Iosif Ţon – Clarificări

Clarificări – de Iosif Ţon

În urma anunţului meu că m-am asociat cu Mişcarea Străjerilor şi a anunţului că sunt ”baptist carismatic”, s-a pornit o furtună de interpretări şi de comentarii pe care nu intenţionez să le comentez; în special nu doresc să calific eu ”spiritul” dezbaterii şi nici limbajul folosit de unii dintre pastorii şi teologii baptişti. Semnalez doar faptul că nebaptiştii se întreabă stupefiaţi: Ce au baptiştii de se sfâşie între ei în felul acesta?
În loc să mă angajez în a da replici, sau în a răspunde celor care s-au grăbit să mă desfiinţeze într-un fel sau altul, voi căuta să-mi clarific poziţia de baptist carismatic, în special pentru cei care mă iubesc şi care de-a lungul anilor s-au hrănit cu predicile şi cu cărţile mele şi cărora li s-a creat în mod intenţionat impresia că i-am trădat printr-o schimbare radicală de direcţie.
Cuvântul ”carismatic” vine de la cuvântul grecesc harismata, folosit de apostolul Pavel în introducerea la discuţia lui extinsă despre darurile Duhului Sfânt din 1 Corinteni 12-14:
”În ce priveşte darurile spirituale (harismata), nu voiesc, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.” Ceea ce în traducerea română este redat prin două cuvinte, ”darurile spirituale”, sau ”darurile duhovniceşti”, în originalul grec este un singur cuvânt: harismata. Pentru a-i uşura cititorului urmărirea argumentării mele, voi cita aici afirmaţiile esenţiale ale lui Pavel despre aceste ”daruri”, sau ”harisme”, sau ”carisme.”
”Şi fiecăruia i se dă arătarea (manifestarea) Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoaştere, datorită aceluiaşi Duh: altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul vindecărilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni, altuia proorocia; altuia deosebirea duhurilor, altuia felurite limbi; şi altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh; care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.” (1 Corinteni 12:7-11) Apoi, Pavel face câteva explicaţii:
”Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul vindecărilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi al vorbirii în felurite limbi.
”Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul vindecărilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?” (12: 28-30).
După ce, în continuare, Pavel ne arată că este o cale mai bună decât calea darurilor, adică dragostea (cap.13), în capitolul 14, apostolul discută pe larg două dintre aceste daruri: prorocia şi vorbirea în limbi. Iată cum începe el această discuţie:
”Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti (harismata), dar mai ales să prorociţi. Într-adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi cu duhul el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângăiere. Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi; dar cine prooroceşte zideşte sufleteşte Biserica. Aş dori ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să prorociţi” (14:1-5).
După o serie lungă de explicaţii şi reglementări de aplicare a acestor daruri în Biserică, Pavel conchide:
”Astfel, deci, fraţilor, râvniţi (aspiraţi) după proorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială” (14:39-40).
Problema din epoca modernă este creată de cei care au decis că o bună parte dintre darurile listate de Pavel au încetat să mai fie date îndată după terminarea scrierii Noului Testament.
Trebuie să spunem răspicat că nu există nici o indicaţie în textul Noului Testament că Duhul Sfânt nu mai dă aceste daruri de atunci încoace. Dimpotrivă, vom vedea care sunt argumentele din textul Noului Testament că aceste daruri nu s-a intenţionat să fie date numai primei generaţii de creştini, apoi ele să înceteze, ci dimpotrivă.
Apostolul Pavel nu dă să se înţeleagă în nici un fel că aceste daruri vor înceta în cursul istoriei creştinismului. Singura lui preocupare este să reglementeze forma lor de manifestare!
Acum, după ce în secolul al 20-lea a apărut o enormă mulţime de creştini care cred că Duhul Sfânt dă şi astăzi toate aceste daruri şi care au căpătat numele de ”carismatici”, problema rămâne exact cea pe care a observat-o apostolul Pavel: nevoia de definire a formei de manifestare a acestor daruri. Să clarificăm deci: toţi carismaticii cred că Duhul Sfânt împarte şi astăzi toate darurile listate de Apostolul Pavel în 1 Corinteni 12. Ei se împart în diferite grupări, biserici şi chiar culte, prin forma de manifestare a acestor daruri.
Trebuie să mai semnalăm un fenomen cu totul remarcabil. Cei ce acceptă să vină în mişcarea carismatică, adică să nu mai pună bariere Duhului Sfânt, să nu-L mai limiteze spunându-I ei ce daruri să dea şi ce să nu dea, trăiesc o mare descătuşare, o mare eliberare şi o mare bucurie care se manifestă prin exuberanţă, prin ridicarea mâinilor în adorare, şi prin alte manifestări care pe cei înţepeniţi în răceala clasică îi deranjează. Cei ”treziţi” la realitatea puterii transformatoare a Duhului Sfânt şi la realitatea acţiunilor Lui dumnezeieşti, manifestate prin harismata, prin darurile spirituale miraculoase, ascultă ce zic psalmiştii:
”Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului. Slujiţi Domnului cu bucurie; veniţi cu veselie înaintea Lui… Intraţi cu laude pe porţile Lui! Intraţi cu cântări în curţile Lui!” (Psalmul 100:1-2,4).
”Lăudaţi pe Domnul! Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui! Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri (dansuri), să-L laude cu toba şi cu harfa! (Psalmul 149: 1-3)
”Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul în Locaşul Lui cel sfânt… Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă; lăudaţi-L cu alăuta şi harfa! Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri (dansuri); lăudaţi-L cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. Lăudaţi-L cu chivale zângănitoare. Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (Psalmul 150: 1-6).
Evreii, într-adevăr, şi astăzi dansează un fel de horă în sinagogile lor, cu nişte cântări exuberante şi cu o bucurie debordantă. Unii din mişcarea carismatică au împrumutat de la evrei acest fel de manifestare, pe când unii de la noi au repulsie faţă de astfel de manifestări de bucurie şi preferă să stea înţepeniţi în băncile lor şi să cânte cântări adormitoare şi de foarte multe ori triste.
Acesta este unul dintre multele exemple care ar putea fi date cu privire la forma de manifestare în casa Domnului şi în orice adunări ale copiilor lui Dumnezeu. Adăugaţi la aceasta felul de muzică folosit de unii şi de alţii. Şi altele.
Voi căuta acum să mergem mai în adâncime. Pentru aceasta, ne vom îndrepta acum atenţia spre învăţăturile Domnului nostru Isus Cristos.
Prin toată învăţătura Lui, Domnul Isus ne înfăţişează situaţia din lume ca pe două împărăţii în conflict. Pe Diavolul, El îl numeşte ”stăpânitorul lumii acesteia” şi pe Sine se înfăţişează ca pe cel ce năvăleşte în casa celui tare ca să-i jefuiască bunurile, adică să-i smulgă pe oameni de sub stăpânirea lui. Domnul Isus îşi defineşte propria moarte ca acţiunea prin care face ”răscumpărare pentru mulţi.” Răscumpărarea era acţiunea de cumpărare pentru eliberare a unui sclav. Dar acţiunea Domnului Isus pentru eliberarea oamenilor din sclavia Diavolului nu se limitează nicidecum la cruce, ci începe prin predicarea Împărăţiei lui Dumnezeu, prin vindecări şi prin scoateri de demoni.
Astfel, predicarea Împărăţiei lui Dumnezeu este sămânţa care cade într-o inimă bună, care o înţelege şi care o cultivă cu răbdare până aduce rod, care este asemănarea cu Dumnezeu şi cu Fiul Său şi, de asemenea, multiplicarea (treizeci, şaizeci, o sută). Dar scoaterea demonilor face parte din aceeaşi luptă dintre cele două împărăţii. ”Dacă eu scot demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28). De asemenea, bolile pot fi cauzate de stăpânire demonică: femeia gârbovă de spate ”era stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă” şi Domnul Isus explică că pe femeia aceasta ”Satan o ţinea legată de optsprezece ani” şi că ea ”trebuia dezlegată de legătura aceasta” (Luca 13: 10-16). Domnul Isus arată legătura dintre boala fizică şi dominaţia păcatului atunci când I se aduce un paralitic pe targă şi El începe vindecarea lui prin declaraţia. ”Îndrăzneşte, fiule! Păcatele tale sunt iertate.” (Mat. 9:2)
Prin urmare, în lupta Lui împotriva împărăţiei lui Satan, Domnul Isus face trei lucruri: predică Împărăţia lui Dumnezeu (le explică oamenilor ce înseamnă să ieşi de sub puterea lui Satan, să intri sub stăpânirea lui Dumnezeu şi cum să trăieşti ca să rămâi sub această stăpânire), scoate din oameni demonii şi le vindecă bolile. Dar acum urmează un fapt de o importanţă crucială: Domnul Isus dă exact aceste trei însăcinări şi celor 12 apostoli când îi trimite în misiune: ”Pe drum, predicaţi şi ziceţi: “Împărăţia cerurilor este aproape!” Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară demonii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10: 6-7), dar mai înainte ni se spune că ”le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să vindece orice fel de boală şi orice fel de neputinţă” (v.1) Aceeaşi poruncă le-o dă şi celor 70 de ucenici când îi trimite şi pe ei în misiune: ”În orice cetate veţi intra şi unde vă vor primi, să mâncaţi ce vi se va pune înainte; să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: ”Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10: 9-10). Aceştia din urmă s-au întors cu mare bucurie zicând: ”Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi în Numele Tău”. După ce Domnul le atrage atenţia că motivul pentru cea mai mare bucurie este faptul că numele lor este scris în ceruri, Domnul Isus le explică ce a făcut El cu ei: ”Iată că v-am dat putere ca să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimeni nu vă va putea vătăma”. Dar mai presus de toate, Domnul Isus le spune că acţiunea lor a fost o biruinţă cosmică împotriva lui Satan: ”L-am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!” (Luca 10:17-24).
Prin urmare, Domnul Isus ne înfăţişează două împărăţii în conflict, ni se înfăţişează pe Sine ca Cel care a pornit războiul împotriva împărăţiei lui Satan şi pentru aducerea oamenilor în Împărăţia lui Dumnezeu, prin predicarea Împărăţiei Lui, prin vindecări şi prin scoateri de demoni, dar vedem apoi că El îi trimite pe toţi ucenicii care au făcut şcoala Lui să se angajeze în aceeaşi luptă, cu aceleaşi obiective şi cu aceeaşi putere.
Întrebarea crucială pentru noi astăzi este aceasta: Misiunea aceasta dată ucenicilor şi autoritatea şi puterea date lor s-au limitat la ucenicii din prima generaţie? Oare ele nu s-au dat şi generaţiilor de creştini de după apostoli?
Eu cred că S-au dat tuturor ucenicilor lui Isus din toate generaţiile care urmau să vină, până la sfârşitul istoriei. Un prim indiciu în acest sens este rugăciunea Domnului Isus la încheierea propriei Sale misiuni:
”Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca ei să aibă bucuria Mea deplină. Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, aşa cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume… Și Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin Cuvântul lor” (Ioan 17: 13-20).
Să adăugăm la acestea ceea ce le spune Domnul Isus ucenicilor în seara când li s-a arătat prima dată după înviere:
”Isus le-a zis din nou: ”Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!” După aceste cuvinte, a suflat peste ei şi le-a zis: ”Luaţi Duh Sfânt! Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţinea, vor fi ţinute” (Ioan 20: 21-23).
Paralela între modul în care L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume şi modul în care îi trimite Fiul lui Dumnezeu pe ucenicii Săi în lume, cu câteva zile înainte de plecarea Lui la cer, este clară: El îi trimite cu aceleaşi însărcinări şi cu aceeaşi autoritate şi putere care le vine din Duhul Sfânt, exact aşa cum şi Lui şi ucenicilor le vine din Duhul Sfânt! Este evident că această însărcinare dată ucenicilor ne este dată şi nouă.
A spune că nu este aşa, deoarece, imediat după ce apostolii au terminat de scris Noul Testament, Duhul Sfânt a decis să nu mai dea darurile sau puterile miraculoase credincioşilor, ar însemna că Domnul Isus a început o luptă între Împărăţia lui Dumnezeu şi împărăţia lui Satan, i-a angajat şi pe ucenicii Săi în ea, dar apoi a zis:
”Ne oprimn aici. Este prea primejdios să vă dau aceste însărcinări şi aceste puteri, deoarece unii abuzează de ele. Mai bine oprim războiul! Mai bine concentraţi-vă numai pe rostul morţii Mele ca fiind doar ca să vă aduc în cer. Propovăduiţi numai credinţa în moartea Mea ca fiind cheia pentru a veni în cer şi nu vă mai implicaţi în lupta cu demonii, în vindecarea bolnavilor şi în alte manifestări ale puterii Duhului Sfânt!”
Studiaţi cu atenţie tot ce am scris mai sus şi alte afirmaţii ale Domnului Isus pe această temă, şi veţi vedea că ceea ce am scris eu în paragraful de mai sus – ca pe o imaginaţie – este o foarte bună reprezentare a poziţiei cesaţioniştilor.
Dar, să-i lăsăm pe ei în pace (dacă o au) şi să ne uităm la implicaţiile faptului că Domnul Isus ne trimite în războiul contra lui Satan şi a îngerilor lui. El ne trimite cu aceleaşi trei obiective pe care le-a avut El Însuşi: Să predicăm despre Împărăţia lui Dumnezeu, să alungăm demonii şi să-i vindecăm pe oameni.
Toată învăţătura Domnului Isus a fost despre un singur subiect: Împărăţia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toată învăţătura Domnului Isus şi toate poruncile Lui trebuie să fie în centrul atenţiei noastre: să le trăim noi înşine şi să-i învăţăm şi pe alţii să le trăiască. Să ţinem cont de ce ne-a spus El, că numai cei ce au învăţăturile Lui şi trăiesc după ele vor moşteni Împărăţia cerurilor şi numai în aceia vin să locuiască şi Duhul Sfânt, şi Domnul Isus şi Dumnezeu Tatăl (Ioan 14: 15-24 şi 15:1-14).
Să ţinem, de asemenea, cont de faptul că poţi profeţii în Numele Lui, poţi scoate demoni în Numele Lui şi poţi face alte minuni în Numele Lui (vindecări, etc.), dar dacă n-ai trăit după învăţătura Lui, adică ai trăit în păcate, în corupţie, El îţi va spune : ”Niciodată nu v-am cunoscut” (Mat. 7: 21-26).
Dincolo de aceste precizări cu caracter de fundaţie, trebuie să credem că El ne trimite în lume ca soldaţi în armata Lui împotriva Diavolului şi a demonilor lui şi ne înzestrează cu darurile miraculoase ale Duhului Sfânt care ne sunt absolut necesare în această luptă.
Dincolo de acestea urmează întrebarea crucială de astăzi: Ce forme va lua această luptă? În ce fel vom exercita aceste daruri, sau puteri miraculoase? De aici, de la aceste întrebări, urmează uluitoarea varietate pe care o vedem în mişcarea carismatică.
Vom încerca să răspundem la aceste întrebări într-un alt material pe această temă. Dar subliniem că acestea sunt probleme de forma de manifestare, de care am vorbit mai la început.
Să redefinim situaţia. A fi carismatic înseamnă a crede că Domnul Isus n-a abandonat războiul împotriva împărăţiei lui Satan după o primă generaţie şi Duhul Sfânt n-a încetat să-i echipeze pe credincioşi cu darurile miraculoase necesare pentru această luptă. În războiul acesta sunt şi aberaţii şi exagerări şi greşeli de învăţătură. Dar acestea nu pot fi atribuite tuturor carismaticilor. Unii fac tocmai lucrul acesta. De îndată ce te declari carismatic, caută în internet şi îţi atribuie toate aberaţiile altor carismatici şi toate greşelile lor de doctrină, de învăţătură, de mod de viaţă. Lucrul acesta este o nedreptate şi ”nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta!” (1 Corinteni 6:9).

24 de gânduri despre „Iosif Ţon – Clarificări

  1. Din totdeauna am ascultat cu admiratie predicile lui Iosif Ton si sunt mereu uimit de diversitatea intelepciunii lui Dumnezeu manifestata prin copiii Lui. TON este un exemplu de curaj si de putere incepand din timpurile comuniste. Daca toti credinciosii ar fi fost ca Iosif Ton probabil ca planul lui Dumnezeu cu pamantul ar fi fost acum la final. Este cu adevarat un erou al credintei care acum se afla intradevar la o rascruce a istoriei crestinismului. Am crescut intr-o familie de Crestini dupa Evanghelie si m-am pocait tarziu dar am vizitat multe adunari de culte diferite asa ca pot vedea Evanghelia din mai multe puncte de vedere. Este greu sa intelegi manifestarea Duhului dar am ajuns sa inteleg aceasta intelepciune a lui Dumnezeu cunoscandu-i pe acesti frati minunati in viata lor de toate zilele si vazand roadele lor si trairea lor am inteles ca dincolo de intelegerea mea exista ceva mai mult. Nu sunt interesat de nume de religii si de conceptii religioase ci doar de un singur lucru, faptul ca Dumnezeu vrea sa intelegem ca dincolo de religia noastra calduta si mersul nostru linistit si ordonat duminica de duminica la adunare este mult mai mult. Biserica are nevoie de o noua viziune si de noi puteri pt ca intunericul este mare si Lumina aproape se arata. Spectacolele si comoditatea din biserici trebuie sa inceteze si sa cautam noi puteri prin Duhul Sfant care invioreze si sa aduca vindecare societatii noastre bolnave fizic si spiritual. Ar fi bine sa cercetam foarte bine aceasta situatie si sa ne punem la inima fiecare Cuvant care vine de la Dumnezeu. DOMNUL sa trezeasca toata fratietetea romaneasca si sa inceteze aceasta intepare care dovedeste cat de slabi suntem si sa nu ne trezim ca luptam impotriva lui Dumnezeu…

  2. Imi pare rau ca raspunsul dumneavoastra este cam fara „sare”. Eu am doua versete (o sa-mi raspundeti ca numai pe acestea le stiu?): Ioan 3:16 care stiti ce spune si 1 Corinteni 12:11  „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, CUM VOIESTE”. In concluzie, eu unul nu judec pe nimeni (ptr ca „libertatea in Hristos” nu imi da voie) dar de aici si pana la a face lucruri demne de un S.F. (cam slab) doar ptr a-L convinge pe Duhul Sfant sa ne dea ce daruri VREM NOI … e drum lung si cam riscant. Multa pace si binecuvantare.

  3. „Istoria Bisericii ne ofera si niste lectii menite sa ne trezeasca. Cand Biserica intra din nou intr-o politica statica de impotrivire la schimbare, devine o cochilie goala. Aspectele exterioare pot parea potrivite, dar vitalitatea interioara s-a stins demult. Bineinteles ca lucrul acesta este tipic pentru o biserica aflata in criza de eficienta, care face lucrurile in virtutea inertiei. Dar apoi are loc renasterea – o lucrare a Duhului Sfant, o noua relevanta! Cel mai adesea, acest vin nou nu poate fi tinut in burdufurile vechi si trebuie creata o noua partasie. Alteori viata cea noua ‘infecteaza’ vechea cochilie goala, readuce trupul la functiunea lui adevarata si la eficienta.”
    James F. Engel and H. Wilbert Norton, „What’s Gone Wrong With the Harvest?” (Grand Rapids: MI Zondervan Publishing House, 1975), p. 136.

  4. Tot ce este nou starneste impotrivire. Dar lucrarea Duhului Sfant si prin manifestari nu este ceva nou, numai neglijat, sii needescoperit de cei mai multi. Iar in continuare cel rau lupta cu toata furia, pentru a acoperi acest concept, cu toate ca Sfanta Scriptura e foarte clara in privinta continuitatii darurilor duhovnicesti. „Caci fagaduinta aceasta este pentru voi, pentru copiii vostri si pentru cei ce sunt departe acum, in ori cat de mare numar ii va chema Domnul, Dumnezeu nostru.” (Fapte. 2:39) Pentru a intelege acest verset nu e nevoie de nici o terorie teologica ci doar de lumina de la Duhul Sfant. Pavel apostolul zice:”Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta ;cunostinta va avea sfarsit.”( 1 Cor.13:8) Aici nu spune ca numai limbile si proorociile vor inceta, ci si cunostinta va avea sfarsit. dar cand va fi aceasta? Atunci cand va veni ce este desavarsit. Ceea ce in lumea noastra nu se vede, si nici in unele biserici.
    A spune ca Dumnezeu dupa ce a creiat toate lucrurile s-a retras undeva in expectativa asemenea lui brahma lasandu-le oamenilor posibilitatea de a-si dezvolta puteri paranormale, e un pacat. Ce zice Domnul Isus? „Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.Amin.”(Matei 28:20) „Si ori ce veti cere in Numele Meu, voi face pentru ca Tatal sa fie proslavit prin Fiul.” (Ioan14:13)
    In ce ma priveste dupa o suferinta de 4-5 ani, cu o artroza cocso femurala, stanga, la care doctorii mi-au spus ca boala aceasta are caracter ireversibil, in mila lui cea mare, Dumnezeu, m-a vindecat in zece minute de rugaciune. Fiul meu Chibici Stefan, la varsta de 6 ani, a avut o problema grava la gat, la care doctorii, nu aveau curajul sa intervina chirugical. Familia s-a pus pe rugaciune si post si copilul a fost vindecat, In momentul de fata, dirijeaza corul la Biserica Penticostala “Speranta” din Suceava. Totodata in perioade de post, Duhul Sfant mi-a descoperit in vis multe lucruri care s-au implinit cu exactitate.
    Dar mai este o problema, destul de delicata. Lumea de afara, nu face intotdeauna deosebire intre penticostali, baptisti sau adventisti, ci ii numesc pe toti “pocaiti.”
    De aceea daca un necredincios m-a intrebat la cine sa se duca, nu i-am spus vino la noi la penticostali ci i-am spus: dute unde iti este mai la indemana, dar nu sta in situatia in care te afli, ci pocaeste-te; fie la baptisti fie la penticostali. La care vreau s-o spun cu bucurie, ca in comuna Ipotesti, din Suceava, fratii baptisti colaboreaza curent cu penticostalii, de aceea 1/3 din locuitori sunt pocaiti, baptisti si penticostali. La care amintesc ca in biserica Baptista din Ipotesti, o sora daca nu mai multe, au fost botezate cu Duhul Sfant, si il apreciez fr, pastor Candreanu VIorel nu le-a exclus din biserica.
    Dar daca baptistii ii blameaza pe penticostali si penticostalii pe baptisti, la cine sa se duca cei ce au nevoie de mantuire? Nu cumva prin aceasta le inchidem calea spre mantuire? Si sa nu uitam in Romania 86% din locuitori sunt ortodocsi. Nu cumva sa le inchidem calea spre mantuire prin polemicile dintre Evanghelicii.
    In fata unei asemeni situatii Pavel Apostolul ne zice si noua: “Si daca in vreo privinta sunteti de alta parere, Dumnezeu va va lumina.” (Filipeni 3:15) / ne va lumina/ Cunosc cazuri cand un Baptist cu un penticostal, s-au luat la harta de fata cu necredinciosii. Ce au spus ei? Daca nici ei nu au o credinta unitara, noi la cine sa ne ducem? Mai bie ramanem credinciosi ortodoxiei, care e veche de 2000 de ani, pe cand pocainta e adusa recent din America. Intr-un blog ortodox suntem invinuiti ca pocainta e adusa pe dolari. De aceea sa fim foarte atenti cu cei de afara.” Sa nu fim pricina de pacatuire nici pentru Iudei, nici pentru Greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” ( 1 Cor.10:32) Sa nu aruncam vorbe de ocara unii asupra altora, ceea ce nu-I place lui Dumnezeu. (Iuda v.9)

  5. Fratele Ton s-a trezit la realitate cu multe decenii in urma.
    Experientele supranaturale pe care le-a avut cu Dumnezeu dateaza din perioada in care era hartuit de securitate la Ploiesti. De atunci dateaza si cele mai puternice mesaje pe care fratele Ton le-a rostit vreodata, iar roadele acelor mesaje se mai vad inca si astazi. Imaginati-va ca fratele Ton, daca nu ma insel, timp de aproape 6 luni, zi de zi trebuia sa mearga la interogatoriu 8 ore pe zi iar la adunare trebuia sa predice 3 predici pe saptamana. (astazi sunt o gramada de pastorasi de buzunar care nu sunt capabili nici de o predica pe saptamana cu toate resursele posibile de pe lume.)
    Desigur multi o sa spuna ca astea sunt povestile pe care ni le-a spus fratele Ton pentru a-si acoperi colaborarea cu securitatea. Pentru cei care insa au trait acele momente ‘live’ sunt niste realitati care nu se uita toata viata.

  6. Adevarata viata crestina nu poate fi traita decat in puterea Duhului Sfant. Pentru multi crestini „binecuvantati pe cei ce va bleastama, faceti bine celor ce va urasc, iubiti-va vrasmasii” sunt doar idealuri in viata crestina si nu o cale de urmat. Exemple concrete de asemenea abordare le avem exact in reactia lupilor imbracati in blana de oaie din fruntea miscarii baptiste romane la anuntul fratelui Ton ca este carismatic.
    Ura si veninul pe care l-au varsat unii ‘pastori’ ( nu dau nume dar stiti foarte bine cine sunt) arata exact lucrul asta. Domnul Isus a spus sa ne iubim vrasmasii ca sa fim fii ai Tatalui Ceresc. Dumnezeu nu este absurd sa ne ceara ceva supranatural (pentru ca a-ti iubi vrasmasul, pe cel care iti face rau, este dincolo de puterile noastre omenesti ) fara sa ne dea resursele necesare. Domnul Isus nu le-a cerut ucenicolor sa se duca in toata lumea si sa vesteasca evanghelia ( o misiune de altfel imposibila cu resurse omenesti) fara sa le promita si puterea supranaturala de care aveau nevoie pentru aceasta misiune.
    Viata crestina fara puterea Duhului Sfant nu este viata. Si stim bine ce sa intampla in bisericile noastre duminica de duminica. Am transformat bisericile in cluburi de socializare. Bisericile ofera ‘servicii religioase’ si atat. Program artistic (muzica si poezie) si un mesaj religios care daca se poate sa nu deranjezse pe nimeni. Nu e de mirare ca atunci cand niste oameni sinceri care vor sa se adune pentru rugaciune si post sunt considerati eretici. Biserica Harul din Zalau este exemplul cel mai elocvent. Un grup de oameni sinceri care se adunau pentru rugaciune au ajuns de fie dati afara din biserica tocmai pentru ca se rugau prea mult. Pastorul acelei biserici a ajuns sa fie deranjat ca niste oameni ‘simpli’ din biserica aveau pasiune pentru Dumnezeu mai multe decat el. A fost ca un ghimpe pentru el. Dumnezeu insa l-a lepadat si si-a facut lucrarea Lui si fara el si asa a inceput trezirea de la Zalau unde multi oameni au experimentat puterea Duhului Sfant, multi oameni s-au pocait, multi au fost videdecati de bolile lor.

  7. pt.alex.ce ai vrut sá spui prin:ramolesc mintal? cu referire la fratele I.TON?nu stiu cati ani ai sau dacá esti frate;má gandesc cá nu esti frate ,iar de varstá cred cá esti mult mai tanár fácand aceastá afirmatie.nici educatie nu cred cá ai multá.aaaaa nici scriptura nu o cunosti bine.ti-a picat ochii pe un verset si-l aduci ca argument.te rog sá scoti toatá lucrarea Duhului Sfant afará pt.cá e suficientá moartea doar.ai grijá cá fratii baptisti te vor da afará ca eretic.numa bine

  8. Bineinteles ca moartea lui Isus e suficienta pt mantuire,nu mai avem nevoie de altceva,insa eventual pt o viata evlavioasa,biruitoare,din belsug s ar putea sa avem nevoie de daruri. asta referitor la articolul scris de I.T.
    de obicei la batranete oameni se ramolesc mental,poate nu s a exprimat bine.
    Inca un lucru…apost.Petru spune … voi ati primit tot ce priveste viata si evlavia prin moartea Lui…adica tot.

  9. @ Iosif Tzon / „Evreii, într-adevăr, şi astăzi dansează un fel de horă în sinagogile lor, cu nişte cântări exuberante şi cu o bucurie debordantă.”

    Aşteptăm un prim clip de la întâlnirea străjerească din 7-12 decembrie, de la Felix, Bihor, cu Dvs. prins în horă.

    Nu de alta, dar să învăţăm şi noi paşii de dans baptismatici!

  10. Trubadurule, punct ochit, punct lovit. Ai dreptate: Iosif Ton este penticostal in urma declaratiilor facute luna trecuta. Am zis-o si-o mai zic, convingerea dumnealui ca botezul cu Duhul Sfant are loc DUPA convertire, il face credincios penticostal. De aceea, asa cum am spus-o nu de putin ori in ultima vreme, ar fi bine sa nu mai vorbeasca in calitate de baptist, pentru ca nu mai este baptist. E penticostal si ar trebui sa accepte acest lucru. Nu-i nici o problema ca e penticostal – Doamne pazeste! – il felicit, insa e gresit sa sustina ca a ramas baptist.

  11. Petrrusu,
    Carismaticii sunt sau nu penticostali?
    Dupa cite stiu nu.
    Penticostalii sunt seriosi in general si nu accepta manifestarile firii ca si la carismatici.
    Atunci ce sa mai intelegem?
    (parca stiam ca esti tare impotriva fartelui Busuioc> Te-ai schimbat intre timp? foarte bine.
    Fratele Busuioc a ramas baptist convins.
    Nu inteleg de ce ai nevoie acum de el?
    Domnul sa-ti fie calauza.

  12. 1.Το Αρχαίο Κείμενο
    (κατά την έκδοσιν του Οικουμενικού Πατριαρχείου):ζηλοῦτε δὲ τὰ χαρίσματα τὰ κρείττονα. καὶ ἔτι καθ᾽ ὑπερβολὴν ὁδὸν ὑμῖν δείκνυμι.( Προς Κορινθίους Α , κεφάλαιο 12.)

    2.Στην Καθαρεύουσσα
    Μεταφρασθείσα εκ του Ελληνικού
    από τον Κληρικό και Καθηγητή του Εθνικού Πανεπιστημίου Αθηνών
    Νεόφυτο Βάμβα : ΖΗΤΕΙΤΕ ΔΕ ΜΕΤΑ ΖΗΛΟΥ ΤΑ ΚΑΛΗΤΕΡΑ ΧΑΡΙΣΜΑΤΑ ΚΑΙ ΕΤΙ ΠΟΛΥ ΥΠΕΡΕΧΟΥΣΑΝ ΟΔΟΝ ΣΑΣ ΔΕΙΚΝΥΩ (Προς Κορινθίους Α
    12 Κεφάλαιο)

    3.ΣΤΗ ΔΗΜΟΤΙΚΗ
    („Α’ Μεταγλώττιση της Καινής Διαθήκης” Σπύρου Κίμ. Καραλή”, A’ έκδοση 1991)

    31 Ποθείτε όμως με ζήλο τα χαρίσματα τα μεγαλύτερα.Και ακόμα σας δείχνω μια οδό υπερβολικά έξοχη

    4.versiunea cornilescu.
    Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. 1 Corinteni 12.31

    Poate va intrebati de ce am listat cele 4 versiuni a unui singur verset .Pt caci cred ca fratele Iosif Ton o sa le citeasca si o sa se gindeasca putin la ceea ce a zis prin aceste cuvinte:*După ce, în continuare, Pavel ne arată că este o cale mai bună decât calea darurilor, adică dragostea (cap.13),*Tind sa cred caci acea cale despre care zicea Pavel ,nu este dragostea ,pt ca dragostea este una din roadele Duhului Sfant(Galateni 5.22)Iar Duhul Sfant pe langa faptul ca rodeste ,el da si daruri-harismata ΧΑΡΙΣΜΑΤΑ χαρίσματα….fiecaruia in parte, cum voieste.1cor12.11 .Dupa ce Pavel arata darurile sau χαρίσματα in cap 12 ,in cap 13 vorbeste despre una dintre roadele Duhului Sfant ,de mare importanta dealtfel,rod care niciodata nu va pieri ,chiar daca darurile se vor sfarsi .In Apoc cap 2.4.vedem caci e mare problema fara dragoste ,cu toate ca Biserica din Efes statea bine la capitolul χαρίσματα.-harismata,sau daruri.

    sa revenim la versetul 31din cap 12 1 corinteni .:In prima versiune de greaka ,Το Αρχαίο Κείμενο,versetul s ar traduce cam asa:ravniti dupa darurile cele mai bune.si iata mult mai mare cale voua am sa va arat.

    In a doua versiune de greaka Στην Καθαρεύουσσα=pur greek.,:cereti cu ravna cele mai bune daruri si iata mult mai mare avand cale va arat.

    In cea de a treia versiune .ΣΤΗ ΔΗΜΟΤΙΚΗ sau limba populara care se vorbeste usual astazi zice cam asa :cereti insetand insa cu ravna darurile cele mai mari .si inca va arat o cale mult mai buna

    iar cea de a 4 versiune in limba rom ,versiunea cornilescu :Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. 1 Corinteni 12.31.

    Nu stiu de ce Cornilescu nu a scris macar cuvintul „ravna „,daca nu si cuvintul cereti.Astazi se pare ca se intampla o trezire , frati cer plini de ravna ΧΑΡΙΣΜΑΤΑ harismata sau darurile Duhului Sfant,sau fiindca sunt harismata le pot primi ca si un har(haris)

  13. Brather Iosif Ton! Va fac o invitatie La Melbourne!.

    Aveti aici, „Down Under” multe rudenii, multi frati, multi admiratori, multi sustinatori si cred ca v-ar face bine o iesire. Perioada sarbatorilor poate ar fi cea mai potrivita pentru ca la noi majoritatea sunt liberi si o evanghelizare cu toate bisericile ar fi de mare folos. In Melbourne aveti si un fost coleg care a facut demult pasul care l-ati facut dvs. Belciu Busuioc este un pastor de exceptie care a stiut sa demonteze/inlature gardurile instalate de comu’secu intre bisericile Baptiste si Penticostale. Acest om adevarat are tot respectul si admiratia mea.

    Fac un apel si la fratele Petrica Lascau si Cristian Ionescu sa va insoteasca in aceasta vizita. Ganditi-va la impactul lucrarii impreuna!. Ar fi minunat.

    Eu ma rog ca Dumnezeu sa va deschida inima si drumul spre noi. Impactul vizitei ar deschide usa „Uniunii Bisericilor BaptistoPenticostale Romane”.

    Trebuie infiintat termenul „crestin baptist penticostal”. Daca va ganditi bine, Dumnezeu poate deschide usa eliberarii bisericilor din ghiara serviciilor care-o sufoca. Faceti pasii necesari prin credinta si lasati-va la indemana lui Dumnezeu pentru ca El poate face mari minuni.

    Doamne ajuta-ne,
    Strajerul Pettrusu

    P.S. Imi cer scuze ca aseara tarziu dupa ce m-am culcat am citit mesajul pe Iphone si am trimis din greseala mesajul meu incomplect. Sunt la varsta cand ochii cer ajutoare. N-as vrea sa folosesc ochelari dar situatia o va impune.

  14. Felicitari brother Iosif Ton!. Unii se minuneaza, altii se intristeaza, altii se asociaza si sustin lucrarea la care tocmai v-ati angajat. Nu va faceti probleme de cei care dau cu pietre, am fost si eu printre ei si din cate vad v-au prins bine ca v-ati trezit la realitate. Poate daca nu aveati parte de opozitie nu v-ati fi trezit, dar din pietrele si loviturile care le primiti acum se vor trezii multi altii care analizeaza lucrarea fiecaruia avand marea sansa sa aleaga intre moarte si viata. Nu mai priviti in urma, priviti doar la adevaratul Pastor si calcatii pe urme!. Am o satisfactie deosebita deoarece v-am purtat in spate vre-o 4 ani de zile si vad ca acum ca a meritat. Va fac o invitatie

  15. Cine a spus ca fratele Ton si-a pierdut mintile?
    Nu fratilor, ci unii se maturizeaza prea repede si ajung la culmea cunoasterii si dau lectii tuturor si uita de ei insisi, iar altii prefera sa ramana ca niste copii, pana la adanci batranetii avizi de invata Domnului, insetati dupa neprihanire. Si vorba aia cine are curajul sa umble are sanse si sa cada dar nici o problema fiindca pentru cei neprihaniti care cad, exista o promisiune ca ei se vor ridica, iar pentru cei ce aleg sa stea jos de frica unei caderi i-as asemana cu robul acela caruia Stapanul ia incredintat un talant, iar acesta de FRICA la ingropat in pamant. Promisiunea ( sau mai bine zis blestemul) acestora din urma este in Apocalipsa 21.
    Fiindca Stapanul nu sa intors inca, nici fricosii nu trebuie sa dispere, ASTAZI, ci sa inseteze, fiindca cine bate i se deschide, celui ce cere i se da, fiindca avem un Tata bun care nu da o pitra celui ce Ii cere o paine. Deci daca cerem Duhul Sfant nu ne va da un demon. Sa avem curaj, caci nu am primit un Duh de FRICA ci unul care striga AVA adica Tati. Acest Tatic ceresc nu-si bate joc de copiii Lui precum multi tati pamantesti o fac.
    Aveti incredere!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s