Veta a lucrat toată ziua din răsputeri. Alerga săraca de la cuptor la aragaz. În cuptor se coceau colacii şi cozonacii, iar pe aragaz fierbeau sarmalele. S-a trezit sărmana cu noaptea în cap. În noaptea asta vin colindătorii. Trebuie să-i primim bine. În casa pastorului trebuie să găsească de toate şi să se simtă bine. Biata Veta! Toate cad pe capul ei. O ajut şi eu, bineînţeles. Sectorul meu e la curăţenie. Ba chiar m-a sunat un frate şi m-am întrebat ce fac. Ce să fac? I-am spus că am aspiraţii mari. Dau cu aspiratorul. Apoi am de spălat pe jos în hol şi bucătărie, şi să nu uit, trebuie să curăţ bine băile. Noroc că apartamentul ăsta este destul de mic şi termin repede. Nu prea mă grăbesc eu, că Veta intră la idei. Nu ştiu de unde le scoate! Ba curăţă catofii, ba „mai spală şi tu văsuţele astea”. Ce să mai zic? Cu fetele n-are treabă. Ba că-s mari acuma, ba că-s prea mici. Stau toată ziua în camera lor şi prin vecini. Că acuma sunt în vacanţă. Nici pe băieţi nu-i pune la treabă. Zice că numai fuşăresc când îi pune să facă curăţenie. Ce să zic de Neluţu, savantul nostru în computere? El poate sta la lăptop. Veta mă exploatează pe mine. „Vezi dacă avem apă minerală destulă!” Doamne, ce ne-a mai apucat pe noi şi apa asta minerală? Parcă nu mai putem bea apă de la robinet? Zice Veta că-i periculoasă. O uitat ea fântâna noastră din curte de la ţară? Acum suntem de la oraş… Săraca pădure!
Porcul l-am tăiat la ai mei la ţară, că de când Europa e cu ochii pe noi, nici porcul nu-l mai putem tăia legal. Se îngrijesc domnii de la Buxelles de sănătatea noastră. Adică zic ei că s-ar putea să ne betejim de porcul nostru, de aceea trebuie să-l mâncăm pe al lor. Şi pentru că al lor e mai igienic e şi mai scump. Dar cum să faci caldaboşi şi tobă din porcii lor de la magazin? Să nu mai vorbim de urechi şi coada porcului! Da de şoric!
De fiecare dată când tăiem porcul mi-aduc aminte de un unchi de-al meu cam firetec. Când aşteptam să tai coada porcului pârlit gata, am descoperit că unchiul ăsta şugubăţ, a ascuns coada porcului în… (Doamne iartă-mă, că pocăiţii nu trebuie să folosească astfel de vorbe!) Mi-am petrecut copilăria cu resentimente pe unchiul şi să nu mai spun, că m-am vindecat pentru totdeauna de coada porcului. Cu urechile lucrurile stăteau altfel. Porcul rămânea imediat fără urechi. Degeaba insista bunicul să le lăsăm pentru tobă… Putea fi şi toba fără ele.
De seară, după biserică, ne punem noi cu Veta să aşteptăm colindătorii. Şi vin tinerii de la noi la colindat. Cântă în faţa blocului, că acum nu mai sunt comuniştii să le interzică. Ies oamenii la ferestre şi unii le aruncă bani, care zornăiesc pe trotuarul de beton. Îi îndemnăm să urce la noi în apartament. Copiii fraţilor sunt cuminţi (nu toţi…) şi se aleg dintre ei câţiva ca să urce până la etajul patru. Cred că se oferă voluntari aceia care nu miroase a ţigări sau ceva băutură… C-am auzit eu ce fac unii pe la colindat, dar nu pot zice nimic că-s copiii fraţilor. Sau poate, Doamne fereşte, chiar dintre băieţii mei or fi păşit pe dealături. Le controlăm noi buzunarele şi le mirosim hainele, dar cu atâţia fumători în ţara asta găsesc băieţii scuze plauzibile de fiecare dată. Oricum la noi în apartament nu încap toţi. Gâfâie săracii şi abia mai pot cânta. Îi îndemnăm să ia ceva plăcintă, că de plăcintă – gura cântă. Cântă apoi câteva colinzi. Cântăm şi noi cu Veta. Nu stau prea mult că mai au de mers până la dimineaţă, în multe cartiere de blocuri. Apoi la spitale, şi la puşcărie. Mi-au spus că anul trecut toţi deţinuţii erau la ferestrele cu zăbrele, cântau şi plângeau de bucurie că s-a gândit cineva la ei de Crăciun.
Aşteptăm în fiecare an acasă colindătorii de Crăciun. Am refuzat şi anul acesta să mergem în seara de ajun la fraţi şi prieteni. Stăm acasă ca să nu găsească colindătorii ferestre întunecate la apartamentul nostru. Veta zice că asta este una din slujbele mele, să fiu primitor de oaspeţi. Dar s-o spun pe aia dreaptă, m-am cam săturat de obiceiul acesta. Nu ştiu dacă rezultatele sunt pe măsura efortului. Mă tem că obiceiul acesta nu-i decât o nouă cale a unor copiii să mai scape de sub supravegherea părinţilor, cu un motiv religios. Dar mai bine îmi văd eu de necazurile mele că şi aşa am destule. Am să mai rog pe câte un frate mai de încredere să fie cu ei şi să aibă grijă să nu se petreacă lucruri urâte, că asta ne-ar mai lipsi în oraşul ăsta în care nu suntem prea bine văzuţi.
A trecut şi Crăciunul ăsta… M-am bucurat că n-am auzit de nici un incident cu colindătorii noştri. Buni copii mai avem! Ai noştri au venit spre dimineaţă, şi Veta zice că au fost OK. Ce înţelege ea prin asta, e o altă treabă. Bine că n-a trebuit să fac anchete şi interogatorii… Dimineaţă m-am îmbrăcat şi m-am dus la adunare. Singur. Veta a rămas acasă să facă ordine după colindători, şi să vegheze somnul copiiilor. Am plecat cam amărât şi am venit şi mai necăjit. Au fost tare puţini la biserică în dimineaţa asta de Crăciun. Cred că va trebui să dormim cu toţii pe la casele noastre, pentru că unii ne ducem să dormim la biserică. Să nu mai zic că-l avem pe unul cârcotaş care ne face poze la biserica goală, şi acum de când are blog (sau bleg, nici nu ştiu cum îi zice), ne mai face de mirul lumii. Are el aşa o mare plăcere să fotografieze bănci goale. Când sunt pline de oameni nu le pozează. Atunci nici nu vine la noi la biserică. Dar, ce să faci în lumea asta cu atâtea libertăţi, oamenii sunt liberi să fie şi măgari dacă vor. Mă gândeam să-i mai sperii pe fraţi să vină la biserică dimineaţa că le face poze fratele (chiar că nu vreau să-i dau numele) la băncile lor goale. Socot că dacă oamenii nu se gândesc că Domnul face prezenţa, nu se vor teme ei nici de pozele cuiva.
Tare aş vrea să-i facă Domnul câteva poze şi cârcotaşului pe acolo pe unde umblă că tare mult mai lipseşte şi el de la biserică. Dar, la ziua judecăţii o să vedem noi foarte multe poze…
Vine anul nou şi odată cu el, iar o serie de programe şi servicii. Noroc că acum nu mai merge nimeni la colindat. Cu pluguşorul, la noi nu se obişnuieşte. Obicei lumesc. Dar iar este Revelion. Iar unii stau mult la petreceri. Iar o să avem o biserică goală în dimineaţa de Anul Nou. O să vină iar ăla cu aparatul de fotografiat…
paşi spre lumină 
Unu care vine la biserica, numai ca sa-si bata joc, nu poate fi decat un magar.
În cazul ăsta rectific: Mă întreb câţi pastori îşi caracterizează enoriaşii ca fiind “măgari” fără să aibă curajul să o zică direct, ci atingându-şi ţinta prin ricoşeu…
Cu tot respectul, oricum am interpreta textul, afirmaţia rămâne una jignitoare pentru cel vizat.
Atenţie la citire, frate. Ion pocăitu a scris că fiecare are voie în libertate să fie şi măgar dacă vrea. Exegeza Dvs. la textul Pocăitului este găunoasă.
Mda, interesant personaj Ion „Pocăitu”. Mă întreb câţi pastori îşi caracterizează enoriaşii ca fiind „măgari”…
In ciuda deciziei unor capete -care au spus ca IT a intrat in “intuneric”,unde au vrut ei sa-l “inghesuie” prin hotaririle “aiurite” luate- IOSIF TON sa “trezit ” a “facut pasul inainte” iar dovada ca se afla pe drumul cel bun ,este concretizata prin ,,Decizia Comitetului local RVE Suceava” care la rindul lor “sau trezit” luind o decizie binecuvintata.
Asa cum anticipam ,cu ceva timp in urma, trezirea a inceput si se va extinde pe o arie foarte intinsa in cadrul Aliantei Evanghelice.
Fiti binecuvintati de Domnul.
UN NOU AN FERICIT si nu UITATI
UMPLERE CU DUHUL SFINT
CACI RAPIREA E-NCURIND. AMIN!
Intotdeauna am multumit Domnului pentru prietenii mai de demult, sau mai de aproape.Ma bucur cand Domnul imi da harul sa-mi mai adaug prieteni noi.
Ma bucur pentru intalnirea(deocamdata numai pe net), dar cred ca intr-o zi ne vom intalni si fizic, poate la Philadelfia, poate la un Starbuks, poate la un pescuit, poate mergem impreuna in Israel, cine stie. Oricum, iti doresc si eu un AN Binecuvantat si la toata familia ta
Stai pe langa carul Domnului, ca este un car de biruinta, sau poate vrei si tu ca multi altii sa te urci in el? Bine este sa tragem impreuna la el.
LA MULTI ANI!
După ce a citit acuzaţiile acestui pastor Adrian Mihai Mateaş, s-a supărt şi Ion Pocăitu.
Vă doresc şi eu să aveţi un an nou plin de mila şi îndurarea Domnului!
Un an nou plin de BINECUVÂNTĂRI frate Petrică!
Dumnezeu să vă ţină tare în slujba lui!
La mulţi ani!
Ps. Vreau să vă reţin puţin atenţia cu următoarea postare http://ungandbun.wordpress.com/2010/12/31/o-scrisoare-de-pus-pe-ganduri-adrian-mihai-mateas/
Să auzim numai de bine!
Va urez un an binecuvintat Frate Puraci.
Frate Liviu!
Iti multumesc ff mult pentru interventia ta si atentionarea mea cu privire la cele scrise in postul meu (de mai sus) al.7.
Am facut corectura ce impune-desi aceste cuvinte le-am avut in gindul cind am afisat postul-dar ce sa intimplat nu stiu .
Si din aceste,inerente scapari,trebuie sa invatam ca Cineva acolo sus vegheaza asupra noastra,in vederea trasarii de carari drepte si semanarea corecta a Cuvintului lui Dumnezeu.
Si eu,impreuna cu familia mea, iti doresc tie si familiei tale,UN AN NOU FERICIT ,PLIN DE BINECUVINTARILE CE LE DA DOMNUL si-n special CU TOTII IMPREUNA,
SA FIM PLINI DE DUHUL SFINT
CACI RAPIREA E-NCURIND!
GOD BLESS YOU&YOUR FAMILY!!
rectificare,
la al.7 se va citi..?? gloata(norodul) printre care se aflau si cei pe care ia vindecat…
mintnat! multumim! va dorim un an nou plin de bucurii!
Si la multi ani la toti cititorii dumnealui, de acasa, din Romania!
Sa dea Dumnezeu sa-si revina economia!
La multi ani lui domnu’ Lascau si familiei sale!
Si sa speram ca mai scrie Ion si despre revelion.
Frata Drago! Uite ca nu am gasit in istoria scrisa de evanghelisti, cine au fost cei care l-au dat pe Domnul Isus la rastignire…, dar nu pot crede in ruptul capului ca vreunul din cei pe care Domnul i-a vindecat si i-a atins in vreun fel, au fost cei care au strigat „rastigneste-l”. Avem pe Iuda, unul din cei doisprezece, pe Petru, la fel, dar despre ei se scrisese deja in Scripturi;
Eu cred ca acei care au avut contacte de bine cu Domnul, au ramas credinciosi Adevarului. Ma poti contrazice cu Dima si cu altii prevazuti in Evrei 6: 4,5,6 , dar nu uita 2 Timotei 2:19.
Daca mai apuci sa citesti postarea mea inainte de 2011, afla ca iti doresc UN NOU AN FERICIT si deasemenea doresc ca BUCURIA MANTUIRII sa nu te paraseasca niciodata, pe tine si pe toti cei dragi ai tai.
Nu am e-mail-ul tau ca ti-as fi trimis o urare video.
Sa fiti Binecuvantati de Domnul!
fr.Petrica,
Ionel este „mindru”ca este Roman dar este tare „mihnit” de” stilul original” in care „crestinii romani” ortodocsi sau neoprotestanti au sarbatorit craciunul.
Ionel-scarpinindu-se in” barba” -a gindit in sinea lui urmatoarele;
Totul este original “brand romania”.
Romanii nu se dezic,fiind ortodocsi,neoprotestanti( toti “crestini”) joaca puternic-incontinuare- “cartea 21″.
Amintiti-va caci cu 21 ani in urma -exact -in aceeasi perioada de timp,un mare “conducator iubit” a fost “ciuruit” de aceiasi crestini milenari.
Urmasii fostului “conducator iubit” se lafaie,astazi,in ceeace a planificat si construit,fostul conducator, incasind venituri lunare peste masura pentru consumarea timpului -cu dormitul-in Casa Poporului, elaborind in acelasi timp
lege dupa lege, impotriva platitorilor de impozite si taxe.
Soarta fr.Ton se aseamana in procent de peste 90% cu a celui de acum 21 ani,exceptie fiind, ca inca este in viata,dar cu multe rani adinci,provocate de cei pe care ia crescut,hranit,educat si ia instalat in ceeace a construit el .
Pe Domnul Isus cine la condamnat la “rastignire”..?? cei pe care ia vindecat,ia hranit,ia eliberat de demoni ,care numai cu o saptamina in urma strigau in gura mare;,,Binecuvintat este Imparatul care vine in Numele Domnului!Pace in cer,si slava in locurile prea inalte!”(Luc.19,38).
Sa nu ne miram de situatia tragica in care se afla poporul Roman,dupa un asemenea comportament crestinesc a celor care se pretind crestini de sute si mii de ani.
Doamne ai mila de Romania.
Apoi bade Ionas il facusi gelos pe gazda blogului 🙂 ca intr-o poezie tare -i era dor de o asa atmosfera de Craciun ! Dar nu stiu de ce atata TRADITIE cu mersul la Adunare , musai ,musai dimineata ca sa predici la pareti , ma gandesc ca poate si cand ii plina uneori vorbim la pareti ! Cat despre tineri avem printre ei foarte devotati Domnului Isus , sunt sare si lumina pt cei mai usuratici ! Domnul Isus sa va imburde in Rai !
Lui Ionel îi face Veta o cafă bună în fiecare dimineaţă înainte ca să se roage împreună. Nu prea merge la Starbucks. N-are numai pe băbuţa sa… Veta…
Să aveţi un an mai bun ca anii trecuţi!
Fr Ionel nu merge la Starbucks dimineata?
Dac’ar fi mers cu amicii-providers, nu s-ar ocupa cu
aspiratorul, cu vasutele, cu smotru…
Ferice de el, ca n-are babute… de’aia o ajuta pe Vetuta.
Iar cat despre colindatorii, fr Ionel poate fi un mentor-
pentru ploilandezi… de pocaiti se duce lipsa…
Iar cu Anul Nou, omul isi schimba parul, dar naravul? Ba!
oops! …lupul…? Fr. I. Pocaitul stie mai bine…
Imi place de „ion pocaitul” parca e „ion creanga” al anului 2010 … felicitari !