Toronto Blessing – Mărturii (1)

Mărturisiri (1)

Voi reda câteva mărturii ale unora care au experimentat Toronto Blessing, în speranța că ele vor aduce mai multă lumină asupra acestui fenomen. Din miile de mărturii, am ales câteva din cele „pozitive”, deci povestite de cei care văd manifestările de la Toronto Blessing de la Dumnezeu, cât și câteva din partea scepticilor, sau „fariseiilor” cum îi numesc liderii acestei mișcări pe toți cei ce nu acceptă lucrarea de la Toronto.

Ofensat de titlul de „fariseu”, un creștin pe nume Geoff, scrie publicației bilunare The Toronto Blessing Scrolls: „Nu am multe de spus de Toronto Blessing. Am însă un comentariu asupra folosirii constante a cuvântului „farisei”. Este un termen încărcat de contradicții confuze. De asemenea, mulți evrei l-ar găsi destul de lipsit de sensibilitate” (Greg Makeham, The Toronto Blessing Scrolls, septembrie-octombrie 1996, Dumincă 6 octombrie 1996, GROBINSO@drew.edu).

Răspunsul lui Greg Makehan, este de-adreptul violent: „Ah… ghici cine a folosit cuvântul „farisei” mai mult ca mine (și nu vorbesc de Rodney Howard-Browne!!). Cuvântul „farisei” (și este un plural) este menționat de 95 de ori în Noul Testament, cea mai mare parte în cele patru Eanghelii!! Știți că Isus i-a ofensat și pe evreii!!??? De exemplu….” (Greg Makeham, The Toronto Blessing Scrolls, septembrie-octombrie 1996) și urmează textul din Ioan 5:5-18.

Greg se simte îndreptățit să folosească termenul folosit de Isus, cu toate că știe că se adresează cu totul altui fel de audiență, decât cea a Domnului Isus.

Să începem cu un mic eseu publicat de același Toronto Blessing Scrolls, despre lucarea lui Tim Storey, aflat într-o vizită la Stockholm, în 8 septembrie 1996. Textul din care acesta a predicat a fost cel din Luca 5, porunca Domnului ca ucenicii să arunce mreaja în apele mai adânci.

„Pescarii au lucrat din greu toată noaptea dar n-au prins nimic. Acum un dulgher a început să le dea sfaturi cum să pescuiască. În mod natural părea o nebunie, dar ascultând de el au fost transferați în supranatural și au prins o mare mulțime de pești.”

Tim a povestit apoi cum a fost atunci când pentru prima oară Dumnezeu i-a spus să predice despre vindecare. Într-o întrunire era un om care umbla destul de greu cu niște cârje. Domnul i-a spus lui Tim – Ia-i cârjele și aruncă-le!
– Nu crezi că poți fi vindecat? l-a întrebat Tim.
– Nu, a spus el.
El i-a spus că este și mormon pe deasupra.
Acum, fiți atenți! Omul nu credea – Tim nu credea – audiența din sală nu credea – și mormonul stătea în fața lui într-o condiție deosebit de proastă.
Domnul i-a spus – Aruncă cârjele cât colo!
Pentru că Domnul a spus-o, Tim a aruncat cârjele peste paltformă – uulp!
Și omul a sărit, a început să fugă, complet vindecat!
Acesta a fost începutul lucrării de vindecare a lui Tim Storey.

În întrunirea noastră de azi, Tim s-a rugat pentru oameni, luîndu-i pe platformă. Duhul Sfânt s-a coborât cu multă putere. Tim arăta cu degetul făcea cu mâna sau bătea din palme – ca loviți de un curent electric oamenii cădeau la pământ cu „viteza luminii”. În cele mai multe cazuri, Tim nu se atingea de nimeni – o putere invizibilă însă se atingea de mulți – mulți din audiență încercau să înțeleagă cum se poate produce așa ceva. Tim spunea – nu încercați să înțelegeți – este supranatural.

O femeia care s-a ridicat de la pământ a fost întrebată: Ce ai simțit?
– Nu înțeleg, a răspuns ea. A simțit o stare de totală fericire.
– Nu eu sunt acela care fac astfel de lucruri, a spus Tim, în timp ce umbla pe aleea dintre băncile localului și înapoi spre platformă unde stătea o altă persoană.
– Iată! a spus Tim și persoana aceea era la pământ.

Unora le era frică și Domnul a văzut lucrul acesta. Nu este necesar să cazi, a spus Tim persoanei respective. Poți primi puterea Duhului Sfânt stând și în picioare. Și așa s-a întâmplat.
Puțin mai târziu, un râs a izbucnit în mijlocul participanțlor, binecuvântarea plină de grație a Tatălui nostru era evident prezentă între noi.
În încheiere, Tim a invitat oamenii să-L primească pe Isus și cei ce au alunecat de la credință să vină din nou la El. Mulți au venit în față… unii direct din întuneric.
Secerișul este gata!” (The Toronto Blessing Scrolls, septembrie-octombrie 1996, etxtlz@kk.ericsson.se).

„Ceea ce am văzut cu ochii mei în timpul unei vizite la Vineyard a fost un adevărat balamuc. Mai mulți oameni săreau în sus ca o minge „țăpăiau în duhul”; trei femei erau întinse la podea (destul de indecent) experimentând dureri imaginare ca de naștere, în timp ce un lucrător, bărbat, stătea desupra lor strigând: „Naște-l! Naște-l! Patru adolescente zăceau pe jos ținându-se unele de alttele, trecând printr-un fel de convulsie comună; un bărbat corpolent și neîngrijit fugea în jurul sălii, făcând valuri cu mâinile stropind în jur cu sudoare O femeie tânără, părând inconștientă de tot ce se petrece în jur, făcea mișcări rudimentare ca de balet; alți oameni plângeau, râdeau, lătrau ca și câinii, sau răgeau ca animalele sălbatice.” (Phillip Johnson, Internet phillipj@smardoc.com).

„Rodney Howard-Browne a venit la biserica noastră pentru a predica timp de trei săptămâni. Fratele său, Rodney, a fost aici timp de șase săptămâni în altă biserică. Cele mai deranjante rapoarte le-am primit însă din timpul festivalului Mardi Gras din New Orleans, anul acesta. Rodney a condus o „trezire” la biserica unui prieten de-al meu. Trebuie să știți că Mardi Gras este o orgie păgână, mai sălbatică decât ați putea să vedeți oriunde în altă parte de lume. Oamenii se îmbată și fug goi pușcă pe stradă, fac sex de orice soi, chiar și cu animale. Prietenii noștri creștini care au fost acolo cu toții la acea biserică, mi-au spus că în interiorul bisericii cu Rodney a fost mai sălbatic ca afară… Mai multe femei au venit în față să depună mărturie spunând că le-a cuprins o asemenea bucurie atunci „când au fost sub putere” că au avut orgasme sălbatice…” (Paul Kruse, South Kennet Court, Merritt Island, Florida, 32952).

„Chiar și cei peste 100 de pastori și lideri bisericești care au fost invitați de către Rodney Howard-Browne în seara aceea pentru a primi „focul” prin punerea mâinilor au căzut pe spate cu excepția unora. Unii din ei dădeau din picioare și se zvârcoleau pe podea. Rodney se lăuda spunând că aceasta era cea mai mare „pune a mâinilor” pe care a făcut-o vreodată, și a glumit pe seama unei femei care a căzut pe spate spunând că speră să supraviețuiască, și despre un pastor care se rostogolea pe spate dând din picioare în aer a spus că Duhul Sfânt îl călărea. Am văzut de asemenea în seara aceea un bărbat care dădea din mâini ca în artele marțiale înainte de a cădea la pământ în timp ce mulți alții dădeau din picioare, urlau din răsputeri și scoțând sunete de animale. Nu am văzut nici o zidire în toate aceste manifestări. Ca să împrumut o remarcă a unei surori în Christos, care a fost martora unor manifestări similare la un seviciu în Statele Unite: „această ‘ungere’ este scandaloasă, blasfemitoare și seductivă. Carnală la origine, ea își bate joc de scumpul nostru Mântuitor care a murit de o moarte serioasă și sobră pe cruce pentru a obține pentru noi harul nemăsurat al lui Dumnezeu. Caracterul umil, sfânt al lui Dumnezeu este ridiculizat în aceste întruniri, și un duh fără îndoială demonic îndrăznește cu obrăznicie să se dea drepta „Duhul Sfânt”„. Un alt pastor local care a fost prezent la aceast serviciu, dar care n-a participat la „ungere”, a spus: „m-au dat lacrimile să văd așa mulți pastori și lideri bisericești înșelați și manipulați”…