Poetul, cântăreții și zmeul

Una dintre poeziile lui Costache Ioanid, mi-a fost nu numai merinde pentru suflet dar, pusă pe note, a fost una dintre primele cântări de care mi s-a lipit sufletul de curând întors la Dumnezeu. „Lipește-mi, Doamne, sufletul de Tine”, o fredonam în gând, o aveam în inimă, pentru că ea exprima tot ceea ce jinduia sufletul meu născut din nou.

Cântarea m-a însoțit de-a-lungul anilor și aici în exilul american, cu toate că mă deranjau unele modificări făcute de cântăreții care o interpretau.

Unora dintre ei li s-a părut prea de tot versul lui Ioanid: „Lipește-mi Doamne, sufletul de Tine / Ca pe-o mireasă smulsă de la zmeu”. Se întrebau, probabil, ce căuta smeul într-o poezie creștină? Așa că, băieți buni fiind, dorind să ne scutească de introspecții inutile, au scris: „Ca pe-o mireasă smulsă de la greu.” Se pare că ideea inițială a fost a editorilor volumului „Porumbițe albe”, pentru că ei au introdus „greu” în loc de „zmeu” în textul lui Ioanid, probabil din aceleași motive.

Cântarea a evoluat și mai ciudat, după ce unii s-au întrebat de la ce greu este smulsă mireasa? Pentru că se deschidea o portiță spre lucruri nu prea duhovnicești legate de „greul mireselor”, băieții talentați, au găsit o nouă soluție: „Ca pe o ființă smulsă de la greu„, ceea ce sună mai puțin riscant. Necazul e că bietul om, care citește sau ascultă muzica, se tot întreabă cum te lipești de omul pe care-l smulgi de la greu, î-l eliberezi, sau dezrobești? Comparația la care a recurs poetul a devenit cu totul ineficientă și lipsită de puterea comunicării mesajului intenționat.

Metafora lui Ioanid este extrem de profundă și frumoasă, să nu mai vorbim de semnificațiile ei nu doar folclorice, luate din basmele românești, dar și spirituale. Zmeul, sau balaurul, o răpea întotdeauna pe Ileana Consânzeana, mireasa lui Făt Frumos, care mergea la luptă cu zmeul și i-o smulgea din gheare pe frumoasa Ileana. „Smulsă de la zmeu”, mireasa își lipea sufletul de iubitul ei salvator. Așa, spunea poetul: „Lipește-mi Doamne sufletul de Tine, ca pe-o mireasă smulsă de la zmeu”.

Semnificațiile profunde ale metaforei lui Ioanid, surprind eterna luptă a lui Christos pentru salvarea miresei Sale din ghearele balaurului celui mare. Unele din basmele românești nu fac decât să redea în arta povestirii simple, adevărurile veșnice ale revelației scripturale.

Pentru că nedreptatea ce i s-a făcut lui Ioanid nu este singura, cred că va trebui să mai abordăm acest subiect și pe viitor. Aceste modificări ale textelor inițiale din scrierile poeților noștri nu fac decât să le pângărească opera. Adăugați la aceasta mesajele confuze, pe care o introduc astfel de modificări.