Dorinţe de Crăciun

Cad fulgii albi
Ca nişte miei
Neprihănesc pământul.
Şi-aş vrea păstor să fiu la ei
Din fluier să mi-l ştie cântul.

Şi turma la păscut
S-o port prin ceruri line
Şi îngerii să-i întâlnesc
Cântând ca-n slăvile senine

Şi pe tumultul pământesc
Eternă pace să coboare
Prin Mielul Sfânt, Dumnezeiesc
Înveşmântat în soare.

Pe Dumnezeu în braţe
Pământul nostru-L ţine
Pe paie proaspete în staul
Şi jos în inimă la mine.