De ce nu ne rugăm?

Hugh Prince Hughes, în ”Orașul pretutindeni”, povestește experiența stranie a unui bărbat care a sosit în oraș într-o dimineață friguroasă. A coborât din tren, și gara era ca orice gară, cu o mulțime de călători și lucrători feroviari… cu o singură excepție. Toată lumea umbla desculț. Nimeni nu purta pantofi. A observat că taximetristul era și el desculț.

‘‘Iertați-mă!” a spus călătorul, ‘‘de ce nu purtați pantofi? Nu credeți în pantofi?’‘
‘‘Sigur că credem!’‘ a răspuns șoferul
‘‘Atunci de ce nu-i purtați?’‘
‘‘Ei, asta e întrebarea”, răspuns el zâmbind trist. ”De ce nu purtăm pantofi? De ce oare?’‘

La hotel a fost la fel. Funcționarul de la recepție era desculț ca și băiatul care ducea bagajele.Toată lumea umbla fără încălțăminte.

La cafenea a observat un bărbat bine făcut, de la o masă vecină, care era și el desculț. A spus: ‘‘Am observat că nu purtați pantofi. Mă întreb de ce? Nu știți nimic despre pantofi?
Omul i-a replicat: ‘‘Desigur că știm despre pantofi!’‘
‘‘Atunci de ce nu-i purtați?
‘‘E o întrebare bună. Da. De ce nu purtăm pantofi? Oare de ce?

După micul dejun a ieșit pe stradă. A început să ningă și toată lumea umbla desculț. A întrebat pe alticineva arătându-i cum pantofii protejau picioarele de frig. Omul i-a răspuns:

‘‘Știm toate acestea. Vezi clădirea aceea mare din colț? Este o fabrică de pantofi. Suntem mândri de această fabrică și în fiecare săptămână ne adunăm acolo și cineva cu funcții de răspundere ne spune despre pantofi, cât de minunați sunt și cât sunt de folositori.’‘

‘‘Atunci de ce nu purtați pantofi?’‘
‘‘Ei, asta-i întrebarea!’‘

Nu credem în rugăciune? Cum să nu credem? E doar credința noastră fundamentală.
Nu știm de importanța ei în viața noastră? Știm. Auzim sute de predici. Avem mii de cărți și sute de școli care ne învață.

Atunci de ce nu ne rugăm? Aceasta este întrebarea…
De ce n-o facem? De ce nu nu ne rugăm?

Creștinul care nu se roagă este la fel de ciudat, ca un om care umblă desculț în plină civilizație.