Dreptatea vikingilor

În 24 august 2012, tribunalul norvegian l-a condamnat la 21 de ani de închisoare, pedeapsa maximă admisă în această țară, pe Andres Behring Breivik. Palmaresul actelor sale terorise împotriva propriilor cetățeni este înspăimântător.

În fața tribunalului a recunoscut învinuirea de ucidere a 77 de oameni.

În 22 iulie 2011, Breivik a explodat o bombă în fața sediului primului ministru Jens Stoltenberg in Regjeringskvartalet in central Oslo. Au au murit 8 persoane și au fost rănite sute de oameni nevinovați.

Îmbrăcat în uniformă de polițist, a urcat la bordul unui feribot și în insula Utoya, la 25 de mile nord-vest de Oslo, a deschis focul asupra unei tabere de studenți organizată de Partidul Laburist Norvegian. Cu sânge rece, criminalul a ucis 69 de suflete, din care majoritatea erau adolescenți.

21 de ani de pușcărie pentru un criminal odios, un închinător al zeului Oden, un dereglat mintal, produsul unui sistem care rupe copiii de familia lor, o victimă a divorțului rampant din Norvegia.

De ce scriu toate aceste lucruri? De ce le reamintesc acum?

Nu doar pentru ipoteza că acest criminal este produsul unui sistem totalitar care îi rupe pe copii de părinții lor. Le scriu pentru că o familie de oameni cinstiți, educați, morali, temători de Dumnezeu, familia Bodnariu, este condamnată pe viață de același sistem judiciar. Ce vinovăției a găsit tribunalul vikingilor acestei familii? Ce vină au cei cinci copii, să fie despărțiți pentru totdeauna de singurele ființe din lumea aceasta care-i iubesc cu adevărat?

Ce dreptate poate exista într-o astfel de lume? Un criminal care ucide 77 de oameni și rănește sute de alții, va fi eliberat după 21 de ani. O familie care a tras de urechi un copil obraznic sau i-a aplicat o palmă la funduleț, este condamnată pentru toată viața la chinurile și suferințele despărțirii de proprii copii.

Ce dreptate este aceasta? Dreptate de vicking.