Toronto Blessing – Rădăcinile mișcării

John Arnott

Toronto Blessing, este denumirea dată, mai ales de pastorii britanici, fenomenului început în Biserica Toronto Airport Vineyard, păstorită de John Arnott, începând din anul 1994.

John și soția sa Carol își amintesc de influența deosebit exercitată asupra vieții lor de creștini de lucrarea lui Kathryn Kuhlman, la anceputul anilor 60, și apoi de către urmașul acesteia, Benny Hinn.

După o călătorie în Indonezia în anul 1980, John Arnott a simțit că are chemarea să părăsească lumea afacerilor și să se dedice lucrării lui Dumnezeu. În anul 1986, familia Arnott a participat la o conferință organizată de John Wimber, la Vancouver, apoi la alta în Ohio, lucru care i-a determinat să se atașeze mișcării Vineyard, conduse de John Wimber. Personalitatea onestă, deschisă, prietenoasă și abordabilă a lui Wimber i-a atras în mod desoebit.

În 29 iunie 1994, în Centrul Rockville, John Arnott a mărturisit cum a început „revărsarea” de la Toronto. El și soția sa, Carol, au fost preocupați tot anul 1993 și începutul lui 1994, de o nouă și proaspătă ungere a Domnului în viața lor. În fiecare dimineață se rugau și stăteau în prezența Domnului. Ani de zile fuseseră impresionați de lucrarea lui Kathryn Kuhlman și de John Wimber de la Vineyard. John Wimber, spunea Arnott, „ne-a învățat că ungerea era disponibilă oricui”.

Înaintea „revărsării”, biserica lor de la marginea pistei aeroportului Internațional Toronto, era un fel de spital, susținea Arnott, unde era prezentă vindecarea și eliberarea, dar într-o analiză a situației, nevoile oamenilor păreau să primeze și să fie amplificate astfel că Domnul și prezența Sa erau minimalizate. Biserica a cunoscut o întorsătură după ce au participat cu toții la o întrunire organizată de Benny Hinn la Mapleleaf Gardens în Toronto. Acolo, susține Arnott, peste douăzeci de oameni în cărucioare au fost vindecați. În timp ce în spatele scenei, Benny Hinn se ocupa de ei, Carol, soția lui Arnott, a devenit „beată în duhul”. Deși a participat apoi la întrunirile lui Rodney Howard-Browne, un evanghelist originar din Africa de Sud, și ale lui Benny Hinn, ceea ce căuta Arnott era mai degrabă puterea de a face vindecări și de mântuire și nu râsul și căderile pe jos.

Rugăciunile lui Rodney și apoi ale pastorului Caudio Freidzon din Argentina, susține Arnott, precum și influența pastorului Randy Clark, fondatorul Părtășiei Creștine „Via” din St. Louis, Missouri, au contribuit la descoperirea „darului” său, acela de a chema credincioșii să „bea din Duhul”, sau, în cuvintele altui evanghelist, să devină un „barman al Duhului Sfânt”, chemând oamenii „să tragă o dușcă la bodega lui Ioel”.

După o întrunire de la Palm Springs, cu Randy Clark, John Arnott l-a invitat pe acesta să vină la Toronto și să înceapă om serie de întruniri începând din ianuarie 20. „Oricine poate primi „ungerea” spunea Randy, „dacă se îmbibă de ea”.

După experiențele de la Toronto, Arnott a început să călătorească în multe locuri, printre care două săptămâni și jumătate în Ungaria. „Ungerea” s-a dovedit „foarte contagioasă și transferabilă”, dovedindu-se astfel și în Elveția, Germania, Franța, Suedia, Norvegia și Anglia.

Toronto a început să devină locul de plerinaj al multor pastori din întreaga lume. „Eu și cu Carol suntem oamnei obișnuiți… Că Toronto Blessing s-a răspândit pretutindeni, ne uimește în primul rând pe noi mai mult ca pe oricine altul.”

Iată cum descrie Arnott ceea ce se petrece prin această trezire: „Am început să ne vedem biserica în flăcări. La început oamenii cădeau pe jos. Acum au loc mai mult tremurături și zguduiri, și mai recent, răgete și strigăte ca de războinici… Ne-am lărgit, lărgit, lărgit… Domnul Își ridică o armată acum. Gândiți-vă la armata lui Ghedeon. Toți cei cărora le era frică au fost trimiși acasă. Oamenilor le este frică de acest fenomen. Cei fricoși sunt separați de ceilalți. În cazul lui Ghedeon, după felul cum beau apa limpăind ca și câinii. Nu te bizui pe rațiunea ta ca să înțelegi pe cea a lui Dumnezeu… Așa cum zicea John Wimber, “Dumnezeu ne va ofensa mințile pentru a ajunge la inimile noastre’”.

„Ungerea” din „trezirea râsului” a fost transferată inițial de la Rodney Howard Browne lui Randy Clark și apoi lui John Arnott. Este normal să studiem câte ceva despre Randy Clark și Rodney Howard-Browne, precum și despre mișcările care i-au influențat. În cele ce urmează vom consacra câteva pagini celor doi mentori ai lui John Arnott, precum și mișcărilor, Vineyard, Latter Rain și Faith Movement.