We Shall Overcome – Vom birui!

Pentru a schimba lumea avem nevoie de alte arme decât cele ale lumii. Avem nevoie de armele lui Dumnezeu. Când cei care-l urmau pe Martin Luther King Jr. au pornit din Selma, Alabama spre Montgomery (marşul care este considerat momentul de cotitură în Mişcarea pentru Drepturile Civile din America), au fost întâmpinaţi de oamenii şerifului şi de soldaţii gărzilor naţionale, decişi să-i întoarcă înapoi. La somaţiile oamenilor puterii de a se întoarce înapoi, coloanele în marş, au răspuns: „Am parcurs un drum prea lung ca să ne mai întoarcem înapoi!” Acolo la podul de la ieşirea din Selma, coloana a îngenunchiat, şi-au aplecat capetele şi au început să se roage, expunându-se într-o totală vulnerabilitate paturilor de arme, bastoanele de cauciuc şi bicelor soldaţilor. O ţară întreagă urmărea la televiziune cum demonstraţia oamenilor rugăciunii era împrăştiată prin bătăi nemiloase. Haita câinilor poliţişti a fost asmuţată împotriva lor. Atunci s-a împlinit imnul acestei mişcări: „We Shall Overcome! – Vom birui!”

Biruinţa Mişcării pentru Drepturile Civile a fost de partea celor care au fost gata să se jertfească, a fost cîştigată prin non-violenţă, prin credinţa că nici porţile locuinţei morţii nu pot să te biruiască.
Este întotdeauna un preţ de plătit pentru a schimba lumea, şi uneori Dumnezeu cheamă anumiţi oameni pentru a plăti preţul suprem.

Se spune că un călugăr din sudul Franţei s-a dus să vadă şi el splendorile Romei. A fost prins de valul mulţimii care se ducea la Coliseum. Nu ştia ce se petrece acolo, dar a descoperit foarte curând că în spectacolul din ziua aceea era o mare luptă de gladiatori. Cu săbiile ridicate aceştia l-au salutat pe cezarul roman: „Ave Caesar, morituri te salutant!” Cei ce mureau doreau viaţă lungă celui ce se distra la moartea lor. Tânărul călugăr şi-a dat seama că gladiatorii se vor lupta pe viaţă şi moarte. A strigat disperat: „OPRIŢI! OPRIŢI! În numele lui Isus, Opriţi-vă!” Vocea sa firavă s-a topit în vacarmul mulţimii. A sărit peste bariere şi a fost deodată în mijlocul gladiatorilor. Cu mâinile ridicate spre cer i-a implorat: „În numele lui Isus, Opriţi-vă!” Doi dintre gladiatorii pe care încerca bietul călugăr să-i oprească şi-au înfipt amândoi săbiile în trupul firav al omului lui Dumnezeu. Trupul însîngerat a căzut la pământ. O linişte neobişnuită s-a aşternut peste tribune. În tăcerea aceea sinistră, un om s-a ridicat din tribune şi a plecat. Un al doilea l-a urmat. Al treilea…  Rând pe rând Coliseumul s-a golit de spectatori. Cezarul s-a ridicat şi a plecat şi el.

Din ziua aceea n-au mai avut loc lupte de gladiatori la Roma. O epocă a brutalităţii a încetat pentru că un om a fost gata să plătească preţul.

Este atât de uşor să vorbim despre viziunea glorioasă a credinţei noastre creştine fără să spunem de costul pe care trebuie să-l plătească aceia care devin agenţii de schimbare a societăţii, fără să vorbim despre suferinţele la care vor fi supuşi de către cei care sunt mulţumiţi de situaţia lor.

M-am gândit la aceste lucruri zilele acestea când America sărbătorea ziua de naştere a lui Martin Luther King Jr. Gândurile mi-au fost stârnite şi mai mult după ce am citit că a murit Cristian Paturca, omul care a spus în locul a milioanelor dintre noi: „Mai bine golan, decât activist / Mai bine mort decât comunist!”

„Suferinţa de bunăvoie a celui nevinovat, este arma cea mai puternică inventată de  Dumnezeu şi de om!” a spus Gandi, un altul care a învăţat să lupte cu arma suferinţei şi a nonviolenţei.

Uneori dreptul de a fi auzit se plăteşte cu tăcerea mormântului.

12 gânduri despre “We Shall Overcome – Vom birui!

  1. Mare adevar in acest articol. Din pacate prea putin se predica azi in biserici despre suferinta si mai ales despre pretul pe care trebuie sa-l platim. Suntem invadati de „teologia prosperitatii” in care suferinta lipseste cu desavarsire. Finalul articolului este exceptional: „Uneori dreptul de a fi auzit se plăteşte cu tăcerea mormântului”… Inteleg perfect acest lucru prin prisma experientei pe care o avem acum cu fetita noastra bolnava. Suntem respinsi de toti si ni se refuza tot…chiar si dreptul nostru legal. Speram, in situatia noastra, sa fim totusi auziti de cine trebuie (ma refer la autoritatile care ne incalca drepturile) si sa nu fim nevoiti sa platim pretul mentionat. Dar daca va trebui …

    1. Maria Istoc

      Domnule Dragomir, fratele Petrica ma cunoaste si are adresa mea. Ma atins ceea ce spuneti de fetita si nu stiu unde sunteti sau unde traiti dar daca de aici unde ma gasesc eu, si unde se manifesta inca o grija deosebita pentru bolnavi, voi putea face ceva, sau daca Dumnezeu hotaraste sa deschida o usa, va rog sa certi lui Petrica adresa mea de Email sa imi scrieti si sa imi explicati cazul. Nu fac nici o promisiune dar simt impreuna cu dumneavoastra.

    2. Maria Istoc

      Poate nu veti mai trece pe aici dar eu am revenit desi e o ora tirzie pentru mine. Ma gindesc la dumneavoastra si la fetita. Suferinta m-a insotit de la nastere asa ca o cunosc si imi dau seama ca nu va este usor. Tot ce pot sa va spun este ceea ce cred ca stiti ceva, HARUL lui Dumnezeu, mila Lui este nemarginita. Va fi un drum de parcurs, drum dureros dar sunt sigur ca veti inainta chiar daca vor fi caderi. Dumnezeu mi-a revelat un lucur in urma cu zece ani, dupa ani de suferinta. Fusesem operata intr-un spital parizian. Serviciu impecabil, gija mai presus de exigente. Intr-o seara, la doar citeva zile dupa a doua mare operatie mi-a aparut o lumina, cum nu mai vazusem si n-am mai vazut si mi-a venit un gind, sau am auzit o voce? N-as putea sa spun, am inteles in atunci ca viata este o victorie si inca cu majuscule VICTORIE. Nu stiu daca asta va poate ajuta. Nu sunt nici charismatica, nici strajer, am avut doar o experienta. Si cred ca de atunci mi-am privit si viata si suferinta intr-un alt mod. Dumnezeu sa va ajute.

  2. Pingback: Hawt Post – 20 ianuarie 2011 « România Evanghelică

  3. NouaOrdineCrestina

    THE AMERICAN DREAM ! !. . . . . . iar apoi toate aceste drepturi civile dobandite „in fum de batalii „, au fost infestate de liberalism si….pazite „solemn si cu abnegatie” de . . . A.C.L.U. ! (because freedom can’t protect itself. . . . ). Cat priveste pe cei „sarmani si sceptici” din ceata multimilor pribegite,ce se incalcesc mereu in plasele dese ale idealismului filozofic ,ei nu au ajuns si nu vor ajunge niciodata sa gaseasca singuri raspuns la intrebarea: ” Spuneti-mi ce-i dreptatea?”.Pentru „consolarea” sarmanului emigrant roman ,purtat de vise si stapanit de idealism dar mereu departe de ADEVAR,ce in final a ajuns dezamagit ,confuz si lipsit de SPERANA ,pentru consolare , Eminescu i-a lasat revelatoare versuri :
    „Cand stii ca visu-acesta cu moarte se sfarseste,
    Ca-n urma-ti raman toate astfel cum sunt, de dregi
    Oricat ai drege-n lume – atunci te oboseste
    Eterna cautare. . . . s-un gand te-ademeneste :
    Ca vis al mortii-eterne e viata lumii -ntregi .”
    Strajerii va intind o mana sincera !

  4. Pingback: 3 postări în Top 10 WP (20.01.2011) « România Evanghelică

  5. Maria Istoc

    Superb, touchant, cum ar spune francezul. Trezeste poate in noi dorinta de a fi mai buni dar ne aminteste si de faptul ca prefacerea sau facerea noastra, si a lumii, devenirea noastra si a lumii se face adesea in durere, si fara indoiala in sacrificiu, si ca durerea poate fi uneori inaltatoare si nu destrugatoare.
    Cu multumiri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s