fara har,
Fara adevar ce tace
Fara un zambet macar,
Este doar sa se arate
Cine se inchina cui !?…
Cine-i viu si cine poate
Sa dea slava Domnului?
Cand multi ridiculizeaza
Ce nu stiu nici nu cunosc
Cine se mai angajeaza
Cu-un ras viu contagios
Sa pro-duca sanatate
Sa pro-duca disconfort
Sa pro-clame libertate
Peste viu si peste mort?…
Chiar ca e trezirea lumii
Prin rasul Sfantei Treimi
De pe balustrada humii
Peste serpii de prin spini
Calcand prin ras, sub picioare
Eva in Adam cel sfant
Paseste biruitoare
Ca in Cer si pe Pamant…
zguduitoare rataciri „bisericesti ” :https://www.youtube.com/watch?v=b7Hidj1OGcE&list=PLCD8F464B7098B67B
O „trezire” in mocirla ratacirii :https://www.youtube.com/watch?v=xCeVZ6e2T0E
Scopul postării mele nu este să demonstrez că forma de expresie a religiei mele este superioară altora și nici să combat anumite influențe din bisericile românești actuale. Cu siguranță că Hollywood-ul are o influență mult mai mare ca anumite manifestări carismatice. Am scris și despre Hollywood și atunci unii mi-au reproșat că nu scriu despre carismatici. Acum scriu despre Toronto Blessing, nu ca un pericol ci ca o lecție din istoria recentă și alții îmi cer să scriu despre Jesus Culture…
Nu mă pretind ”exeget” și mă păzesc de exagerări cum ar trebui s-o faceți și Dvs. atunci când vorbiți de Decalog. Îmi place să cred că nu vă referiți la Sabat.
Nu zic ca nu aveti dreptate dar altele cred ca sunt provocarile crestinatatii din ziua de astazi. Ele vin tot din California dar nu de la Redding ci de la Hollywood. Toti traim printre oameni si nu se poate sa nu vedem ca gandirea pagana din industria filmelor a atins credinciosii din toate denominatiile si adesea cu cat ne pretindem mai infailibili si mai „exegeti” cu atat falimentele sunt mai mari. In alta ordine de idei, nu cred ca aceste curente de care vorbiti au patruns in bisericile romanesti. In schimb au patruns, in general, cam toate viciile vremii.
In care biserici penticoatale romane se practica asa ceva? Dati-ne cel putin 2-3 exemple. Eu as indemna bisericile evanghelice sa se intoarca la Cuvant, cum ati spus. Cu precadere la cele 10 porunci, care nu au fost abolite si constituie „fricii de Domnul”. Nu putem vorbi de oameni maturi cand crestinatatea de azi nu se mai teme de Dumnezeu. Cum stau evanghelicii nostri in raport cu decalogul? Stiu ca pretindem mult dar din pacate, nu suntem in stare nici sa tinem legea fundamentala, pe care pretindem ca o iubim. E usor sa vorbim despre alte miscari ca si cum ne-am afla pe un piedestal inalt. Mesajul acesta nu va vizeaza neaparat pe dvs ci intreaga suflare evanghelica romaneasca, care cred ca tot ceea ce ne mai lipseste este sa ne ferim de extremele carismatice. Probabil daca Isus s-ar uita la noi, cum a facut-o in discutia cu tanarul bogat, ne-ar spune : „Va mai lipseste un singur lucru: paziti-va de miscarile carismatice, cu precadere de „trezirea” de la Toronto”. In rest exista o distinctie clara intre noi si cei care neaga existenta lui Dumnezeu. Nivelul de incredere al baptistilor si penticostalilor se afla pe cele mai inalte culmi.
Ce miscari de trupe oare
Pot veni in contra cui?
Cand nimic nu-i nou sub soare
Si nimeni… al nimanui ?
Cand iubirea si credinta
Bunatatii Celui Sfant
Garanteaza biruinta
Ca in cer si pe Pamant,
Cand stim ca din totdeauna
Adevarul prigonit
Domneste strivind minciuna
Chiar cand este rastignit,
Ce ne pasa cine rade
Dispensationalist
Cand stim cine este GADE
Si cine este Pro-Crist !?…
„fenomenul afectează mii de biserici și milioane de credincioși”…………….Unde se mai face asta?……am citit ca 1994 se facea, poate sunt naive, dar nu stiu nici o biserica care mai pratica asta……….nu ca nu este….probabil este, dar nu le caut si nici nu ma iut pe TV
Pe rând, Gabi, pe rând. Le vom discuta pe toate. Poate mă ajuți.
Frate Lascau, trezirea de la Toronto este mare, dar si mai mare este miscarea de la Redding, care impreuna cu trupa de muzica , Jesus Culture si The New Apostolic Reformation au patruns pina si in majoritatea bisericilor penticostale romane din America. Bineinteles cu ajutorul lui Iosif Ton.
Miscare mult mai periculoasa decit cei de la Toronto.