TREI CRUCI

La dreapta și la stânga Mântutorului, sufereau pedeapsa păcatelor lor, cei doi tâlhari. La mijloc, suferea Mântuitorul pentru păcatele lor. La un pas era veșnicia tuturor. Vor intra în ea în câteva ore după suferința îngrozitoare a crucificării.

În fața crucii Mântuitorului, cei doi colegi de fărădelegi se vor despărți definitiv. Nu-i vor despărți faptele pe care le-au făcut. Ținând cont de crimele și fărădelegile comise ar fi trebuit să fie împreună nu doar în moarte ci și în veșnicia ei. Drumurile li se despart din pricina cuvintelor rostite în fața crucii Mântuitorului.

În fața Crucii, omenirea întreagă se aliniază între polii celor două cruci pe care au murit tâlharii. La stânga și dreapta mântuirii.

În centrul existenței noastre păcătoase stă Crucea lui Christos, jertfa ispășitoare pentru păcatele noastre ale tuturor. Din pricina păcatelor noastre este drept să suferim. Din pricina suferințelor Lui este drept să fim iertați. Din pricina fărădelegilor noastre merităm iadul. Din pricina jertfei Lui merităm paradisul.

Nu este oare înspăimântătoare libertatea pe care o primim în fața crucii Lui Isus? Destinul ne este hotărât de cuvintele rostite în fața Jertfei Sale. Cei doi tâlhari, vinovați deopotrivă de fărădelegile care i-a adus pe cruce se depart etern prin cuvintele rostite în fața lui Isus și a jertfei Lui pe cruce.

Este Vinerea Mare. Istoria se repetă. Stăm din nou în fața Crucii lui Isus. Ce vom spune?

Cruce lui Isus este cea mai mare intersecție din univers. De aici oamenii o iau spre iad sau spre rai. Nu din pricina faptelor comise. Suntem cu toții tâlharii acestei lumi. Pentru jafurile și fărădelegile noastre a murit Christos.

Din fața crucii Lui ne vom despărți definitiv. Din pricina cuvintele pe care le vom rosti în fața jerfei Sale.

Din cartea: „Mâhnit de împietrirea inimii lor…”