Bătrâna şi poştaşul

Am primit zilele acestea prin E-Mail, una din acele întâmplări care circulă de ani de zile prin lumea virtuală. Ea este genul acelor „întâmplări” petrecute probabil în lumea fanteziei cuiva, care devin apoi „de la noi”, din satul sau oraşul nostru, pe care le povestim şi răspovestim, probabil pentru profunzimea mesajului sau umorul lor. Poate şi pentru faptul că personajele prea seamănă cu noi, aceste povestiri devin parte din povestea vieţii noastre a fiecăruia.
Am s-o redau aici, pentru că ea vorbeşte atât de mult de noi, de iuţimea cu care sărim la concluzii şi, mai ales, de superficialitatea cu care trecem în rândul inamicilor pe binefăcătorii noştri.

Funcţionarul de la poştă sorta ca de obicei, scrisorile adunate din cutiile poştale ale micului orăşel. I-a atras atenţia un plic mai îngălbenit pe care era scris simplu: „Către Dumnezeu”. L-a desfăcut, crezând că este una din scrisorile acelea pe care le scriu copiii, uneori lui Dumnezeu sau lui Moş Crăciun. Scris cu litere mari, scrisoarea conţinea cuvintele:

„Dragă Doamne Dumnezeule!
Sunt o femeie bătrână de 90 de ani şi mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Cineva mi-a furat poşeta în care aveam 100 de dolari. Necazul meu cel mai mare este că se apropie Crăciunul şi am invitat la masă două prietene, văduve bătrâne şi ele. Cei 1oo de dolari erau banii cu care voiam să fac cumpărăturile pentru masa aceea şi mă doare sufletul să nu le primesc pe prietenele mele, că sunt şi ele femei singure şi sărace. Te rog Doamne, ajută-mă! Nu mă lăsa să mă fac de ruşine în faţa prietenelor mele!
Îţi mulţumesc pentru că Tu asculţi rugăciunile oamenilor necăjiţi!”

Poştaşul impresionat până la lacrimi de necazul acestei bătrâne, a împărtăşit cu colegii de la poştă rândurile femeii. Imediat s-au deschis portofelele şi s-au adunat 96 de dolari. Poştaşul i-a pus într-un plic şi, din partea lui Dumnezeu, l-a pus în cutia de poştă a femeii bătrâne.

A trecut Crăciunul cu bine şi poştaşul nostru şi-a reluat slujba. Spre surprinderea lui a găsit din nou un plic asemănător în timpul sortării corespondenţei. A recunoscut imediat scrisul. A desfăcut plicul:

„Dragă Doamne Dumnezeule,
Îţi mulţumesc din toată inima pentru că mi-ai ascultat rugăciunea. Să fi văzut ce fericită am fost cu prietenele mele! Le-am povestit şi lor ce minunat eşti Tu şi cum m-ai ajutat în mod miraculos la Crăciunul acesta. Mi-ai făcut un Crăciun de neuitat. Mulţumesc frumos!
Apropo, să şti că lipseau 4 dolari. N-au fost 100. Am ştiut eu dintotdeauna că nemernicii aceia de la poştă sunt nişte hoţi mizerabili!”

13 gânduri despre “Bătrâna şi poştaşul

  1. viorel chis

    Scrisoarea ;”Bătrâna şi poştaşul”Isi are morala ei ,iar comentariul expus de
    „Pacatos” in care scrie;”Facerea de bine se poate intoarce oricand impotriva ta!”Ajunge sa fie foarte adevarat!!!Si foarte trist chind ajungi sa fii inshelat ,pe urma ignorat si de lege cautat ,iar inshelatul aparat!!!Un mare semnal de alarma pentru cei sinceri si cu inimi deschise fiinca am ajuns timpuri grele ,chind multi asa numiti frati uita de etica morala si in necazuri te baga!!!!…Multe se pot comenta ,insa multi din aceasta experienta au gustat si de aceea este mai bine sa tac ,fiinca vine timpul chit de curind chind si aceste lucruri se vor spune de altii cu alte nume!!!!!Un singur lucru sa intelegem si aminte sa luam la mesajul care-l capatam ;18Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.

    19Prin aceasta vom cunoaşte că sîntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui……

    1. Gabi Bogdan

      Frate Viorel Chis, cred ca este cel mai scurt post pe care la-ti scris. Si este si primul pe care l-am citit pina la capat. Nici nu stiu pe cine sa felicit, pe dumneavoastra sau pe mine. Facerile de bine , in opinia mea , ar trebui sa le facem in primul rind ptr. ca Domnul ne-a facut bine.Cu binele facut oamenilor , de multe ori vom fi dezamagiti, cum poate si noi i-am dezamagit pe altii pe care ne-au facut bine.Si inca ceva, in fiecare secol, de doua mii de ani. crestinii credeau ca vremurile sint grele. Nimica nou sub soare.

  2. NouaOrdineCrestina

    Fiind vorba de 100 de dolari si de costul unui party foarte modest, banuesc ca batranica locueste in United States !. Realitatea este ca prejudecatile ,in cele mai multe cazuri, au manifestari si exteriorizari sincere. Ferice de misionarul coplesit de altruism, ce are vocatia, timpul ,chemarea si pregatirea sa se apropie si sa vorbeasca pe intelesul celor mici, frustrati, depresati ,exploatati de sistem, contrariati de prejudecati, captivi ai unor paturi sociale lipsite de speranta si de tel . Terenul misionar este vast .Acum ,aici in States ,numarul celor neajutorati ,fara beneficii si ajutor de somaj,fara servicu ,fara insurance ,se ridica la zeci de milioane. Rata sinuciderilor a crescut cu 18% iar a consumului de alchool 36 % .Terenul limitat de informare,(lipsit de internet,de „bleagosfera” si „leap-top”-uri) , frustrarile si saracia ,sursele gresite de informare ,barfa si dezinformarea speculatriva de slam (mahala) ,pot avea urmari nefaste si dezastruoase asupra celor micuti, neajutorati si prinsi in plasa scepticismului. Sarmana batranica,cu inima tulburata si viata ei plina de greutati , cele mai multe de ordin material ,de esecuri si frustrari, totusi increzatoare in bunatatea lui Dumnezeu ,i-a multumit cu sinceritate pentru raspunsul scrisorii si banii primiti in dar !.Marul discordiei a ramas atarnat in 4 dolari ,”furati” de lucratorii postei , o ramura guvernamentala, ce solicita inalta integritate morala si profesionala . Acum datoria si responsabilitatea postasului cu inima iubitoare, receptiva si sensibila la durere,i- a ramas sa stabileasca si sa organizeze deznodamantul , sa elucideze si sa rezolve pozitiv si ziditor prejudecatile sarmanei batrane ; cu un nou efort financiar (propriu ori in asociere cu colegii din intreg personalul postei ), sa organizeze un party surpriza ,pentru batranica si prietenele ei iar continutul celor doua scrisori sa le expedieze celor din Media jurnalistica, vesnic setoasa de publicarea unor practical jokes ,cu structura decenta .Sa anunte pe cele trei batrane prietene, sa vina impreuna si sa-si ridice de la sediul postei, trei pachete adresate lor de Csa Alba , ce poarta sigilul prezidential si semnatura de expediere personala a lui Husein Obama !.Toti avem datoria crestina si sfanta, sa nu obosim nicicand in facerea de bine !

  3. …multe aspecte…dar unul in deosebi mi se pare interesant. Daca tot vrei sa raspunzi la o chemare facuta Lui Dumnezeu – si lucrezi in dreptul Lui…nu ar trebui sa faci o treaba pe jumatate …sa te zgircesti!!! Ce ar fi fost sa mai adauge careva 4 dolari si sa-L reprezinte pe Dumnezeu in fata lumii intr-un mod generos ? Oare noi nu facem in dreptul Lui Dumnezeu de multe ori lucru de mintuiala?
    Stiu…baba…cu toanele ei…ca si lumea cu bubele ei…Dar sa ne judecam pe noi mai intii…

    1. Îmi place ideea pe care o subliniaţi. Când ne punem să facem lucrul în locul lui Dumnezeu, ar trebui să facem ceea ce ar face El. Povestea însă nu făcea sens dacă funcţionarii de la poştă ar fi colectat $100.00. Aşa e cu poveştile.
      Povestea asta mi-a adus aminte de una cu ţiganul prins de secretarul de partid la biserică. „M-am rugat la Sf. Anton să-mi dea 100 de lei” s-a scuzat minoritarul. „Ştiţi, familie grea, remuneraţie mică după buget…” Exasperat că face partidul de râs, secretarul i-a întins 50 de lei, şi l-a atenţionat să nu-l mai vadă pe la biserică. După plecarea tovarăşului, ţiganul s-a întors la biserică, şi în faţa statuii Sf. Anton, a mulţumit pentru bani, şi a adăugat: „Data viitoare, nu-i mai trimite prin ăştia de la partid, că reţin 50%”.
      Din nefericire, fiecare din noi am trăit experienţa ba a poştaşului, ba a babei.

  4. pochincereda

    Am fost impresionata de aceasta poveste si de discutia comentariilor. Nu sunt din Romania, dar o iubesc. Cred ca, cazul sigur e din Romania, e ceva caracteristic pentru acest popor. Adevarul, dupa parerea mea, este ca oamenii din Romania traiesc cu credinta mare de Dumnezeu, ceea ce este minunat, spera spre bine, spre indeplinirea viselor si dorintelor. Este un popor primitor, iubitor de petreceri frumoase. Numai avand bani poti sa te petreci frumos, atunci…. e harnic (si destept). Batrana a reprezentat frumos ceea ce vad eu in romani. Postasul si colegii lui i-au reprezentat pe oamenii cu inima MARE. Sunt foarte multi in Romania, nu mi-ar ajunge timp sa scriu, cati oameni m-au ajutat (cred ca ar merita). Dar omul este creat sa-si doreasca mai mult, ce din partea mea este bine, altfel nu ar fi interesant. Sunt sigura ca batrana si-a calculat fiecare leut, si ce este 100$ pentru o petrecere la apusul anilor cind stii ca poate la anul nu mai vezi soarele? Toate personajele sunt frumoase aici, va spun sincer am plins de emotii. Si cine a zis ca postasul reprezinta functionarii este frumos spus. Dar nu e bine ca batrina e comparata cu tiganul e o tema aparte… Ce nu iubesc eu la romani, aceasta m-a facut sa comentez: Va criticati prea mult, exagerat de mult, si stiti sa o faceti cu mare talent… Peste tot sunt probleme… Dar si sa scrieti asa povestiri este foarte frumos .Va multumesc din inima pentru tot.

  5. Sigur batranica asta e din Romania … prea se potriveste profilul ei pensionarului de la noi …

    Exista pe net o caracterizare ironica si cam acida a acestui tip de personaj care suna cam asa:
    „Pensionarul = a văzut multe la viata lui şi le ştie pe toate. Îşi urăşte în ordinea urmatoare: nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul … Bănuieşte că totul în jurul lui e făcut sa-l fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Orice incearca sa ii faca un bine il suspecteaza … Destinul sau e să moară, iar el acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic: doar voteaza, mananca sanatos, barfeste pe toata lumea si circula gratis cu mijloacele de transport gratie cupoanelor oferite de primarie …In rest de ei numai de bine: au o relatie normala si fireasca cu Dumnezeu … „

    1. Curios ca atitudinea asta de a vedea ce le lipseste altora si a-i raporta pe altii la orice adevar- indiferent de natura – este atitudinea care nu ne lasa sa ne cercetam nici cind ascultam o predica. Avem tendinta si in fata Cuvintului sa intelegem absolut tot ce-i suna aluilalt…si nimic din ce ni s-ar potrivii noua. Degeaba ne vorbeste Dumnezeu prin Cuvint…
      Ca si babuta respectiva, ne numaram bine ce ni se cuvine ( sau nu) ca sa nu lipseasca nimic. Mai exista un aspect aici. Cei 96 de dolari au fost destui, suficienti pentru scopul respectiv. Putea multumirea sa fie intreaga. Uneori Dumnezeu ne da suficient – ca el stie cit ne trebuie- multamul nostru insa nu este intreg…Sintem niste ingrati…

  6. viorel chis

    Dumnezeu Tatal ne-a dat de la creiere totul sub stapinire ,cu o conditie si vedem ca omul in perfectiune nu a putut sa pastreze nici acea singura conditie!Au trecut ,veacuri si decenii si totushi ce vedem ca se intimpla?chiar pe Fiul Sau l-a dat de exemplu in persoana umana in slujire si ne-a lasat si CUVINTUL SAU IN INTREGIME.Dorim noi cu adevarat zi si noapte sa cugetam l-a legea Divina si placere sa gasim in ea?Daca am fi sinceri cu noi inshine ,noi nu am ajunge sa ne mai inshelam,nu am ajunge sa ne mintim si am intelege mesajul divin care ne indreapta spre NOUA PERSONALITATE !Si foarte clar mesajul ne explica cum sa devenim si cum sa ne comportam;Sa citim efeseni 4;”22cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare;

    23şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre,

    24şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.

    25De aceea, lăsaţi-vă de minciună: ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul„, pentrucă sîntem mădulare unii altora.

    26,,Mîniaţi-vă şi nu păcătuiţi„. Să n’apună soarele peste mînia voastră,

    27şi să nu daţi prilej diavolului.

    28Cine fura, să nu mai fure; ci mai de grabă să lucreze cu mînile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit.

    29Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.

    30Să nu întristaţi pe Duhul Sfînt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.

    31Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.

    32Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v’a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.”Este un mesaj prea lung si greu de implinit?Si totushi de ce este evitat ,neglijat si greu de adaptat?Prea sinceri cu noi inshine?prea intelepti si sfinti?Ori detinem o problema ca Adam si Eva care in gradina Edenului au neglijat porunca Tatalui?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s