A trecut Crăciunul. Ne întoarceam fiecare la ale noastre. Unii la cutia cu bicarbonat după prea multe afumături, cârnaț și jumări; alții, mai grav, la regimul alimentar de dinainte pe care l-am lăsat puțin deoparte pentru sărbători. Dar o să dăm noi jos kilogramele alcelea nenorocite, la anul viitor. Sau la anul și la mulți ani! Că doar dietele se încep întotdeauna în ianuarie, nu-i așa?
Ciobanii s-au întors la oile lor, magii la telescoapele lor, iar Maria și Iosif au emigrat în Egipt după Crăciun. Pentru că Irod s-a întors și el la ele lui. La crimele sale.
A trecut și Crăciunul acesta și cei mai mulți dintre noi am rămas aceiași. Neschimbați. Neafectați de nașterea Pruncului. Am venit, am văzut și am plecat. Tot așa cum am venit. Slujbele bisericilor nu ne-au afectat, concertele de colinde nici atât. Ne-au modificat puțin diametrul mesele copioase de sărbători. Băuturile au adăugat la mahmureala obișnuită și zarvă praznicului la oboseală. Balonați și livizi jurăm să bem doar moare de varză și apă de la robinet, că o să mâncăm doar pește apostolic și cartofi cu pijama. În rest, am rămas aceiași oameni nepăsători la minunea încarnării Dumnezeirii într-unul asemenea nouă.
Ne-a bătut bucuria la uși și ne-a cântat colindul la ferestrele nopții. Speranța ca o nouă stea ne-a strălucit pe bolți și o proaspătă bună vestire ne-au colidat îngerii în suflet. Am refuzat bucuria cerului pentru bucuriile noastre, am preferat manelele lăutarilor în locul cântecului de îngeri. Și așa a trecut Crăciunul și am rămas ca un brad de după praznic, deposedat de darurile de ieri, abandonat de copiii care-l adorau, singur și aruncat în nămeți în așteptarea mașinii salubrității.
După ce L-au văzut pe Isus și s-au închinat la iesea Lui ciobanii n-au mai fost aceiași. Cum, de altfel, nici magii n-au rămas netransformați. Magii s-au întors acasă pe un alt drum.
Numai noi umblăm pe aceleași cărări.
paşi spre lumină 