Rugăciune

Ziua de ieri a statului acasă, a fost una din cele mai grele de până acum. Veștile rele, înmormântarea lui Viorel Candreanu, statisticile îngrijorătoare ale celor infectați de virus, scandalurile politice de peste tot, panica răspândită cu atâta pasiune de media, au făcut din ziua de ieri o zi sumbră în care nesiguranța și îngrijorarea ne-au pătruns. Pentru prima dată, am început să discutăm de testament, de întocmirea unor procuri notarizate, prin care să dăm dreptul celui rămas dintre noi să dispună de ceea ce rămâne, etc.

De la întoarcerea mea la Domnul nu m-am gândit așa de mult la întâlnirea mea cu El, ca acum. Probabil că este o vreme potrivită să medităm mai profund la acest moment și să ne pregătim pentru el. Dincolo de durerea și spaimele trecerii, trebuie să domine bucuria și ardoarea de a ne întâlni cu El. Aceasta este strălucita noastră nădejde.

Mi-am adus aminte de una din poeziile mele, scrise mai demult, care însumează aspirația sufletului în perspectiva întâlnirii cu El.

Rugăciune

Doamne, nu-Ți cer eliberarea
Mâinilor din lanțurile grele
Ci dragostea și bucuria
Să pot cânta atunci în ele.

Nu-Ți cer să-mi potolești furtuna
Ce bate crunt în arca mea
Ci Tu să fii cu mine-ntruna
Pe mări călătorind în ea.

Nu-Ți cer pâine nici avere
Nici pescuire-mbelșugată.
Nici țară de lapte și de miere
Ci în dimineața minunată,

Sub geana cerului văratec
În pacea de la țărmul mării
La sfântul prâz al învierii
Să-mi dai din pește pe jăratec.

Nu-Ți cer răsplata celor drepți
Ci dincolo de moarte să m-aștepți.